5.289 de modificări
Modificări
ortografie
==Viața==
Chiril s-a născut la Schitopolis, în Palestina, într-o familie înstărită și evlavioasă. Tatăl său Ioan era avocat și era unul din ajutoarele episcopului de Schitopolis. Viața lui timpurie, ca a întregului oraș în acea vreme a fost marcată de influența monahilor din pustia Palestinei. În anul 531, îl întâlnește pe Sfântul [[Sava cel Sfințit]], care prevestește atunci că micul Chiril avea să îi fie cândva ucenic. Sub îndrumarea episcopului și a tatălui său, Chiril își urmează educația religioasă și laică și este făcut [[citeț]] la o vârstă foarte fragedă. Marcat de întâlnirea cu Sfântul Sava și de atmosfera evlavioasă în care a fost crescut, Chiril se simte atras de viața monahală. În jurul vârstei de 18 ani, în 543 este [[tundere|tuns]] în [[monahism]] la mănăstirea Mănăstirea Beella de starețul Gheorghe <ref> Ieromonah Agapie (Corbu), „Studiu introductiv”, în Chiril de Schitopolis, ''Viețile pustnicilor Palestinei'', traducere, studiu introductiv și note de Ierom. Agapie (Corbu), editura Sf. Nectarie, Arad, 2013, p. XVIII.</ref>
După tunderea în monahism, a plecat la [[Ierusalim]], la Sfintele Locuri, apoi s-a dus la [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Marea Lavră a Sf. Sava]], unde s-a pus sub ascultarea Sf. Ioan Isihastul.<ref>Sf. Ioan Sihastrul sau Isihastul ([[8 ianuarie]] 454 – [[13 mai]] 558), cel care mai înainte de a se retrage în pustie a fost [[episcop]] de Colona, în provincia Cappadocia Secunda, a trăit și s-a nevoit în Palestina, în [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Marea Lavră]] a Sfântului Sava și este [[prăznuire|prăznuit]] în Biserica Ortodoxă pe [[3 decembrie]].</ref> Acesta îl trimite inițial la mănăstirea Sf. [[Eftimie cel Mare]], unde se ducea [[chinovie|viață de obște]], considerată mai potrivită monahilor începători.
În anul 544, Chiril ajunge în sfârșit la [[chinovie|chinovia]] Sf. [[Eftimie cel Mare|Eftimie]], unde își urmează [[novice|noviciatul]], unde ajunge să cunoască și începe să strângă informații și notițe despre viața Sf. Eftimie și despre viețile cuvioșilor Părinți care se nevoiseră sau se nevoiau acolo. Aici scrie ''Viața Sf. Eftimie'' și cea mai mare parte a ''Vieții Sf. Sava''.
În anul 555, se mută la mănăstirea Noua Lavră, în contextul recolonizării acesteia cu monahi ortodocși, după expulzarea grupării [[origenism|origeniste]] <ref>Mănăstirea Noua Lavră fusese întemeiată de un grup de monahi disidenți din Marea Lavră a Sf. Sava, care au părăsit mănăstirea-mamă ca urmare a refuzului lor de a mai recunoaște conducerea duhovnicească a Sf. [[Sava cel Sfințit]]. Încercările succesive de disciplinare a monahilor din Noua Lavră au eșuat, în contextul disputelor doctrinare ale vremii. Cu scurte perioade de revenire sub ascultarea Sf. Sava și a Marii Lavre, mai mulți monahi de la Noua Lavră îmbrățișează doctrine care aveau să fie condamnate ca eretice, cum era cazul [[origenism]]ului, condamnat de [[Sinodul V Ecumenic|Sinodul al V-lea Ecumenic]] din 553. În anul 554, patriarhul Ierusalimului îi alunga din mănăstire pe monahii origeniști și recoloniza mănăstirea cu monahi ortodocși, între care se afla și Chiril. </ref> În această perioadă, continuă să strângă materiale pentu pentru redactarea altor vieți ale sfinților Părinți palestinieni.
În anul 557, se mută, tot la îndemnul Sf. Ioan Sihastrul, la Marea Lavră a Sf. Sava , unde continuă să scrie până la moartea sa, survenită în anul 559. <ref name=OxfordDictByzantium/>