76 de modificări
Modificări
m
→Viața
==Viața==
Avva Pimen era de origine din Egipt. La vârsta de cincisprezece ani se duse să-i regăsească pe cei șase frați ai săi, asceți în pustiul [[Schetia|Sketis]] (adică "al Schitului"): Avva [[Anuv]] era cel mai mare (cf. [[6 iunie]]), iar Paisie cel mai mic <ref>Izvoarele nu ne permit să spunem cu siguranță că acest Paisie e sfântul prăznuit la [[19 iunie]] (Părintele Macarie de la SinomosSimonos-Petras - ''Synaxaire'').</ref>.
Pe când era încă tânăr, Pimen se duse să cerceteze pe un bătrân ([[Avva|avvă]], stareț) despre trei gânduri, dar în timpul discuției uită de unul din ele. Întors la el în [[chilie]] și amintindu-și-l, plecă pe dată, parcurgând lungul drum ce îl separa de bătrân pentru a-i spune gândul sau. Admirându-i grija de a-și păstra sufletul curat în fața lui Dumnezeu, Bătrânul îi prezise: "Pimen, numele tău va fi rostit în tot Egiptul iar tu vei deveni cu adevărat ''păstor'' (Pimen în grecește înseamnă ''păstor'' sau ''cioban'') al unei turme mari".
El mai spunea că "omul are nevoie de [[smerenie]] ca de suflarea ce iese din nările sale" și că prin osândirea de sine, care ne face să îl considerăm pe fratele nostru mai sus decât noi, putem ajunge la această smerenie care ne aduce odihna în orice împrejurare. El însuși adusese la o asemenea măsură disprețuirea de sine încât mărturisea cu sinceritate : "În locul în care [[Satan]] e aruncat, eu mă arunc și mă așez sub ființele iraționale, căci ele sunt ireproșabile". Când era întrebat cum de era posibil să se considere mai prejos de orice ființă creată de Dumnezeu și chiar de un ucigaș, Bătrânul răspundea: "El nu a făcut decât greșeala aceasta, eu însă păcătuiesc în fiecare zi".
Văzând într-o zi pe o femeie jelindu-se pe mormântul soțului și al fiului său, Avva Pimen spuse fratelui sau său Anuv că nu poate deveni călugăr cel care nu a atins încă o asemenea măsură în plângere sufletului și o mortificare neîncetată a trupului. Altă dată căzu în extaz în fața unuia din cei apropiați lui, care îl întrebă apoi unde fusese dus. El răspunse: "Gândul meu era acolo unde se găsea [[Maica Domnului|Sfânta Maică a Domnului]], care plângea pe [[Cruce]]a [[Mântuitorul]]ui și aș vrea în toată vremea să plâng și eu astfel".
Într-o zi vizitatori cunoscuți veniră din Siria pentru a-i pune întrebări despre curăția sufletului, dar Bătrânul nu știa grecește și nu aveau interpret. Remarcând jena musafirilor săi, Pimen începu dintr-odată să vorbească grecește și le spuse: "Firea apei este moale, cea e a pietrei este tare; dar un burduf din piele agățat deasupra unei pietre și care lasă apa să curgă picătură cu picătură, pătrunde piatra. Așa și cuvântul lui Dumnezeu este blând, iar inima noastră este împietrită, dar omul care îl aude adesea își deschide inima către frica de Dumnezeu" <ref>Pimen 182</ref>.
După ce a strălucit mulți ani ca un luceafăr în pustiu, învățând prin propria experiență și făcându-se un model viu al tuturor virtuților, Avva Pimen a adormit în pace, la puțin timp după Sfântul [[Arsenie cel Mare]] (după 449), dar fără să fi revăzut pustiul Schitului.