14.992 de modificări
Modificări
→Istoria bisericească: continuare traducere
* Cărțile I și II expun detaliat domnia împăratului Constantin ce Mare: convertirea acestuia la [[creștinism]], aflarea [[Crucea cea Adevărată|Adevăratei Cruci]] la [[Ierusalim]], politica internă și externă a împăratului și modul de exercitare a acestor politici, începuturile [[arianism]]ului și [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] de la [[Niceea]].
* Cărțile III și IV acoperă perioada dintre anii 337 și 360, adică de la moartea lui Constantin ce Mare până la cea a lui [[Constanțiu al II-lea]]. Este o perioadă foarte bogată în [[sinod|sinoade]], [[Simbolul credinţei|Simboluri ale credinţei]] și evenimente legate de dezvoltarea arianismului și de controversele dintre adepții acestei [[erezie|erezii]] și ortodocși.
* Cărțile V și VI descriu evenimentele istorice și religioase din timpul domniei împăraților [[Iulian Apostatul]] (361-363), nepotul lui Constantin ce Mare, Iovian (iunie 363 - februarie 364), Valentinian I (364-375, în apus) și Valens (fratele primului, împărat în răsărit, 364-378).
* Les trois derniers livres rapportent l'histoire de l'Église et celle de l'Empire chrétien pendant une cinquantaine d'années (379-ca 425) sous les représentants successifs de la dynastie théodosienne, [[Théodose le Grand]], ses fils [[Flavius Arcadius|Arcadius]] en Orient et [[Flavius Honorius|Honorius]] en Occident, son petit-fils [[Théodose II]] dirigé par sa sœur aînée [[Pulchérie]], la plus rayonnante des brillantes princesses de l'âge théodosien.