Deși cuvântul a căpătat cu timpul un sens negativ, fariseii n-au fost în niciun caz [[uciderea|urâți]] de popor. Dimpotrivă, ca unii care erau foarte ostili oricărei influențe străine, mai ales elenistice, au fost apreciați de popor.

[[File:Fariseul Simon 1.jpg|thumb|250px|right|Masa din casa fariseului Simon, sec al XV-lea?, anonim, Școala Franceză]]

[[File:Farisei 3.gif|thumb|400px|right|O dispută cu fariseii. Passeri. În Biblia Bowyer din Bolton Museum, Anglia. Print 4384. Din „Un comentariu ilustrat la evanghelia după Marcu” de Phillip Medhurst. Secțiunea D]]

16. [[uciderea|crimă]]. Fariseii sunt lucrătorii cei răi care au [[lovirea|bătut]] și au omorât slujitorii trimiși să ia roadele de către stăpân (Dumnezeu), ca mai apoi să-l omoare și pe fiul stăpânului (Iisus), moștenitorul viei, pentru ca să pună mâna pe moștenire (stăpânirea lumii). Stăpânul viei îi va pierde pe cei răi iar via o va da altor lucrători. Arhiereii și fariseii, înțelegând parabola au căutat să-L prindă dar s-au temut de mulțime, care-l socotea prooroc. (Matei 21.33–46)

Fariseii au spus: „Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul”. Așadar fariseii se temeau că încrederea în Hristos va antrena pierderea privilegiilor. [[Caiafa]] a adăugat: „...oare nu vă gândiți că este de folos să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?” (Ioan 11.47–54).