5.289 de modificări
Modificări
ortografie
Conceptul de înșelare este foarte important în spiritualitatea și ascetica ortodoxă/ Este una din cele mai mari primejdii pentru creștinii și mai ales pentru monahii care încep să se roage cu [[Rugăciunea lui Iisus]].<ref>[http://www.pravmir.com/the-way-of-a-pilgrim-and-bishop-ignatius-brianchaninov%E2%80%99s-teaching-on-prayer-2/ Interview with prof. A.I. Osipov. "The Way of a Pilgrim" and Bishop Ignatius (Brianchaninov’s) Teaching on Prayer".]</ref>
Cuviosul [[Ioan Krestiankin]], în cuvântul său despre povățuirea duhovnicească, spune că perioada în care omul se află în cea mai mare primejdie de a cădea în înșelare este la începutul vieții duhovnicești. "Când intră în Biserică, înaripat cu senzații noi, noul-născut își înalță conștiința până în Împărăția Cerurilor, spre înălțimile tainelor ascunse în spatele vălului de nepătruns al Descoperirii dumnezeiești. În acel moment, părintele duhovnicesc împreună fiul său duhovnicesc intră împreună în lupta cu puterile întunericului, care și-au și pregătit momeala ca să îl întoarcă pe noul convertit de pe calea mântuirii. Ademeniririle Ademenirile dușmanului îl vor vâna pe acesta de-a lungul întregii sale vieți, aducându-i înainte primejdioasa lor dulceață. Această perioadă de început este deosebit de primejdioasă, căci această dulceață încă își găsește ecou în firea trupească a omului, și găsește înțelegere și răspuns în adâncurile sufletului său. În această luptă, forța părintelui duhovnicesc stă în rugăciune și în dragostea pentru sufletul fiului său duhovnicesc, care a ajuns să își dorească mântuirea. Ocrotirea fiului duhovnicesc stă în încrederea sa în păstor, în vederea păcatelor proprii și în nebizuirea pe sine însuși".<ref>[http://www.pravoslavie.ru/english/7204.htm Letters of Fr. John Krestiankin. On the work of a pastor.]</ref>
==Înșelarea în general și înșelarea propriu-zisă==
În [[Predica de pe Munte]], Domnul Iisus Hristos vorbește despre falsele minuni. (Matei 7,21–23). Tot El mai amintește despre înșelare și despre falșii profeți.
Apostolul Pavel vorbește și el în mai multe rânduri despre înșelare. În Fapte 16, 16-18 el alungă duhuul duhul falsei profeții; la 2 Corinteni 11, 13-15 scrie despre falsele vedenii. În I Timotei 2, 14 amintește despre amăgirea lui Adam și Eva. La I Timotei 6, 20 amintește despre "împotrivirile științei mincinoase" (ale falsei științe).
Și Apostolul Ioan, în prima sa epistolă sobornicească (I Ioan 4,1) scrie despre falșii profeți și despre 'cercarea duhurilor'.
===Falsele vedenii===
Potrivit Sfinților Părinți, falsele vedenii sunt asociate cu mândria. Sf. Ignatie Briancianinov spune că oamenii care caută să aibă viziuni (vedenii) și a căror minte nu a fost reînnoită și renăscută prin lucrarea Duhului Sfânt sunt plini de mândrie<ref>Ignatie Briancianinov, [http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sfantul_ignatie_briancianinov-despre_inselare.htm Despre înșelare]</ref> - ceea ce înseamnă că, potrivit Sf. Ignatie, există o legătură directă între înșelarea de primul fel și cea de tipul al doilea. Arhimandritul Serafim Alexiev scrie că: Acolo unde este mândrie atunci când cineva are o vedenie, aceasta nu poate fi de la Dumnezeu, ci, de bunăseamăbună seamă, de la cel rău."<ref> Arhimandrit Serafim Alexiev, [http://www.3rm.info/10811-nastavlenie-o-voznoshenii-sebya-i-lozhnyx.html Povățuire despre închipuirea de sine și falsele vedenii] (ru)</ref>.
Cuviosul Părinte [[Cleopa Ilie]] amintește șapte moduri de cădere în amăgirea falselor vedenii și vise:<ref>''[http://www.sfaturiortodoxe.ro/vrajitorie.htm Ne vorbește Părintele Cleopa, vol. 4]''</ref>
După cum observă Părintele Cleopa, dând mai multe exemple din Pateric, cel care este smerit respinge vedeniile, considerându-se nevrednic de ele.
Cuviosul [[Iosif Isihastul]] spune că vedeniile adevărate sunt întotdeauna precedate sau urmate de suferințe și întristare adâncă, și sunt dăruite ca o formă de consolare sau mângâiere.<ref>Elder Joseph the Hesychast. Monastic wisdom. Letter 37.</ref> Chiar și când vedenia este adevărată, este foarte greu de răbdat mai apoi lupta cu gândurile, pentru ca omul să nu se mândrească pentru că a primit o asemenea viziune. "Ce se întâmplă mai apoi? Omul ajunge batjocura demonilor. Îl înșeală înșală cu scrieri și vedenii, cu vise și descoperiri, cu simboluri și numere, cu oracole și cu o grămadă de superstiții" <ref>Loc.cit. </ref>. Cuviosul [[Paisie Aghioritul]] povestește despre o femeie care a avut o vedenie adevărată. Atunci diavolul i-a pus în gând că era aleasă de Dumnezeu, iar ea a primit și a crezut gândul. Apoi demonii au început să o chinuiască cu alte vise și descoperiri. În cele din urmă, a avut o altă vedenie adevărată și i s-a spus să îi scrie Părintelui Paisie ca să îi ceară ajutorul. Iar acesta spune că din toate vedeniile ei, doar două erau de la Dumnezeu. .<ref>Paisie Aghioritul, Spiritual Counsels, Vol. 3. Spiritual Struggle. </ref>
Falsele vedenii, ca orice lucrare a diavolului, pot fi foarte dăunătoare. Părintele Daniil Katunakiotul, într-o scrisoare către un ierodiacon pe nume Ierotei, care avea multe vedenii, arată că, deși mărturisea totul, nci nici unul dintre duhovnicii săi nu pricepuse că aceasta era o amăgire. Atunci părintele Sava l-a sfătuit cum să afle adevărul. După mai multe exorcisme, când vedeniile au încetat, sufletul lui Ierotei a rămas atât de grav rănit de acestea încât mai târziu a călcat toate voturile monahale.<ref>(ru): [http://lib.eparhia-saratov.ru/books/10k/katunakskii/katunakskii1/16.html Starețul Daniil Katunakiotul, Viața îngerească] </ref>
===Închipuirea de sine===
Sf. Ignatie Briancianinov scrie că "cei bolnavi de amăgirea 'închipuirii de sine' se întâlnesc foarte adesea. Oricine nu are duhul pocăinței, care își recunoaște sieși orice merite și reușite proprii, oricine nu se ține statornic de învățătura Bisericii Ortodoxe, ci discută despre orice dogme ori tradiții oricând, după bunul plac sau potrivit învățăturilor heterodoxe se găsește".<ref>Ignatie Briancianinov, [http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sfantul_ignatie_briancianinov-despre_inselare.htm Despre înșelare]</ref> Sf. Ignatie îl citează și pe Sf. [[Macarie cel Mare]] care spunea: "nimeni nu este vreodată întru totul eliberat de mândrie: nu se află nimeni care să fie întru totul liber de lucrarea în el a subtilei amăgiri care se cheamă 'închipuirea de sine'".
Există și exemple de situații în care închipuirea de sine poate duce la boli mintale. Sfântul Sfințit Mucenic Arsenie Zadanovski, în al său "Jurnal duhovnicesc" scrie despre o femeie care se găsea într-o asemenea amăgire. Voia să primească zilnic Sfânta Împărtășanie, iar atunci când i s-a interzis acest lucru, a început sp să slujească ea însăși Liturghia la ea acasă. "Dar cazul ei a avut un sfârșit trist: și-a pierdut mințile, iar acum este într-un spital pentru boli mintale."<ref>[http://true-orthodox.narod.ru/library/book/Arseny/diary/index.html Hieromartyr Bishop Arseny (Zhadanovsky). Spiritual Diary.] (ru)</ref>
===Falsele daruri===
Uneori demonii pot să "ajute" o persoană care se află în înșelare<ref>Sf. Varsanufie și Ioan, "Scrisori duhovnicești", Scrisoarea 421, în ''Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii'', vol. XI, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2009, ISBN 978-973-50-1711-8, pp. 376-377</ref> "Ajutorul" acesta poate veni fie sub forma unor recomandări sau sfaturi cu privre privire la anumite lucruri, inclusiv deslușirea unor înțelesuri teologice foarte complicate, sau poate lua forma unor false daruri duhovnicești un fals dar al vindecării <ref> Sf. Ioan Casian, [ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Ioan%20Casian%20-%20Scrieri.pdf Scrieri alese. Așezămintele mânăstirești și Convorbiri duhovnicești], traducere de prof. Vasile Cojocaru și prof. David Popescu, ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române [Părinți și scriitori bisericești, vol. 57], București, 1990, "Convorbirea 15. A doua convorbire cu Părintele Nesteros: Despre harismele duhovnicești", cap. 1: 'Dezbaterea Părintelui Nesteros despre întreitul temei al minunilor', pp. 568-569. </ref>, falsă putere asupra demonilor <ref>Loc.cit. </ref>, falsa vedere cu duhul (clarviziune), <ref>[http://www.roca.org/OA/66-68/66p.htm Living of Saint Nicetas of the Kiev Caves.]</ref> falsul dar al profeției,<ref> Sf. Grigorie Sinaitul, Cuvinte felurite despre porunci, dogme, amenințări și făgăduințe, ba și despre gânduri, patimi și virtuți; apoi despre liniștire și rugăciune", cap. 131., îm ''Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii'', vol. VII, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 1999, ISBN 973-28-0863-2, pp. 154-156. </ref> falsa rugăciune neîncetată,<ref> [http://lib.eparhia-saratov.ru/books/16r/rafail/secret/33.html Archimandrite Raphael (Karelin). The mystery of salvation. Conversations about spiritual life. Schema-Archimandrite Seraphim.] (ru)</ref>, falsa citire a gândurilor,<ref>[http://video.mail.ru/mail/lapin737/1170/1357.html?autoplay=1 Conversations with Bishop Anthony of Sourozh. On prelest. Spas TV]</ref> falsa nepătimire<ref> [http://www.hesychasm.ru/library/psychology/vlhs_4.htm#n4 Metropolitan Hierotheos Vlachos. Orthodox psychotherapy. Dispassion.]</ref> etc., unde termenul de 'fals' denotă originea lor care nu este una dumnezeiască. O persoană neexperimentată, care nu știe destule despre darurile dumnezeiești poate accepta cu ușurință astfel de daruri ca fiind dumnezeiești. De obicei, astfel de daruri sau de 'ajutor' este trimis unor persoane care suferp suferă deja de închipuirea de sine, aflându-se deja în al doilea tip de înșelare. <ref>[http://stvladimirs.ca/wordpress/letters-of-elder-macarius-of-optina/ Excerpts from the Letters of Elder Macarius of Optina.]</ref> Mitropolitul [[Antonie (Bloom) de Suroj|Antonie de Suroj]] își amintea că, atunci când era tânăr, putea să vadă gândurile altora. L-a rugat pe Dumnezeu: "Dacă acest dar nu este de la Tine, alungă-l", și imediat a încetat să mai poată face aceasta. <ref>[http://video.mail.ru/mail/lapin737/1170/1357.html?autoplay=1 Conversations with Bishop Anthony of Sourozh. On prelest. Spas TV]</ref> falsa mneîptimire<ref> [http://www.hesychasm.ru/library/psychology/vlhs_4.htm#n4 Metropolitan Hierotheos Vlachos. Orthodox psychotherapy. Dispassion.]</ref> Este foarte greu pentru o persoană bolnavă de închipuirea de sine să refuze un astfel de dar, să se considere nevrednic de el și să se roage lui Dumnezeu să ridice de la ea acel dar. Dacă cel amăgit de închipuirea de sine primește aceste daruri însă, acesta poate ajunge să se îndrăcească sau chiar la sinucidere.<ref>[http://oprelesti.ru/index.php/kinds-of-spiritual-delusion/136-healing-ability-from-demons/341-healing-ability-from-the-demons The Letters of Elder John (Krestiankin).]</ref>
===Încrederea în vise===
===Dorința de a-i învăța pe alții===
Dorința de a-i povățui pe alții este o formă de înșelare sau amăgire spirituală atunci când aceasta are la bază patima mândriei mai degrabă decât pe cea de a împărtăși cu alții unele informații. Vorbind despre slva slava deșartă, Sf. [[Ioan Scărarul]] spune: "Nu-l lua în seamă [gândul]când îți spune să primești vrednicia de episcop sau de stareț sau de învățător. Că greu e să alungi câinele de la taraba măcelarului."<ref>Sf. Ioan Scărarul, ''The ladder of Divine Ascent''. Treapta 22.</ref> Povățuitorul plin de închipuirea de sine de multe ori nu bagă de seamă că le face rău celor care îl ascultă, pentru că aceștia nu înțeleg ce spune, înțeleg greșit sau pot chiar să nu priceapă deloc un anumit subiect, iar povățuitorul nu încetează să le spună mereu altele. Domnul Iisus avertizează împotriva învățării celor care nu sunt pregătiți sau nu sunt în stare să înțeleagă un anumit subiect: "Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi" (Matei 7, 6). Sf. [[Ioan Gură de Aur]] spune că viața necurată este motivul pentru care învățătura nu este înțeleasă<ref>Sfântul [[Ioan Gură de Aur]],[ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/PSB/PSB%2023%20-%20Sfantul%20Ioan%20Gura%20de%20Aur%20-%20Scrieri%20-%20Partea%20a%20treia.pdf Omilii la Matei. Omilia XXIII. Matei VII, 1], in în Sf. Ioan Gură de Aur, ''Scrieri alese'', traducere, introducere, note și indice de Pr. D. Fecioru, ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române [Părinți și scriitori bisericești, 23], București, 1994, pp. 292-309.</ref>. [[Apostolul Pavel]] exprima deja aceeași idee: "Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte" (I Corinteni 2,14).
Cuviosul Iosif Isihastul scrie că atunci când omul împătimit începe să îl învețe pe alt om împătimit, cel dintâi pierde de îndată harul, căci Dumnezeu dă darul învățării celorlalți doar atunci când povățuitorul însuși a ajuns la nepătimire și contemplație.<ref>Elder Joseph the Hesychast. Monastic wisdom. Letter 22.</ref> Sf. [[Simeon Noul Teolog]]<ref>[http://www.pagez.ru/lsn/simeon/83.php St. Symeon the New Theologian. Word 83.] (ru)</ref> spune că cel ce învață pe altul ar trebui să știe din experiență lucrurile despre care îl învață pe celălalt. Tot cuviosul Iosif spunea că de multe ori a văzut cum nicio strădanie omenească nu putea face învățătura să rodească în cei ce o ascultau, dacă Dumnezeu însuși nu-i ajuta Dumnezeu, cu Harul Său. Sf. [[Inochentie din Alaska]] scria că numai cei care au multă credință și dragoste pot avea un glas și o înțelepciune cărora inimile ascultătorilor să nu li se poată împotrivi. <ref>[http://www.fatheralexander.org/booklets/russian/innocent_alaska_r.htm St. Innocent of Alaska. Instruction for a missionary priest.] (ru)</ref>
Tot astfel, Sf. Apostol Iacov avertizează împotriva învățătorilor neaveniți: "Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua" (Iacov 3,1). La rândul său, într-un comentariu pe marginea Epistolei Sf. Iacov, Arhiepiscopul [[Averchie (Taușev) de Syracuse, New York|Averchie de Syracuse, NY]] spune că acela care începe să îi învețe pe alții ar trebui să fie foarte prudent și să nu se încreadă în forțele proprii. <ref>[http://azbyka.ru/hristianstvo/bibliya/tolkovanie/averkiy_sobornye_poslaniya_10-all.shtml Arhiepiscop Averchie Taușev, Analiză exegetică la Epistola Sf. Iacov]. (ru)</ref>
În ceea ce privește învățarea în biserică, canonul 64 al [[Sinodul Quinisext|Sinodului Quinisext]] statuează că ''"nu se cuvine ca laicul să țină cuvântare sau să învețe în chip obștesc (public), însușindu-și de aici slujba învățătorească, ci să se supună rânduielii predanisite (lăsate) nouă de către Domnul și să deschidă urechiea urechea spre cei ce au luat darul cuvântului de dăscălie (învățătoresc) și să învețe cele dumnezeiești de la aceștia [...] Iar de s-ar prinde cineva atingând (călcând) canonul de față, să se afurisească (să nu se cuminece) 40 de zile"''<ref>In Arhid. Prof.Dr. [[Ioan Floca|Ioan N. Floca]], ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', Ed. Arhidiecezană, Sibiu, 2005, ISBN 973-0-03563-6, p. 157.</ref> Iar interpretarea canonului este formulată astfel: "Iar de se va găsi cineva dintre mireni care să fie încercat în vorbire și smerit în purtări, nu-i este interzis să răspundă și să-i învețe în privat pe cei care îl întreabă, după cum zic [[Ioan Zonara|Zonara]] și cum zice și capitolul 32 al Cărții a VIII-a a [[Constituțiile Apostolice|Așezămintelor Sfinților Apostoli]]. Căci aceștia vor fi cu toții învățați de la Dumnezeu: că după cum a vorbit Apollo, învățând despre Domnul și cu toate că nu se învrednicise decât de botezul întru Domnul (Fapte 28, 25), și după cum au învățat încă mai bine decât [[Apostolul Apollo|Apollo]], [[Apostolii Acvila și Priscila|Acvila și Priscilla]] calea lui Dumnezeu"<ref>Cit. in: [http://www.intratext.com/IXT/ENG0835/__P3S.HTM Canons of the seven ecumenical councils. Quinisext Ecumenical Council. Rule 64].</ref>
===Negrija sau nepăsarea===
Negrija sau nepăsarea este o formă a înșelării care constă în slăbirea treptată, adesea neobservată a râvnei omului pentru virtute și îmbrățișarea ideii false potrivit căreia mântuirea s-ar putea obține și fără eforturi (nevoințe). Sf. [[Ambrozie de la Optina]] amintește într-o scrisoare despre negrijă ca formă de amăgire sau înșelare: "Amăgirea negrijei (poate); dar înșelarea obișnuită nu va apărea [la noi], pentru că nu suntem asceți" <ref>[http://www.optina.ru/lec_amvr/11/ Scrisorile Sf. Ambrozie de la Optina. Înșelarea.] (ru)</ref> Într-o altă scrisoare, el citează din cuvintele Evangheliei: "Vă plângeți de răceala și de sila de a vă îndeplini datoriile de creștini. Amintiți-vă cuvintele Evangheliei, că 'împărăția lui Dumnezeu se ia cu străduință, și cei ce se silesc pun mâna pe ea' (Matei 11, 12), și siliți-vă pe voi după priceperea și după prilejurile date fiecăruia".<ref>[http://www.ioann.ru/parts/strasti/xochetsya-otdoxnut-ot-duxovnoj-borby Words from Holy Fathers about carelessness]</ref> Adevăratul nevoitor (ascet) nu este niciodată mulțumit de starea lui actuală. El înțelege că nu face niciodată îndeajuns, că trebuie să se lupte în permanență și că nu îndeplinește poruncile (în chip desăvârșit).<ref>[http://www.sestry.ru/church/content/library/blagaja_chast/92_chapter/view Arhimandrit Abraham (Reidman). Partea cea bună. V. 3.] (ru). </ref> Atunci când se află în starea de nepăsare și când îi lipsește râvna duhovnicească pentru cele bune, în mod inevitabil, starea omului se degradează: "Sufletul omului fiind nemuritor, el nu poate rămâne mereu ăn în aceeași stare, ci fie se îmbunătățește, fie se degradează" (Sf. [[Macarie de la Optina]]).<ref>[http://www.ioann.ru/parts/strasti/xochetsya-otdoxnut-ot-duxovnoj-borby Cuvinte ale Sfinților Părinți despre înșelare] (ru). </ref>
Sf. Grigorie Sinaitul afirmă că pricina nepăsării este buna părere despre sine.<ref> Loc.cit., v. nota precedentă. </ref>