Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.304 modificări
Modificări
fără descrierea modificării
După schimbarea domnitorului și venirea lui Gheorghe Bibescu Voevod în 1842, a fost numit de către acesta egumen al [[Mănăstirea Snagov|mănăstirii Snagov]] din județul Ilfov din 20 aprilie 1844 până în noiembrie 1848, de unde și-a primit și numele de Snagoveanu. Sub numele de „părintele Znagoveanul” sau „popa Ion”, în 1848 Iosafat a participat activ la Revoluția din 1848 în Țara Românească, făcând parte sub guvernul provizoriu și locotenența Domnească (25 iunie - 25 septembrie 1848) din mai multe comisii, mai cu seamă cea constituită pentru reformele eclesiastice, pentru dezrobirea țiganilor, comitetul electoral ș.a.
Proscris după căderea guvernului revoluționar (împreună cu ceilalți capi al Revoluției din 1848) și despuiat de toată averea sa, a fost nevoit să se refugieze în Transilvania (septembrie 1848). În Transilvania, la Brașov, Iosafat este coeditor, împreună cu Cesar Bolliac și Constantin BalcescuBălcescu, a revistei bilunare ''Espatriatul'', care susținea apropierea între revoluționarii români și cei maghiari (după istoricul Ovidiu Papadima, revista ''Espatriatul'' a avut 12 numere în total, între 25 martie și 3 iunie 1849<ref>Ovidiu Papadima, ''Cezar Boliac'', Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966, p.170.</ref>).
Dar și din Transilvania a trebuit să fugă, din cauza victoriilor armatelor ruse și austriece în vara anului 1849, refugiindu-se în Dobrogea (toamna-iarna lui 1849), unde mitropolitul Dionisie al Dristrei îi încredințează o parohie (începutul anului 1850) și după șase luni îl hitotesește hirotesește [[arhimandrit]] și-i dă binecuvântarea de a merge la [[Constantinopol ]] ca să obțină permisiunea patriarhului ecumenic de a fonda o [[parohie ]] la Paris.
După ce rămâne trei ani în mjlocul mijlocul refugiaților români din Constantinopol, Brussa și Chios, Iosafat obține la începutul anului 1853 binecuvântarea patriarhului [[patriarh]]ului Gherman al IV-lea al Constantinopolului binecuvântarea a de întemeia o parohie românească la Paris.
Arhimandritul Iosafat ajunge la Paris în mai-iunie 1853, unde era așteptat de ceilalți capi ai Revoluției de la 1848. La Paris, în iulie 1853, Iosafat semnează, împreună cu Cezar Bolliac, Ștefan Golescu, C.A. Rosetti și I.E. Voinescu (II) un Protest relativ la invazia străină a țării lor, recunoscând în același timp „protecția Sublimei Porți” asupra Țării Românești, apărut în revista ''La Presse'' din 14 iulie 1853.
Între timp, Iosafat organizează comunitatea română din Paris și fondează (cu acordul autorităților franceze și a cu susținerea ambasadorului rucrus) o parohie și o capelă în str. Racine 22, sfințită la [[22 noiembrie]] 1953), păstorită de el până la moartea sa, la [[3 noiembrie]] 1872.
În 1857 liderii Revoluției de la 1848 în Valahia sunt autorizați să revină în țară. Dar Iosafat preferă să rămână la Paris și să se ocupe de comunitatea românească pe care a organizat-o.
În 1860, pe atunci în vârstă de 62 de ani, arhimandritul Iosafat ia oficial legătura cu Ministerul Cultelor din România și cu Mitropolia de la București (mitropolitul Nifon) și pune capela de la Paris sub patronajul Mitropoliei de la București.
Arhimandritul Iosafat Snagoveanu a murit la Paris la data de 3/15 noiembrie 1872, fiind înmormântat în cripta capelei ortodoxe pomâne române din Paris din cimitirul Montparnasse.
==Scrieri==
Iosafat a editat pentru prima oară „Învățăturile lui [[Neagoe Basarab ]] către fiul său Teodosie” (București, 1843). În 1848 publică fragmente din cartea lui Lamennais ''Notes évangéliques'' (Paris, 1846)<ref>Félicité Robert de Lamennais (1782-1854). În 1846 Lamennais a publicat o nouă traducere a Evangheliilor, cu note și reflecții la sfârșitul fiecărui capitol.</ref>, „prin care el arată lumii că reforma pe care o predică este cu totul conformă cu Evanghelia” [[Evanghelia]]” (București, 1848).
A publicat el însuși alte lucrări:
* ''Istoria Vechiului Testament'', de Fostul Protopop Ioan și efemeriu în colegiul național din Sf-Sava. București. În Tipografia lui Eliad, 1839. VIII (foaie de titlu și pre-cuvântare III-VIII) + 231 p. În LVIII capitole, cu Cuprins („scară”) și erată.
* ''Istoria Noului Testament'', de Fostul Protopop Ioan și efemeriu în colegiul național din Sf-Sava. București. În Tipografia lui Eliad, 1840, 318p.
* ''Prescurtare din istoria Vechiului și Noului Testament'', Ioan, Eclisiarhul Curtii Curții Vechi, București, Tipografia Colegiului Sf. Sava, 1842, 50 p.* Iosafat Snagoveanul, Arhimandrit - ''Prescurtare din Istoria Vechiului și Nuoului Testament de Sf. Părin. Iosav Egumen al Manastirii Mănăstirii Znagovu'', București: în Tipografia Colegiului Sf. Sava, 1846, 57 p.* Iosafat Snagoveanul, Arhimandrit – ''Note evanghelice prin care F. Lamêne [(Lamennais] , n.n.) la 1846 a manifestat lumei că reformarea ce vor să facă este întocmai pe temeiurile Evangheliei, tălmăcite de Sfinția-Sa Eclisiarhul Ioasaf Znagoveanul.'', BucurestiBucurești: Tipografia lui C.A. Rosetti și Vinterhalder, 1848, 40 p.* Iosafat, Arhimandrit Snagoveanul - ''Prescurtare din Istoria Vechiului si Nuolui Testament'', Bucuresti: în Tipografia Colegiului Naționalu, 1851, 56 p.* Iosafat Snagoveanul, Arhimandrit – ''Catehismu pe scurt'' (scris cu un amestec de alfabet latin și slavon: ''Ketexismu pe skurt''), Paris: De Soye et Bouchet, 1854, 16 p.* Iosafat Snagoveanul, Arhimandrit – ''Discours prononcé par l'Archimandrite Josaphat dans l'église roumaine de Paris à l'occasion de l'affranchissement des tzigans'', Paris, 1856, 4 p.* Josaphat, archimandrite - ''Petit catéchisme'', Paris (1857. reeditat în 1860), Paris. Imp. Moquet, 92, rue de la Harpe, 24 p.* Snagovanu, Josaphat (arximandpit), ''Appel au peuple roumain pour une souscription destinée à la construction d'une église roumaine à Paris'', Paris, 1857, In-fol. à 2 col., 2 p.* Josafat, arhimandrit – ''VersuriVerburi, anecdote și fabule pentru studenții studenți cei micidin Paris'', Paris, Imprimerie de Moquet, 1863, 160 166 p.;* Archimandrite Josaphat Snagovano, fondateur de la chapelle roumaine – ''Vocabulaire de quelques mots latins expliqués en Roumain et en Français'' (''Vocabulariu de câteva cuvinte latine, explicate în românește și franțuzește''), Paris, 1867;, Maisonneuve et Cie, 408 p. numerotate, 410 p. în total * Josafat Arhimandrit – ''Micu catehismu'', Paris, 1870, Imprimerie Moquet, 59 p.* ''Catechisme Cathèchisme du Pere Iosaphat, archipretre a Père Josaphat Archiprêtre à la chapelle roumaine Chapelle Roumaine de Paris'', Paris, 1870, (reeditat la București în 1889), 49 p.
==Note==
* I. G. Valentineanu, ''Biografiea oameniloru mari scrisa de unu omu micu'', Paris, 1859, p.122-124, art. „Snagoveanu Ioan (zis Iosafat)”.
* Dim. R. Rosetti, ''Dicționarul Contimporanilor'', Ediția I<sup>a</sup>, București, Editura Lito-Tipografiei «Populara», Pasagiul Român No. 12, 1897, art. „Iosafat (zis Znagoveanul)”, p.103-104.
* Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români'', Editura Univers Enciclopedic, BucharestBucurești, 1996.
* Gustave Vapereau, ''Dictionnaire universel des contemporains'', 1<sup>ère</sup> éd., 1858, art. « Snagoveano (Jean, dit Josaphat) », p.1601.
* POCITAN, Veniamin (P.S. Arhiereu Dr.), ''Biserica Ortodoxă Română din Paris'', BucureştiBucurești, 1941.
==Legături externe==