Termenul '''''axionmegalinarii''''' sau mărimuri se referă la trei tipuri de [[cântare|tipuri imnografice]] imnografică dar care nu au fără legătură unul cu altul.

* În practica tradiția bizantină/greacă, axionul este megalinaria desemnează un [[imntropar]] scurt pentru sfântul închinat sfântului zilei sau pentru unui [[sărbătoare|praznic]]a respectivăanume, care este cântat se cântă după „Printre primii ?„Întâi pomenește...”. Acest tip de axion megalinarie se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi cea a [[Paraclis]]ulului.

* În practica tradiția slavă, un axion este un imn, mărimurile reprezintă o serie de tropare cântat la sfârșitul imediat după [[polieleu]]lui, care, de obicei, începe încep întotdeauna cu „Te mărim„Mărimu-te pe tine...” În [[slavona veche|slavonă]] acest tip de imn se numește ''velichaniye''. Un alt termen folosit pentru acest tip de imnuri este numesc ''mărireveliceaniie''.

* În ambele practiciamândouă tradițiile, bizantină grecească și slavă, termenul ''axion'' de megalinarie este folosit și pentru a desemna imnul cântat la [[Sfânta Liturghie]] imediat după [[sfințire]]a prefacerea [[Euharistie|Darurilor]], cunoscut în tradiția românească sub numele de ''axion''.

Cel Cea mai folosit axion cunoscută megalinarie de acest fel este cel folosit cea folosită în Sfânta Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] când nu este o sărbătoare închinată [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau [[Maica Domnului|Sfintei FecioareNăscătoarei de Dumnezeu]]. Se numește , la care se face referire în mod obișnuit uzual cu termenul de „[[Cuvine-se cu adevărat|Cuvine-se...]]” (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino yesťésti - lit. Vrednic este):

:Cuvine-se cu adevărat să te fericim , Născătoare de Dumnezeu, :Cea pururea fericită și prea nevinovată preanevinovată și maica Dumnezeului nostru.

:Care fără stricăciune pe Dumnezeu -Cuvântul lL-ai născut, :Pe tine , cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu , te mărim.

În slavonă, imnurile care înlocuiesc „Cuvine-se cu adevărat...” se numesc „''Zadostoinik''” (sl. Задостойнникъ), ceea ce înseamnă adică „în loc de 'Cuvine-se cu adevărat...'” Aceste imnuri provin din refrenul stihul (pripeala) și [[irmos]]ul celei de a IX-a strofe cântări (pesne) a Canonului Sărbătorii, care este cântată se cântă sau citește la [[Utrenie]].

La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul ''axion'':