Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.304 modificări
Modificări
→Ierusalimul în perioada bizantină
Creștinii din Țara Sfântă au păstrat memoria multor locuri sfinte din Ierusalim și Palestina și le-au cinstit neîntrerupt, chiar în condițiile în care în primele trei secole după Hristos creștinismul nu era o religie recunoscută în Imperiul Roman (din care făcea parte și Palestina). Abia în secolul al IV-lea, după convertirea împăratului [[Constantin cel Mare]] și a mamei sale, împărăteasa Elena, și după decretul imperial de libertate și recunoaștere a creștinismului ca religie acceptată (lat. ''recepta'') și protejată de împărat ([[Edictul de la Milan]] din 313), locurile sfinte ale creștinilor sunt amenajate și puse în evidentă, prin chiar inițiativa împărătesei Elena și a celorlalți împărați creștini.
Împărăteasa sfântă Elena vizitează Ierusalimul între 325 și 327 și identifică cele mai importante locuri sfinte creștine, descoperă Crucea celea Adevărată și piroanele prin care Mântuitorul Iisus Hristos S-a dat la moarte pentru mântuirea omului (a se vedea articol complet: [[Crucea cea Adevărată]]), și începe creștinarea Ierusalimului și construirea primelor biserici. Prima și cea mai importantă a fost [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]], care adăpostește, pe lângă Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, [[Golgota]] și piatra ungerii cu miruri, și locul unde sfânta Elena a descoperit Crucea cea Adevărată a Mântuitorului. Sfințirea bisericii a avut loc la [[13 septembrie]] 335(de către patriarhul [[Maxim al III-lea al Ierusalimului]]), dată care corespunde, după spusele pelerinei creștine [[Egeria]] sfințirii primului templu din Ierusalim de către regele [[Solomon]]. Această primă biserică s-a dezvoltat de-a lungul timpului în Complexul Bisericii Sfântului Mormânt.
În anul 451 [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Biserica Ierusalimului]] este ridicată la rang de [[Patriarhie]] în cadrul [[Pentarhia|Pentarhiei]].