[[Imagine:Fariseii Brooklyn Museum - Woe unto You, Scribes and Pharisees (Malheur à vous, scribes et pharisiens) - James Tissot.jpg|thumb|300px|right|Vai, vouă, fariseilor, James Tissot, sec . al XIX-lea,Brooklyn Museum]]

'''Fariseii''' au fost o grupare politico-religioasă influentă în vremea [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], activă între sec II î.Hr-I Hr—I d.Hr (alături de [[saduchei]]), apărători ai credinţei strămoşeşti credinței strămoșești care consta în fidelitatea atât faţă față de Legea lui [[Moise]] cuprinsă în [[Vechiul Testament]] cât şi faţă și față de tradiţia tradiția orală. Fariseii credeau în [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], susţineau existenţa susțineau existența [[îngerîngeri]]ilor şi lor și a [[diavol]]ilor, nemurirea [[suflet]]ului după [[moartea|moarte]] şi și [[înviere]]a morţilor şi morților și erau partizanii prozelitismului. Unii farisei s-au îndepărtat de spiritul drept al Legii devenind [[minciuna|ipocriţiipocriți]], formaliştiformaliști, corupţicorupți, [[nedreptatea|nedrepţinedrepți]] (de la [[lăcomia|lăcomie]], [[iubirea de arginţiarginți|iubire de arginţiarginți]], [[furt]] şi și [[furt|escrocherie]] până la [[uciderea|crimă]]), motiv pentru care au fost aspru mustraţi mustrați de Mântuitorul [[IisusHristos]] Hristos. AlţiiAlții, însă, au devenit susţinătorii susținătorii lui Iisus (Simeon, [[Iosif din Arimateea]], [[dreptul Nicodim|Nicodim]]) şi și apoi partizanii noii comunităţi creştine comunități creștine (Iosif din Arimateea, Nicodim, rabinul [[Gamaliel]], apostolul [[apostolul Pavel|Pavel]]).

Din punct de vedere istoric, fariseii apar în veacul al II-lea î .Hr., ca partid politico-religios moștenitor al curentului „pioșilor” din epoca (după 125 î.Hr.) care a urmat Revoltei Macabeilor (170-140 î.Hr.), revoltă care dorea să păstreze Legea iudaică restaurată la Ierusalim de Ezdra după întoarcerea poporului din exil (aprox. 450 î.Hr.), în fața tentativelor de elenizare care s-au făcut simțite mai ales în vremea lui Antioh IV Epifanie (175-164 î.Hr.).

Etimologic termenul de fariseu derivă din rădăcina verbului „paras”, care are în ebraică mai multe sensuri şi și anume: a separa, a deosebi, a declara, a explica, a declara deosebit, a interpreta<ref>''The New Brown-Driver-Briggs-Gesenius Hebrew and English Lexicon'', Massachusetts, 1979, pag . 831</ref>. Ca urmare, numele lor poate fi interpretat ca referindu-se atât la convingerile lor politice, şi și atunci prin termenul de fariseu se poate înţelege înțelege cel separat, adică cel cu o altă opinie politică, cât mai ales cel cu o altă opinie morală, cel cu un alt comportament. Idealul lor era de a păstra cu orice preţ învăţătura preț învățătura lui [[Moise]]. Cuvântul a intrat în limba română prin filieră slavă, de la vechiul slav „farisei”. Din ebraică (aramaicul „parschi”) cuvântul a trecut în greaca veche sub forma ,,pharisaics”„pharisaics”, apoi în latinescul „pharisaeus”, de unde a fost adoptat în limbile europene.

Tot lor le mai revine şi și meritul de a fi contribuit la creşterea creșterea rolului sinagogilor. Prin contribuţia contribuția lor se învăţa învăța Legea scrisă şi și se păstra tradiţia tradiția orală („datina bătrânilor” - — [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 7, 3). Aceştia învăţau Aceștia învățau poporul că singura cale spre [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] este supunerea faţă față de Legea Veche. Dintre farisei s-au ridicat cu timpul mulţi învăţaţi mulți învățați care s-au impus atenţiei atenției iudeilor prin studiul şi și interpretarea [[Sfânta Scriptură|Scripturii]] în cele două direcţiidirecții: Halaka şi și Hagada. Prima consta atât în a comenta cât şi și a actualiza preceptele Legii, iar cea de-a doua în interpretarea tradiţiei tradiției orale. Din dorinţa dorința de a-i ajuta pe credincioşi credincioși să respecte Legea lui Moise, fariseii au fixat un număr de 613 reguli, din care 248 precepte şi și 365 interdicţiiinterdicții.

Fariseii credeau în [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], susţineau existenţa susțineau existența [[îngerîngeri]]ilor şi lor și a [[diavol]]ilor, nemurirea [[suflet]]ului după [[moartea|moarte]] şi și [[înviere]]a morţilormorților, considerând [[Vechiul Testament]] ca autoritate supremă în chestiunile religioase.

Mai mult decât oricare alte grupări religioase, fariseii căutau să facă prozeliţi prozeliți cât mai mulţi mulți ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 23, 15).

==Număr şi influenţăși influență==Conform informaţiilor informațiilor lui [[Iosif Flavius]] și aprecierilor altor istorici<ref>Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p.72</ref>, fariseii, deşi puţini deși puțini la număr în raport cu poporul iudeu, căci numărau doar 5-6000 membri, reprezentatu totuși partidul majoritar în Palestina vremii. Deși mai puțin numeroși în [[Sanhedrin]] decât [[saduchei]]i, fariseii au avut totuşi totuși o influenţă influență reală asupra societăţii societății evreiești din vremea lor.

==Atitudinea poporului faţa față de farisei==A zice astăzi cuiva că este „fariseu” nu este desigur un compliment (ci echivalent cu „fățarnic”), deoarece termenul s-a depreciat în mentalitatea creștină datorită atitudinii lor ostile faţă față de Domnul [[Iisus Hristos]], ca şi și din cauza imposibilităţii imposibilității proprii de a-şi și conforma viaţa viața cu ceea ce predicau.

Pentru cea mai mare parte dintre iudei epocii însă, fariseii erau consideraţi credincioşi considerați credincioși autentici ai legii strămoşeşti şi strămoșești și cu o înaltă ţinută ținută morală, pe de o parte pentru că descindeau din acei Hasidim (luptătorii cei mai înverşunaţi înverșunați pentru [[libertate]] religioasă din vremea Macabeilor), iar pe de altă parte pentru că s-au separat într-adevăr de marea masă a credincioşilor credincioșilor iudei.

Deşi Deși cuvântul a căpătat cu timpul un sens negativ, fariseii n-au fost în niciun caz [[uciderea|urâţiurâți]] de popor. Dimpotrivă, ca unii care erau foarte ostili oricărei influenţe influențe străine, mai ales elenistice, au fost apreciaţi apreciați de popor.

==Fariseii criticaţi criticați de Ioan Botezătorul, Iisus şi și apostolul Luca==[[File:Fariseul Simon 1.jpg|thumb|250px|right| Masa din casa fariseului Simon, sec al XV-lea?, anonim, Şcoala Școala Franceză]][[File:Farisei 3.gif|thumb|400px|right|O dispută cu fariseii. Passeri. În Biblia Bowyer din Bolton Museum, Anglia. Print 4384. Din ,,Un „Un comentariu ilustrat la evanghelia după Marcu" Marcu” de Phillip Medhurst. Secţiunea Secțiunea D]]

Fariseii s-au opus cu multă înverşunare înverșunare Mântuitorului Hristos deoarece, aşa așa cum se ştieștie, Domnul nu era de acord cu mulţimea învăţăturilor mulțimea învățăturilor lor orale privitoare la Legea lui [[Moise]] dar şi și pentru faptul că popularitatea lui Iisus le primejduia poziţia poziția lor în faţa credincioşilorfața credincioșilor.

Fariseii au fost acuzaţi acuzați de Iisus de următoarele:

1) . (fariseul Simon) iubire mică, măruntă

Femeia păcătoasă (prostituată) este [[iertarea|iertată]] de multele ei [[păcat]]e de Iisus, [[credinţacredința]] sa [[mântuireSoteriologie|mântuind-o]] fiindcă [[iubirea|l-a iubit]] mult pe Iisus. Acest lucru a fost dovedit de faptul i-a stropit picioarele Mântuitorului cu lacrimile ei şi și le-a şters șters cu părul ei, că i-a sărutat picioarele şi i și I le-a uns cu mir. Spre deosebire de aceasta, fariseul Simon, care îl invitase pe Iisus în casa sa să mănânce, nu-I dăduse apă pentru spălarea picioarelor<ref>Fac18Fac 18.4</ref>, nu-I dăduse sărutare când intrase<ref>Fac27Fac 27.26-27, 29.13, 33.4, 50.1, Exod 4.27, 18.7</ref>, nu-I unsese capul cu untdelemn<ref>Amos 6.6</ref>, aşa așa cum cerea eticheta ospitalităţiiospitalității, făcând dovada unei iubiri mici, mărunte faţă față de Hristos. <ref>Lc7Luca 7.36-5036–50</ref>)

2) . că umblă după slava deşartă deșartă a oamenilor prin faptul că:

- – iubesc scaunele din faţă față în sinagogi (Lc11Luca 11.43,20.46, Mt23Matei 23.6, Mc12Marcu 12.39)

- – iubesc închinăciunile în pieţepiețe, adică să li se zică ,,învăţătorule" „învățătorule” (Lc11Luca 11.43, 20.46, Mat23Matei 23.7)

- – le place să stea în capul mesei la ospeţe ospețe (Lc20Luca 20.46, Matei 23.6, Mc12Marcu 12.39)

- – se [[rugăciuneRugăciunea|roagă]] îndelung de ochii lumii în timp ce mănâncă casele văduvelor (Mc12Marcu 12.40, Mat23Matei 23.14, Lc20Luca 20.47)

- – se fac drepţi drepți înaintea oamenilor (Lc16Luca 16.15)

- îşi lăţesc – își lățesc filacteriile(pungi de stofă conţinând bucăţi conținând bucăți de pergament pe care erau scrise texte din lege; erau purtate cu ostentaţie ostentație la frunte şi și pe braţul brațul stâng- cf.Anania<ref>Noul Testament comentat, versiune revizuită, redactată, comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit de numeroase alte osteneli, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1995, pag . 42, ISBN 973-9130-08-9)</ref> şi îşi și își măresc ciucurii de la poale. (Matei 23.5)<ref>Exista prevederea în Legea Veche ca oamenii să poarte porţiuni porțiuni din Lege la mână şi și pe frunte pentru a preîntâmpina uitarea ei- (Exod 13.9), dar şi și să poarte ciucuri în colţurile veşmintelorcolțurile veșmintelor, tot pentru aducere-aminte (Num 15.38-41, Deut22Deut 22.12)</ref>

3) . că [[minciuna|nu fac ceea ce predică]]:,,ei „ei zic, dar nu fac"fac” (Mat23Matei 23.3)

4) . [[furt|hoţiehoție]] sau [[furt|răpire]]

- – mănâncă casele văduvelor în timp ce se roagă îndelung de ochii lumii(Mc12Marcu 12.40, Mat23Matei 23.14, Lc20Luca 20.47)

- – răpire (Mt23Matei 23.25, Lc11Luca 11.39)

5) . [[iubirea de arginţiarginți|iubire de arginţiarginți]]. Fiindcă erau iubitori de arginţi-arginți – spune [[apostolul Luca]]- aceştia – aceștia îl batjocoreau pe Iisus când l-au auzit spunând că nu poţi poți să te închini şi și lui Dumnezeu şi și lui Mammona. Iisus le spune că ei caută să arate neprihăniţi neprihăniți în faţa fața oamenilor dar Dumnezeu le cunoaşte cunoaște inimile căci ,,ce „ce este înălţat înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu"Dumnezeu”.(Lc Luca 16.14)

6) . lăcomie (sau necumpătare)(Mt Matei 23.25)

7) . că au desfiinţat desființat legea Domnului înlocuind-o cu o datină omenească

[[IisusHristos]] îi învinuieşte învinuiește pe farisei că au desfiinţat desființat această poruncă, înlocuind-o, în mod insidios, cu o datină care spune că dacă ,,cine „cine va zice tatălui sau mamei sale: ,,ori „ori cu ce te-aş aș ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este ţinut ținut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa “.” (Mc Marcu 7.1-12.`Mt15, Matei 15.1-9)

8) . comoditate şi și superficialitate: lasă părţile părțile cele mai grele ale legii- – [[dreptatea]], [[mila]], [[credinţacredința]]- – nefăcute, îndeplinind doar părţile părțile cele mai uşoare ușoare ale ei (zeciuiala din alimente) în loc să le facă pe amândouă- Mt . (Matei 23.23, Lc11Luca 11.42)

9). interpretează eronat şi și absurd jurămintele: Mt (Matei 23.16)

10) . formalism şi și [[minciuna|ipocrizie]]

25.– Vai vouă, cărturarilor şi și fariseilor făţarnicifățarnici! Că voi curăţiţi curățiți partea din afară a paharului şi și a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi și de lăcomie.

26Fariseule – Fariseule orb! Curăţă Curăță întâi partea dinăuntru a paharului şi și a blidului, ca să fie curată şi și cea din afară.

27.– Vai vouă, cărturarilor şi și fariseilor făţarnicifățarnici! Că semănaţi semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi morți și de toată necurăţianecurăția.

28.Aşa şi – Așa și voi, pe din afară vă arătaţi drepţi arătați drepți oamenilor, înăuntru însă sunteţi sunteți plini de făţărnicie şi fățărnicie și de fărădelege. (Mat23Matei 23.25-28)

Fariseii sunt criticaţi criticați pentru formalism şi și de [[Ioan Botezătorul]], care-i acuză că vin să se [[botez]]e fără a face [[pocăinţăpocăință|pocăinţeipocăinței]] roadă vrednică de ea, crezând că descendenţa descendența din [[Avraam]] este suficientă, ceea ce era total fals. (Mt Matei 3.7-12)

11) îşi . își fac cu greu prozeliţi prozeliți iar aceştia aceștia devin de două ori mai [[păcat|păcătoşipăcătoși]] ca ei Mt (Matei 23.15)

12) . închid împărăţia împărăția cerurilor de dinaintea oamenilor, neintrând nici ei, dar nelăsând nici pe ceilalţi ceilalți să intre: Mt (Matei 23.14. Lc , Luca 11.52)

13) . superficialitate şi neînţelegerea și neînțelegerea Legii:fariseii. Fariseii, văzând că Isus Iisus a intrat în casa vameşului vameșului [[apostolul Matei|Matei]], i-au luat la întrebări pe [[ucenic]]ii săi. Iisus le răspunde că El a venit să cheme pe cei păcătoşi păcătoși la pocăinţăpocăință, nu pe cei drepţidrepți. (Mt Matei 9.9-13, Mc2Marcu 2.16-17)

14) . îi împovărează pe oameni cu sarcini anevoie de purtat(pentru iertarea păcatelor) iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte: Mt miște. (Matei 23.4, Lc Luca 11.46)

15) . biciuirea şi și prigonirea proroocilorproorocilor, [[înţelepciuneaînțelepciunea|înţelepţilorînțelepților]] şi și cărturarilor trimişi trimiși la ei pentru mustrarea şi și întoarcerea la adevărata [[credinţacredința|credinţăcredință]]. (Mat23Matei 23.15)

16) . [[uciderea|crimă]]:fariseii . Fariseii sunt lucrătorii cei răi care au [[lovirea|bătut]] şi și au omorât slujitorii trimişi trimiși să ia roadele de către stăpân(Dumnezeu), ca mai apoi să-l omoare şi și pe fiul stăpânului (Iisus), moştenitorul moștenitorul viei, pentru ca să pună mâna pe moştenire moștenire (stăpânirea lumii). Stăpânul viei îi va pierde pe cei răi iar via o va da altor lucrători. Arhiereii şi și fariseii, înţelegând înțelegând parabola au căutat să-L prindă dar s-au temut de mulţimemulțime, care-l socotea prooroc.(Mt Matei 21.33-46) Învierea lui [[Lazăr]] îi determină pe farisei să facă planuri concrete pentru prinderea şi omorârea lor. (Ioan 12.10) Fariseii au spus: ,,Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul”. Aşadar fariseii se temeau că încrederea în Hristos va antrena pierderea privilegiilor. [[Caiafa]] a adăugat:,,... oare nu vă gândiţi că este de folos să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul”(Ioan 11.47-54). Iisus le spune că pe unii dintre proroocii, [[înţelepciunea|înţelepţii]] şi cărturarii trimişi la ei pentru mustrare ei îi vor [[uciderea|ucide]] şi răstigni, aşa cum l-au ucis în trecut pe Zaharia, fiul lui Varahia. (Mat23.3433–46)

==Fariseii drepţi==Învierea lui [[image:JosephArimathea.jpg|right|thumb|Sfântul Iosif din Arimateea, cel care l-a îngropat pe HristosLazăr]][[Image:Apostle Paul.JPG|thumb|100px|left|Sfântul Apostol Pavel]]Câţiva îi determină pe farisei au venit la Iisus şi l-au sfătuit să plece, avertizându-l că Irod vrea să-l [[uciderea|omoare]] ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 13, 31-35). [[Gamaliel]], un învăţător al Legii, inclusiv al [[apostolul Pavel|apostolului Pavel]] ([[Faptele Apostolilor|FA]] 22, 3), preţuit de tot norodul, a convins [[Sanhedrin]]ul să nu-i omoare pe [[apostolul Petru|Petru]] şi pe ceilalţi [[apostol]]ifacă planuri concrete pentru prinderea și omorârea lor. El a argumentat arătând că dacă ceea ce fac apostolii e de la oameni, lucrarea se va nimici, aşa cum s-a întâmplat cu Teudas sau Iuda Galileianul care au pierit, iar dacă e de la Dumnezeu nu vor putea s-o nimicească şi se vor trezi ca fiind luptători împotriva lui Dumnezeu (Lc5Ioan 12.29-4010) [[Dreptul Nicodim|Nicodim]], fariseu fruntaş al iudeilor, „învăţător al lui Israel”, este acela care e iniţiat de [[Iisus]] în taina [[botez]]ului, acela care se opune judecăţii răutăcioase şi premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă şi acela care, împreună cu Iosif din Arimateea, are grijă de trupul lui Hristos şi îl pune în mormântul lui Iosif.

Fariseii au spus: „Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul”. Așadar fariseii se temeau că încrederea în Hristos va antrena pierderea privilegiilor. [[Iosif din ArimateeaCaiafa]] era a adăugat: „...oare nu vă gândiți că este de folos să moară un singur om bogat din Arimateea, [[ucenic]] al lui Iisuspentru norod, dar pe ascuns, de frica iudeilor, sfetnic de vază al [[Sanhedrin]]ului, care aştepta şi el [[Împărăţia lui Dumnezeu]] şi care împreună cu Nicodim se îngrijeşte de trupul Mântuitorului şi îl pune în mormântul săuși să nu piară tot neamul?” (Ioan 11.47–54).

Iisus le spune că pe unii dintre proorocii, [[înțelepciunea|înțelepții]] și cărturarii trimiși la ei pentru mustrare ei îi vor [[uciderea|ucide]] și răstigni, așa cum l-au ucis în trecut pe Zaharia, fiul lui Varahia. (Matei 23.34) ==Fariseii drepți==[[Imagine:JosephArimathea.jpg|right|thumb|Sfântul Iosif din Arimateea, cel care l-a îngropat pe Hristos]][[Imagine:Apostle Paul.JPG|thumb|100px|left|Sfântul Apostol Pavel]]Câțiva farisei au venit la Iisus și l-au sfătuit să plece, avertizându-l că Irod vrea să-l [[uciderea|omoare]] ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 13, 31–35). [[Gamaliel]], un învățător al Legii, inclusiv al [[apostolul Pavel|apostolului Pavel]] ([[Faptele Apostolilor|FA]] 22, 3), prețuit de tot norodul, a convins [[Sanhedrin]]ul să nu-i omoare pe [[apostolul Petru|Petru]] și pe ceilalți [[apostol]]i. El a argumentat arătând că dacă ceea ce fac apostolii e de la oameni, lucrarea se va nimici, așa cum s-a întâmplat cu Teudas sau Iuda Galileianul care au pierit, iar dacă e de la Dumnezeu nu vor putea s-o nimicească și se vor trezi ca fiind luptători împotriva lui Dumnezeu. (Luca 5.29–40) [[Dreptul Nicodim|Nicodim]], fariseu fruntaș al iudeilor, „învățător al lui Israel”, este acela care e inițiat de [[Iisus Hristos]] în taina [[botez]]ului, acela care se opune judecății răutăcioase și premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă și acela care, împreună cu Iosif din Arimateea, are grijă de trupul lui Hristos și îl pune în mormântul lui Iosif. [[Iosif din Arimateea]] era un om bogat din Arimateea, [[ucenic]] al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, sfetnic de vază al [[Sanhedrin]]ului, care aștepta și el [[Împărăția lui Dumnezeu]] și care împreună cu Nicodim se îngrijește de trupul Mântuitorului și îl pune în mormântul său. [[Apostolul Pavel]] a fost şi și el fariseu, dar nu a avut notorietate în această calitate, deși era zelos, după propria lui mărturie.

*Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, BucureştiBucurești, 1997, * Petre Semen - , ''Arheologie biblică în actualitate'', Editura Mitropoliei şi și Bucovinei, IaşiIași, 1997, ISBN 973-9272-01-0, pag. 233-235.* [[Ene Branişte şi Braniște]] și Ecaterina Branişte - Braniște, ''Dicţionar Dicționar enciclopedic de cunoştinţe cunoștințe religioase'', Editura Diecezana CaransebeşCaransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2, pag. 170.* Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975 - — Introducere, pp. 72-73.