Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Lavra Poceaev

1.235 de octeți adăugați, 13 august 2015 12:27
traducere partial
{{Traducere EN}}
'''Lavra Adormirii Maicii Domnului de la Poceaev''' (ucr.: ''Почаївська Свято-Успенська Лавра''; rus.: ''Свято-Успенская Почаевская Лавра'') este, de secole, unul dintre principalele centre spirituale ale Ortodoxiei ucrainene, alături de [[Lavra Pecerska]]. Mănăstirea, aflată în ascultarea canonică a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei ([[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]]) este cea mai mare mănăstire ortodoxă din Ucraina Occidentală. Mănăstirea este așezată pe un deal cu înălțimea de 60 de metri, în orașul Poceaev din districtul Ternopol, la 18 km în sud-estul orașului Kremeneț și la 50 km nord de Ternopol.
==Istoric==
The first record of Prima atestare documentară a monastery at Pochaev, in Volhynia, dates to mănăstirii Poceaev din Volînia datează din anul 1527. Local traditionPotrivit tradiției locale însă, howeverviața monahală a început la Poceaev cu trei secole mai devreme, claims the beginning of a monastery three centuries earliercând, when several [[monk]]s established a monastery during the Tatar invasionsîn perioada invaziilor tătare au întemeiat aici o mănăstire. According to this traditionPotrivit acestei tradiții, the [[TheotokosMaica Domnului]] appeared to the monks in le-a apărut monahilor într-un stâlp de foc și și-a lăsat amprenta piciorului pe stânca pe care a column of fire and left her footprint in the rock upon which she stoodapărut, din acest loc fiind și un izvor cu apă tămăduitoare. The rock and footprint became revered by the local people for the curative properties of the water that issued from itStânca și urma tălpii Maicii Domnului au început să fie cinstite de credincioșii din partea locului, care se bucurau de vindecările date de apa tămăduitoare.
During the sixteenth century the monastery prosperedÎn timpul secolului al XVI-lea, mănăstirea a devenit înfloritoare. A stone fost construită o [[cathedralcatedrală]] was builtdin piatră, and the monastery hosted an annual fairiar în jurul mănăstirii a început să se organizeze un târg anual. In În anul 1597, the monastery expanded further through mănăstirea s-a extins prin daniile făcute de Anna Hoiska [ru: Goiskaia], o credincioasă de origine nobilă, căreia i se atribuie și întemeierea celebrei tipografii a mănăstirii care a furnizat în secolele următoare scrieri de teologie ortodoxă în regiunile Galiția și Volînia. Tot ea a gift of land by dăruit mănăstirii o [[icoană]] făcătoare de minuni a noblewomanMaicii Domnului, Anna Hojska (Goiskaya)primită de la un episcop bulgar aflat în trecere și care ajutase la vindecarea fratelui acesteia de orbire. She is also credited with the establishment of the famous printing press shop at the monastery that supplied Orthodox theological literature in Galicia and VolhyniaIcoana a rămas până în zilele noastre cunoscută sub numele de [[Icoana Maicii Domnului de la Poceaev|Maica Domnului de la Poceaev]].
She also gave the monastery În această perioadă, care era și cea a miracle working [[icon]] of the Theotokos traditionally known as [[Theotokos of PochayivUniunea de la Brest|'''‘’Our Lady of Pochaev’’''']]. This icon that helped to cure her brother from blindness had been given to Anna by a Bulgarian [[bishopUniunii de la Brest]] who passed by, ortodocșii au început să fie supuși unor presuni tot mai mari din partea catolicilor romani și greco-catolicilor.
During this periodÎn anul 1604, the area was the setting of growing persecution of the Orthodox on the part of Roman Catholics and [[Uniaieromonah]]ul [[Iov de la Poceaev|Iov]] s-a retras în peșterile mănăstirii de la Poceaev, dorindu-și o viață [[pustnic|pustnicească]]. Cuviosul Iov vorbea puțin, cu blândețe și își petrecea tot timpul rostind [[rugăciunea lui Iisus|Uniatesrugăciunea inimii]]. Foarte îndrăgit de frații de la Poceaev, a fost ales stareț al mănăstirii și, în această calitate, a introdus o disciplină strictă a vieții monahale. A introdus obligația lucrului mâinilor ([[rucodelia]]) în mănăstire, fiind el însuși un exemplu în acest sens: a plantat copaci, îngrijea grădina și a lucrat la consolidarea fântânilor mănăstirii. Era un critic ferm al Uniunii de la Brest și apărător activ al Ortodoxiei și al credincioșilor ortodocși de persecuțiile pe care le îndurau la acea vreme. Starețul Iov a publicat la tipografia mănăstirii mai multe lucrări împotriva uniatismului, unele scrise chiar de el.
In 1604, the [[hieromonk]] [[Job of Pochaev|Job]] withdrew to the caves of the monastery at Pochaev in order to be Starețul Iov s-a confruntat și cu mai multe încercări ale urmașilor Anei Hoiska de a [[hermit]] recupera unele dintre daniile pe care aceasta le făcuse mănăstirii. Job was soft-spokenÎn 1623, brief in wordsnepotul acesteia, with the [[Jesus Prayer]] the only sound heard from his lips. Soon he grew beloved amongst the brethren at PochaevAndrei a invadat, and eventually he was elected [[abbot]]. As abbotcu o forță armată, Job introduced mănăstirea și a strict discipline into the monastery lifeconfiscat icoana Maicii Domnului de la Poceaev. He also set an example of doing much manual labor at the monastery: planting treesIcoana a fost restituită mănăstirii în anul 1641, tending the gardenfiind recâștigată în justiție. În anul 1651, and improving the monastery's waterworks. He was starețul Iov a vocal critic of the trecut la Domnul, fiind [[Union of Brestproslăvire|canonizat]] and actively defended Orthodoxy and the Orthodox faithful against the persecutions of the time. Through the monastery press, Job published works in defense of Orthodoxy against the Unia, including publications that he wrote.
Job was also confronted with attempts upon the monastery by the heirs of Anna over her bequests to it. In 1623În 1675, her grandsonmănăstirea a fost asediată de turcii otomani; potrivit tradiției, Andreiarmatele otomane au fugit, raided the monasteryabandonând asediul, taking the Our Lady of Pochaev icon. The icon was returned in 1641 after the court restored ownership of the icon to the monastery. In 1651, Abbot Job died, soon to be glorifiedatunci când pe zidurile mănăstirii a apărut Maica Domnului însoțită de îngeri și de Sfântul Iov de la Poceaev.
In 1675În 1720, the monastery was besieged by the Ottoman Turksmănăstirea a intrat într-o perioadă de declin, fiind preluată de ordinul greco-catolic al călugărilor bazilieni. O nouă perioadă de înflorire a mănăstirii a început după 1759, ca urmare a unui accident de trăsură suferit de contele Potoski lângă zidurile mănăstirii. Furios din pricina acestui accident, contele Potoski a încercat de trei ori să îl împuște pe vizitiul pe care îl considera vinovat de cele petrecute, dar a ratat de fiecare dată. Regretându-și imediat fapta, Potoski a atribuit faptul că ratase ținta unei intervenții divine. According to traditionStabilindu-și reședința la Poceaev, the army fled from the siege when they saw an apparition over it of the Theotokos accompanied by Sta făcut daruri de mare valoare mănăstirii. Job and [[angel]]sÎn 1773, contele Potoski, care era romano-catolic, a înaintat Papei de la Roma o petiție prin care solicita recunoașterea icoanei de la Poceaev ca făcătoare de minuni și a cuviosului Iov ca sfânt catolic. Numai icoana a fost recunoscută. La moartea lui, în 1782, contele Potoski a fost înmormântat în catedrala Adormirii Maicii Domnului.
In 1720, the monastery fell into Ca urmare a decline after the Greekcelei de-Catholic Basilian Fathers took control. After 1759a treia împărțiri a Poloniei (1795), regiunea Volînia, the monastery prospered againcuprinzând și mănăstirea Poceaev, the result of an accident with a coach carrying Count Potosky near the monastery wallsintrat din nou în cuprinsul Imperiului Rus. Angered of the accidentMănăstirea de la Poceaev a continuat să funcționeze sub jurisdicția Bisericii Greco-Catolice, the count attempted to shoot the coach driverpăstrând latina ca limbă de predare în școlile mănăstirii, but faileddeși poloneza era limba curentă în zonă. Attributing the failure to divine intercessionÎn această perioadă, Potosky settled in Pochaev and lavished gifts upon the monasterya crescut susținerea pentru restituirea mănăstirii către Biserica Ortodoxă. In 1773, PotoskyÎn 1823, episcopi Ștefan al Volîniei a Roman Catholic, petitioned the solicitat împăratului Alexandru I restituirea mănăstirii Poceaev [[PopeBiserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]] of Rome to recognize the Pochaev icon as miraculous and to recognize St, dar petiția sa a fost respinsă. Job as În 1831 însă, împăratul Nicolae I a ordonat restituirea mănăstirii către Biserica Ortodoxă, ca represalii la sprijinul acordat de către greco-catolici revoltelor din Polonia și Lituania spre sfârșitul anului 1830. Întregul complex a Roman Catholic fost resfințit ca mănăstire ortodoxă pe [[saint10 octombrie]]1831, punând capăt unei perioade de 110 ani sub jurisdicție greco-catolică. Only the icon was recognized. Upon his death in 1782, Count Potosky was interred in the Dormition CathedralMonahii nu s-au împotrivit acestei schimbări și majoritatea acestora s-au convertit la ortodoxie.
As the result of the Third Partition of Poland in 1795În 1833, Volhynia, with Pochaev, again became a part of the Russian empire. The monastery at Pochaev continued as mănăstirea de la Poceaev a Greek Catholic institution, still using Latin in the religious schools at the monastery, although Polish was the language in general use. Support, however, grew for return of the monastery to the Orthodox Church. In 1823, Bishop Stephan of Volhynia petitioned the Emperor Alexander I for return of Pochaev Monastery to the primit statutul de [[Church of Russia|Russian Orthodox Churchlavră]]. The request was denied. However, in 1831, Nicholas I ordered the return of Pochaev to the Russian Church as În ultima parte a result of the support given by the Greek Catholics to the upraising in Poland and Lithuania in late 1830. The monastery was resecolului al XIX-consecrated on [[October 10]]lea, 1831, ending 110 years of Greek Catholic control. The monks did not resist this change and soon converted to Orthodoxymănăstirea a redevenit un important loc de pelerinaj pentru creștinii ortodocși din Imperiul Rus și din Balcani. In 1833, the Pochaev monastery was accorded the status of a [[lavra]]. During the latter part of the nineteenth century, the monastery became a popular destination for Orthodox [[pilgrim]]s from the Russian Empire and the Balkans. {{Traducere EN}}
As the monastery’s location was near Austrian ruled Galicia it became a symbol used in propagating pan-slavism in the area. During the early days of World War I when Russian forces occupied Galicia, thousands of Galicians journeyed as pilgrims to Pochaev, with many returning to Orthodoxy. As the Lavra, and Volhynia, became part of the front line between the Austrian and Russian forces, in 1915, the Lavra was looted by the Austrians. Then, after the Bolshevik revolution in 1917, the Lavra was again looted. It was again looted after western Volhynia was transferred to Poland under the Peace of Riga signed between Poland and the Soviet Union on [[March 18]], 1921.
== A se vedea și ==
* Icoana [[Maica Domnului de la Poceaev|Maicii Domnului de la PoeceaevPoceaev]].
==Surse==
Kamasarye
6.119 modificări
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/Special:MobileDiff/41648”