Sfântul Cuvios '''Ioan de la Prislop ''' (cunoscut local şi și ca Sfântul '''Ioan de la SilvaşSilvaș''') a fost un sfânt [[sihastru]] care s-a nevoit în părţile părțile Hunedoarei, în apropierea mănăstirii Prislop (SilvaşulSilvașul), în a doua jumătate a sec. al XV-lea sau prima jumătate a sec. al XVI-lea. [[Prăznuire]]a lui se face în [[Biserica Ortodoxă]] pe [[13 septembrie]].

<small>Nu trebuie confundat cu Ioan de Alba-Iulia, Mitropolit al Transilvaniei între 1585-1605, care a fost egumen al Mănăstirii Silvaşului Silvașului înainte de urca pe tronul [[episcop|arhieresc]]</small>.

==ViaţaViața==Cuviosul Ioan s-a născut în satul Silvaşu Silvașu de Sus din ţinutul Haţeguluiținutul Hațegului, în a doua jumătate a sec. al XV-lea sau în prima jumătate a sec. al XVI-lea (nu există surse precise). Acesta a intrat încă din tinereţe tinerețe la [[mănăstire]]a din apropiere, cunoscută atunci sub numele de Mănăstirea Silvaşu Silvașu (astăzi Mănăstirea Prislop), unde s-a nevoit vreme de mai mulţi mulți ani, stăruind în [[rugăciune]] şi și [[ascultare]] şi și unde a fost tuns în [[monahism]].

Mai târziu, tânjind după o viaţă viață de [[isihie|linişteliniște]] şi nevoinţe și nevoințe mai aspre, şiși-a căutat un loc mai retras. S-a aşezat așezat atunci într-o peşteră peșteră pe care şiși-a săpat-o singur, cu dalta, într-o stâncă ce se găsea la circa 500 de metri de mănăstire, pe malul râului SilvuţSilvuț. Locul este cunoscut până în ziua de astăzi sub numele de „Chilia” sau „Casa Sfântului”, ea devenind şi și loc de pelerinaj pentru creştinii creștinii care au evlavie la sfântul cuvios Ioan. În această peşteră peșteră sfântul şiși-a petrecut restul zilelor în aspre nevoinţe şi nevoințe și tot aici şiși-a aflat şi sfârşitulși sfârșitul. Potrivit tradiţiei tradiției locale, pe când cuviosul îşi își săpa cu dalta o fereastră la chilia din stâncă, a fost împuşcat împușcat din nebăgare de seamă de doi vânători, care neştiind neștiind că trăia cineva acolo, îl luaseră drept o fiară a pădurii.

Rudele sfântului i-au luat atunci trupul şi și l-au aşezat așezat în biserca din satul său natal. Faima sfinţeniei sfințeniei cuviosului Ioan se răspândise încă din timpul vieţii vieții sale, mulţi creştini evlavioşi mulți creștini evlavioși căutând sfaturile sale duhovniceştiduhovnicești; iar ajungând vestea morţii morții sale şi și în Ţara Românească, mai mulţi mulți monahi de la o mănăstire de aici (posibil Tismana, Curtea de Argeş Argeș sau Cozia, acestea având mai strânse legături cu mănăstirile transilvane) au cerut de la rudele acestuia trupul sfântului, înmormântându-l cu cinste în mănăstirea lor, cum se arată într-o cronică locală în versuri, Plângerea Sfintei Mănăstiri a SilvaşuluiSilvașului, din eparhia Haţegului Hațegului din Prislop”, scrisă de un oarecare monah Efrem. O părticică din din [[moaştemoaște]]le Cuviosului Ioan se găsesc însă şi și acum la [[Mănăstirea Prislop]].

[[Sfântul Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] l-a [[proslăvire|canonizat]] pe Sf. Ioan de la Prislop în şedinţa ședința sa din 20-21 iunie 1992, rânduindu-i ca zi de prăznuire data de 13 septembrie.

:Iubitorule de nevoinţă şi nevoință și râvnitorule întru cele sfinte, Cuvioase Părinte Ioane, părăsit-ai cele trecătoare şi și ai ales pe cele veşniceveșnice; luat-ai jugul lui Hristos în Mănăstirea Prislop şi și în peșteră pustnicească, împreună cu îngerii, L-ai slăvit pe Dumnezeu, pentru aceasta nu înceta a ruga pe Hristos pentru sufletele noastre.

:Jugul nevoinţelor nevoințelor pe umeri luându-l, lui Hristos ai urmat, Cuvioase Ioane. În peşteră peșteră nevoindu-te, cu răceala pietrei te-ai împrietenit şi și podoaba pustniciei ai dobândit. Pentru aceasta în cântări te lăudăm zicând: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, lauda Prislopului!

Sfântul Ioan de la Prislop se zugrăveşte zugrăvește ca sub chipul unui sfânt cuvios, cu barbă de mărime potrivită, nu foarte bătrân.

*Pr.Prof.Dr. Mircea Păcurariu, „[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/249/septembrie_ioan_de_la_prislop_viata.html Cuviosul Ioan de la Prislop]”, în Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinţi Sfinți români şi și apărători ai Legii strămoşeştistrămoșești'', E.I.B.M.B.O.R., BucureştiBucurești, 1987, p. 350-352.

*[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/119/septembrie_ioan_de_la_prislop.html Sf. Ioan de la Prislop (13 septembrie)] – Viaţa şi nevoinţeleViața și nevoințele, icoane, Sfinte Moaşte şi Moaște și un fragment din Acatist.

*[http://www.crestinortodox.ro/diverse/pestera-sfantului-ioan-la-prislop-96150.html Peştera Peștera Sf. Ioan de la Prislop]