2.632 de modificări
Modificări
m
→Înrâurirea rusă: Corectare legătură
==== Înrâurirea rusă ====
{{Citat|La [[Mănăstirea OptimaOptina (Rusia)|Mănăstirea Optina]], marii scriitori se duceau pentru sfat. Optima avea mari stareți și duhovnici care mergeau pe linia lui [[Paisie de la Neamț]], deci a rugăciunii isihaste, linia ajunsă la mănăstirile rusești și mai ales acolo, la Optina, ajunsă prin manuscrisele pe care Paisie și cu ai lui, de la Neamț, le traduceau din teologia isihastă, greacă, în rusește, o parte, și în [[limba română|românește]] altă parte. Ceea ce traduceau în rusește trimiteau la Optina. Așa s-a format acolo un centru spiritual foarte puternic și, care a atras în jurul lui oameni de talia lui Dostoievski, a lui Gogol, a lui Leontiev. În cele din urmă, erau cât pe ce să-l atragă într-acolo și pe Tolstoi care, după cum se știe, a murit chinuit de mari probleme de conștiință.|Mit. Antonie Plămădeală<ref name="plămădeală" />}}
În urma retragerii armatelor române din Rusia, [[Mitropolit]]ul Nicolae al III-lea al Rostovului împreună cu un grup de vreo treizeci de preoți și câteva maici s-au refugiat în București, cerând ocrotirea [[Nicodim (Munteanu) al României|Patriarhului Nicodim]], pe care Mitropolitul îl cunoștea de pe vremea când studiaseră amândoi la Academia Petru Movilă din Kiev. Patriarhul i-a repartizat pe preoți la [[mănăstirea Cernica]], iar pe maici la mânăstirea Pasărea. Între timp, Mitropolitul Nicolae moare și este îngropat lângă bisericuța cimitirului mânăstiresc, paraclisul Sfântul Lazăr. În anul 1947 moare și Patriarhul Nicodim. Între preoții ruși era un călugăr îmbunătățit, Părintele Ioan Kulâghin (știut și ca Ivan Străinul). Acesta a venit în România cu două manuscrise rusești, care nu fuseseră tipărite până atunci. Era tot ce putuse el salva din bibliotecă, înainte ca armatele roșii să închidă mânăstirea Valaam și să omoare pe călugări cu topoarele<ref name="braga" />.