Noțiunea de '''ipostas''' (gr. ὑπόστασις / hypóstasis, ἡ — ''ipostasis''; ὑπόσταση, ἡ — ''ipostasi'' = stare) se identifică, în [[Teologie dogmatică|Teologia]] ortodoxă, cu cea de '''persoană''' (gr. πρόσοπον ''prosopon'' = persoană, mască, față către față), mai ales în legătură cu Persoanele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Creștinismul redefinește noțiunile antince de ipostas și de [[persoană]] în cursul primelor secole de dispute [[Hristologie|hristologice]] prin lucrarea Sfântului Duh în [[Sfinții Părinți]] și în [[Sinoade Ecumenice|sinoadele ecumenice]].
În filosofia greacă termenul "ipostas" nu avea nici o relație cu termenul "prosopon" care înseamnă "persoană". Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici "prosopon" nu exprima "substanța" sau natura omului.