Pe când era încă tânăr, Pimen se duse să cerceteze pe un bătrân ([[Avva|avvă]], stareţ) despre trei gânduri, dar în timpul discuţiei uită de unul din ele. Întors la el în [[chilie]] şi amintindu-şi-l, plecă pe dată, parcurgând lungul drum ce îl separa de bătrân pentru a-i spune gândul sau. Admirându-i grija de a-şi păstra sufletul curat în faţa lui Dumnezeu, Bătrânul îi prezise: "Pimen, numele tău va fi rostit în tot Egiptul iar tu vei deveni cu adevărat ''păstor'' (Pimen în greceşte înseamnă ''păstor'' sau ''cioban'') al unei turme mari".

Aflând unde se retrăseseră cei şapte fraţi, mama lor încercă să îi întâlnească dar ei refuzară, de aceea se duse în faţa bisericii şi aştepta ca asceţii să vină acolo pentru adunarea lor de fiecare săptămână, sâmbăta (când privegheau împreună până [[duminică]]). Văzând-o, fiii ei îşi întoarseră faţa imediat. Ea alergă după ei şi, găsind uşa încuiată, plângea gemând. Pimen îi zise atunci din interior: "Voieşti să ne vezi aici sau pe lumea cealaltă?". Ea îi răspunse: "Dar nu sunt eu mama voastră? Nu eu v-am crescut la sân? Acum când părul mi-a albit, nu pot deci să vă văd?". El relua: "Dacă tu îţi stăpâneşti dorinţa de a ne vedea pe lumea aceasta, ai să ne vezi veşnic în lumea cealaltă". Şi mama cea evlavioasă plecă atunci plină de bucurie, zicând: "Dacă vă văd cu siguranţă acolo, atunci nu mai doresc să vă văd aici pe pământ" <ref>''Patericul egiptean'', Pimen 76</ref>.