Părintele '''Cleopa Ilie''' ([[10 aprilie]] 1912 - [[2 decembrie]] 1998), [[arhimandrit]] şi vieţuitor și viețuitor la Mânăstirea Sihăstria – NeamţNeamț, a fost unul dintre cei mai însemnaţi însemnați [[duhovnic]]i şi și predicatori români ai secolului XX.

Viitorul arhimandrit Cleopa s-a născut în comuna SuliţaSulița, judeţul Botoşanijudețul Botoșani, la 10 aprilie 1912. fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru şi și Ana Ilie. Din cei 10 copii, cinci aveau să intre în [[monahism]]. De mic era râvnitor spre cele dumnezeieştidumnezeiești, îndeletnicindu-se cu [[post]]ul, [[rugăciune]]a şi și faptele bune. Părinţii Părinții săi, Alexandru şi și Ana Ilie, i-au fost exemplu viu de trăire creştinăcreștină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică şi și de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau [[mila|milostenie]], se rugau mult împreună cu copiii și duceau o viaţă viață curată şi și bineplăcută lui Hristos. Casa lor era ca o biserică, aşa așa cum avea să povestească mai târziu şi și Părintele Cleopa.

În primele două luni după naștere, pruncul Constantin - viitorul Părinte Cleopa - era tot timpul bolnav. De la o vreme nu mai mânca aproape nimic și plângea zi şi și noapte. Toţi Toți erau îngrijoraţi îngrijorați pentru viaţa viața lui. Trebuie menţionat menționat că Anei îi mai muriseră doi copii din pruncie.

Neştiind Neștiind ce să mai facă, mama sa l-a dus la duhovnicul [[Conon Georgescu]] de la Schitul Cozancea, care, ascultându-i îngrijorarea pentru viaţa viața copilului, o sfătuieşte sfătuiește să îl dăruiască Maicii Domnului.

- Iată cum, a zis el, ia o lumânare şi și un prosop, așază pruncul înaintea icoanei Maicii Domnului din biserică şi și zi aşaașa: ''[[Maica Domnului]], îţi îți dăruiesc ţie ție copilul acesta care este bolnav! Fă ce ştii știi tu cu el!''

Atunci Ana s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, făcând trei [[metanie|metanii]] și, căzând în genunchi, a zis plângând: ''Maica Domnului, îți dăruiesc ţie ție copilul acesta al meu, că este bolnav şi și plânge mereu. Fă ce ştii știi tu cu el!'' Și l-a trecut de trei ori pe sub sfânta [[icoană]].

De atunci pruncul s-a făcut bine şi și nu a mai fost bolnav de moarte toată viaţa viața sa.

În iarna anului 1929, după sărbătoarea Sfântului Ierarh [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]], Constantin şi și fratele său Vasile s-au hotărât să plece la Schitul Sihăstria - Neamț pentru a sluji toată viața lui Hristos. După ce s-au rugat mult lui Dumnezeu, cu post şi și metanii, au luat [[binecuvântare]] de la [[preot]]ul satului şi și au spus părinților gândul lor; şi și așa au plecat la mânăstire.

La intrarea în obştea obștea Schitului Sihăstria, împreună cu fratele său mai mare, Vasile, au fost trei zile ispitiţi ispitiți canonic, după care au fost primiţi primiți de către [[stareţstareț]]ul de atunci, Părintele [[Ioanichie Moroi]].

În primăvara anului 1931, Vasile, acest smerit ascultător şi și frate mai mare al Părintelui Cleopa s-a îmbolnăvit şi și a fost adus în [[schit]]. Odată, ieşind ieșind de la [[Sfânta Liturghie]], a avut o vedenie înfricoşătoareînfricoșătoare. I s-a arătat [[Maica Domnului]], spunându-i că peste trei zile va adormi în Domnul.

După trei zile, exact la aceeaşi aceeași oră, rasoforul Vasile Ilie a adormit în pace, cu rugăciunea pe buze.

La 14 septembrie 1933, la [[Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci]], nevoitorul monah Gherasim și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, culcat în sicriul pe care singur și-l făcuse drept pat în care dormea noaptea.

Până în anul 1935, Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți fraţifrați, în smerenie, ascultare, rugăciune şi și studierea Sfinţilor Sfinților Părinți. Părintele Cleopa ne povestea: "În anii în care am fost cioban la oile schitului împreună cu fraţii frații mei, am avut mari bucurii duhovnicești. Stâna, oile, trăirea în liniște și singurătate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost şcoală școală de călugărie şi și [[teologie]]".A mai avut ascultări de [[paracliser]] şi și [[iconograf|pictor de icoane]].

În anul 1935, Constantin a fost chemat în armată, pe care a făcut-o în oraşul Botoşaniorașul Botoșani.

În anul 1937, la sfârșitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost rânduit de [[egumen]] să fie făcut călugăr. Acum avea 6 ani de ucenicie în schit. După aceasta şiși-a continuat ascultarea de cioban la oile schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie (unchiul său) și Antonie Olaru.

În data de 30 mai 1941, un incendiu devastează incinta schitului, arzându-i chiliile de lemn, acoperişul acoperișul bisericii şi și paraclisul.

După incendiu, Schitul Sihăstria supravieţuia supraviețuia din ce în ce mai greu. Bătrânul stareț Ioanichie, în vârstă de 82 de ani, era tot mai bolnav şi și aproape orb. Nu mai putea sluji [[Sfânta Liturghie]] și cu greu spovedea și dădea sfaturi.

În iunie 1942, la numai 30 de ani, părintele Cleopa este adus în schit şi și numit locțiitor de egumen, întrucât starețul Ioanichie Moroi era în incapacitate de a-şi și mai exercita funcţiafuncția.

Prima grijă a Părintelui Cleopa a fost aceea de a reînnoi incinta și chiliile arse, să acopere cu tablă biserica de piatră şi și să facă un nou [[Capelă|paraclis]].

== Preoţia şi stăreţia Preoția și stăreția ==

Între anii 1945-1946, schitul se reînnoieştereînnoiește, reconstruindu-se o mare parte din chilii şi și o [[trapeză]] de peste 100 de persoane.

În anul 1947, pentru că numele şi și activitatea duhovnicească şi și administrativă a [[Protosinghel]]ului Cleopa Ilie, egumenul Schitului Sihăstria, deveneau tot mai cunoscute, Patriarhia Română, care a observat eforturile de înnoire generală a acestui sfânt așezământ monahal, a propus ridicarea [[Schit]]ului Sihăstria la rang de [[mănăstire]] independentă şi și de sine stătătoare. Patriarhul României, [[Nicodim Munteanu]], a aprobat ridicarea Schitului Sihăstria la rang de mănăstire, în [[30 iunie]] 1947, precum şi și ridicarea Protosinghelului Cleopa Ilie la rang de [[Arhimandrit]]. [[Hirotesie|Hirotesia]] sa s-a făcut la 19 septembrie 1947. Aceasta s-a hotărât întrucât Părintele Cleopa reușise ca numai în cinci ani de zile să facă dintr-un schit ars integral, aproape în paragină şi și cu monahii risipiţi risipiți pe la alte mânăstiri, o mănăstire renumită și bine organizată.

În noiembrie 1946, mama Părintelui, văduvă şi și singură, intră în obştea obștea Mânăstirii Agapia Veche. În 1947 este tunsă în monahism cu numele Agafia. Se nevoieşte nevoiește aici 22 de ani, după care trece la Domnul la [[15 septembrie]] 1968.

== Prigonirea şi și retragerea în munţi munți ==

Odată cu venirea comuniştilor comuniștilor la putere, urmează o perioadă nefastă pentru părinte. Ceea ce avea să îl aducă în vizorul autorităţilor autorităților a fost o predică pe care a rostit-o la sărătoarea Sfinţilor Împăraţi Sfinților Împărați Constantin şi și Elena, spunând: ''Să dea Dumnezeu ca și conducătorii noștri de acum să fie ca Sfinţii Sfinții Împărați, ca să-i pomenească Biserica în veac!'' şi și lăudând râvna marilor împărați, care au dat libertate creştinilor şi creștinilor și au construit numeroase biserici. Cineva din cei prezenți l-a denunțat, astfel că a fost arestat şi și anchetat pentru cinci zile la Târgu NeamţNeamț. A fost eliberat la fel de repede cum fusese şi și arestat.

Cei din jurul său, conştientizând conștientizând că va mai avea de furcă cu autorităţile autoritățile comuniste, l-au sfătuit să se ascundă pentru un timp în munţimunți. Părintele Cleopa și-a făcut atunci un bordei din lemn, în pământ, la 6 km de mânăstire, în adâncul pădurii. Monahii din mânăstire îi mai duceau din când în când câte ceva de mâncare. Părintele se ruga acolo neîncetat, ziua şi și noaptea, cerând ajutorul şi și mila lui Dumnezeu şi și a Maicii Domnului, către care avea multă evlavie. După șase luni de retragere în munţimunți, Arhimandritul Cleopa a fost readus ca stareţ stareț în obștea Mănăstirii Sihăstria, spre bucuria tuturor, atât a călugărilor, cât și a credincioşilorcredincioșilor.

În anul 1949, la [[30 august]], Arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina - Suceava şi și se transferă acolo împreună cu 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei Patriarhului [[Justinian Marina|Justinian]]. În locul său este numit stareț la Sihăstria Protosinghelul Ioil Gheorghiu.

La Mănăstirea Slatina întemeiază o obște care avea să ajungă la peste 80 de vieţuitoriviețuitori.

Arhimandritul Cleopa a fost rânduit de Mitropolia Moldovei să supravegheze şi și să îndrume viaţa viața duhovnicească a mai multor mănăstiri din împrejurimi: Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău, după modelul Mănăstirii Slatina.

== A doua retragere în munţi munți ==

[[Diavol]]ul însă, care nu doarme niciodată, nu putea răbda buna nevoinţă şi nevoință și armonia monahilor din Mănăstirea Slatina. De aceea, a îndemnat Securitatea de atunci să facă o anchetă amănunţită amănunțită în obștea acestei mănăstiri. Sosind noaptea, organele de securitate l-au cercetat şi ameninţat și amenințat pe [[stareţstareț]] şi și pe cei mai de seamă din mănăstire. Până la urmă i-au reținut pe câțiva dintre ei, în frunte cu Părintele Cleopa, tânărul Ieromonah [[Arsenie Papacioc]] și fratele Constantin Dumitrescu.

Ducându-i la Fălticeni, i-au anchetat toată noaptea. La sfârșit i-au spus părintelui să nu mai facă "propagandă religioasă" şi și i-au dat drumul. Atunci Părintele Cleopa s-a retras în taină, împreună cu Ieromonahul Arsenie Papacioc, în Munții StânişoareiStânișoarei, până s-au liniștit tulburările de la Slatina. Părinţii Părinții au înfruntat cu stoicism vremea friguroasă, foamea, setea, lipsurile, rugându-se ziua şi și noaptea şi și întărindu-se unul pe altul.

În primăvara anului 1955 s-a organizat o acțiune de lămurire si combatere a stilismului. Se încerca repararea schismei unora din credincioșii ortodocși care, insistând asupra respectării calendarului iulian neîndreptat în Biserică, se rupseseră de comuniunea cu Patriarhia Română. La această încercare de readucere a credincioșilor stiliști în sânul Bisericii Ortodoxe a participat şi și părintele Cleopa, făcând misionarism prin satele stiliste ale Moldovei.

În toamna anului 1956, Părintele Cleopa a revenit la Mânăstirea Sihăstria. De acum, viaţa viața duhovnicească de la Sihăstria s-a întărit şi și mai mult. Părintele Cleopa spovedea şi povăţuia și povățuia pe credincioşi şi credincioși și monahi la chilia sa din deal.

== Persecuţiile Persecuțiile dintre anii 1959-1964 ==

Persecuţiile Persecuțiile dintre anii 1959 și 1964 au fost cea mai dificilă perioadă prin care a trecut monahismul românesc în secolul XX.

Spre sfârșitul anului 1959 s-a votat de către guvernul ateu din București, un decret special (Decretul 410/1959) prin care erau excluşi excluși din mănăstiri toţi toți călugării mai tineri de 55 de ani şi și maicile de până în 50 de ani. Decretul a fost aplicat cu severitate, sub controlul Securității, cu ajutorul Miliției și sub supravegherea Departamentului Cultelor.

Până în primăvara anului 1960, au fost excluși din mănăstiri peste 4000 de monahi şi și monahii. Mai întâi au fost excluşi excluși din monahism pentru toată viaţa stareţii şi viața stareții și duhovnicii care aveau o activitate duhovnicească mai intensă și, din toate mănăstirile din ţarățară, întregul tineret, adică fraţii şi frații și [[rasofor]]ii, iar primirea de noi tineri în mănăstiri era interzisă şi și supravegheată de Securitate.

Părintele Cleopa a fost şi și el vizat, dispoziţia autorităţilor dispoziția autorităților fiind să fie dezbrăcat de haina monahală şi și să aibă domiciliu forţat forțat în satul său natal. Ca mulţi alţi mulți alți călugări, a refuzat să părăsească haina monahală şi și să părăsească mănăstirea.

Văzând această situaţie situație grea, știind că este mereu supravegheat de organele politice, Părintele Cleopa, îndemnat de Duhul Sfânt, s-a retras din nou - pentru a treia oară - în Munții Moldovei, la mult iubita sa liniște. Întâi s-a dus în pădurile din jurul comunei Hangu. Apoi și-a făcut un mic bordei din lemn, nu departe de culmea Muntelui Petru Vodă.

Aici s-a nevoit cinci ani, îndurând aceleaşi greutăţi aceleași greutăți ca și mai înainte. S-a îndeletnicit cu postul, privegherea, rugăciunea şi și cu scrierea. Iată titlurile câtorva din scrierile sale alcătuite în vremea când stătea în munți: ''Predici pentru monahi'', numită și ''Urcuș spre înviere''; ''Spovedania arhiereilor'', ''Spovedania stareţilorstareților'', ''Spovedania duhovnicilor'', ''Spovedania preoţilor preoților de mir'', ''Spovedania monahilor'', ''Despre vise şi și vedenii'', precum şi și ''Minunile lui Dumnezeu din zidiri''.

În toamna anului 1964, când tulburările şi și prigonirile Bisericii s-au mai liniştitliniștit, părintele revine în Mănăstirea Sihăstria, ca [[duhovnic]] al întregii obştiobști, şi povăţuieşte și povățuiește fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.

Cuvântul său ajungea în toată ţara şi țara și peste hotare, numele său fiind vestit, cunoscut şi și iubit de toţitoți. Era căutat de zeci de oameni zilnic, pentru sfat, povaţăpovață, îndrumare. El îi primea pe toţi toți cu dragoste, învăţânduînvățându-i cele de trebuinţă trebuință ale credinţei şi credinței și petrecându-i cu dragoste. A rămas celebră vorba sa, care îi este reprezentativă: "Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce". Așa de mare era dragostea sa "că dacă aş aș avea un sac mare, v-aş aș băga pe toţi toți în el, şi și v-aş aș duce în Rai !".

Lunile septembrie-noiembrie ale anului 1998 prevesteau sfârşitul sfârșitul apropiat al Părintelui Cleopa. Acum vorbea tot mai puţinpuțin, cu voce stinsă şi și mereu repeta aceleaşi aceleași cuvinte: "De acum mă duc la fraţii frații mei!", "LăsaţiLăsați-mă să plec la frații mei!" Apoi iarăşi iarăși spunea: "Mă duc la Hristos! Rugați-vă pentru mine, păcătosul!"

Până duminică, [[29 noiembrie]] a spovedit călugări şi credincioşi și credincioși Era senin la față, vorbea calm şi și frumos celor care îl întrebau şi și nu refuza pe nimeni care voia să-l vadă. Pe toți îi mângâia şi și îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniște si bucurie. Începând de Duminică, de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi şi și a rămas nemişcatnemișcat, cu ochii întredeschişiîntredeschiși, pe scaunul său de spovedanie, ca într-o răpire, timp de mai bine de unsprezece ore.

Luni dimineață (noaptea) la orele 3.30, bătrânul s-a deşteptat deșteptat ca dintr-un somn adânc, fiind bine dispus şi mulţumit sufleteşteși mulțumit sufletește. Apoi a cerut ceva de mâncare, zicând: "Aţi Ați mai văzut voi vreun călugăr să mănânce la ora asta?"

Luni, 30 noiembrie, şi marţiși marți, 1 decembrie, părintele a stat cu credincioşii şi credincioșii și a dat sfaturi ca de obicei. Luni seară însă, în chip neobişnuitneobișnuit, Părintele Cleopa a început să-şi și citească rugăciunile dimineţiidimineții, deşi deși ucenicii i-au spus: "Părinte, acum este seară. Rugăciunile dimineții citiţicitiți-le mâine dimineaţădimineață!" Dar părintele a răspuns: "Acum le citesc, căci mă duc la fraţii frații mei!" Ucenicii au privit, ca de obicei, cu neîncredere.

Marți seara s-a culcat târziu, dând semne de mare oboseală. La ora 2:20, miercuri dimineață ([[2 decembrie]]) ucenicul său a auzit că părintele respira din ce în ce mai rar. Când s-a apropiat de el, părintele a răsuflat adânc şi şiși și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, întru nădejdea Învierii şi și a vieţii veşnicevieții veșnice.

Înmormântarea a avut loc la [[5 decembrie]], fiind prohodit de Mitropolitul Moldovei şi și de alţi alți opt arhierei, preoţipreoți, diaconi şi mulţime și mulțime multă de credincioşicredincioși, veniţi veniți din toate părţile ţăriipărțile țării.

Multă lume se închină în chilia şi și la mormântul Părintelui Cleopa, şi și iau pământ şi și flori de binecuvântare, spunând că simt ajutor, prin rugăciunile sfinţiei sfinției sale.

Arhimandritul [[Ioanichie Bălan]], vechi ucenic al Părintelui, spunea: "Părintele Cleopa este considerat, pe drept cuvânt, unul din cei mai iscusiţi iscusiți duhovnici, sfetnici şi și predicatori ai monahismului românesc contemporan. Viaţa Viața sa interioară exemplară, de ascet şi și sihastru consacrat, experienţa experiența sa în nevoinţa nevoința monahală, vastele sale cunoștinţe cunoștințe scripturistice şi și patristice de autodidact care te uimesc, memoria sa rar întâlnită, blândeţeablândețea, dragostea sa de oameni, râvna pentru Dumnezeu şi și cuvântul său hotărât, înţelept şi înțelept și precis, unit cu darul frumoasei vorbiri în grai dulce moldovenesc fac din Arhimandritul Cleopa Ilie o personalitate în spiritualitatea noastră ortodoxă. CredincioşiiCredincioșii, numeroşii numeroșii săi fii duhovniceştiduhovnicești, călugări şi și mireni, îl socotesc ca fiind o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Biserica noastră".

La sfârşitul sfârșitul anului 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat că se are în vedere deschiderea procesului de canonizare a Părintelui Cleopa și trecerea sa în rândul sfinţilorsfinților, în calendar, cu numele: Cuviosul Cleopa de la Sihăstria.

*[[Ioanichie Bălan]] arhim., ''Viaţa Viața părintelui Cleopa'', Editura Trinitas, Iași, 2002