Preacuviosul '''Arsenie cel Mare''' (354-449) a fost unul din [[Părinţii pustiei]] din Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea. [[Prăznuire]]a lui se face la data de [[8 mai]] în [[Biserica Ortodoxă]]<ref>Biserica Romano-Catolică îl prăznuiește pe Sfântul Arsenie la [[8 mai ]] și [[19 iulie ]] - cf. [http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1532/Saint-Arsene.htmlSaint Arsène] (Nominis)</ref>.

Arsenie a ajuns la Constantinopol la recomandarea împăratului Grațian și a papei Damasus I<ref>După [http://en.wikipedia.org/wiki/Arsenius_the_Great Wikipedia:Arsenius the Great]. Informația provine din ''Viața'' Sf. Arsenie, scrisă de sfântul [[Teodor Studitul]], care dezvoltă informațiile din [[Patericul egiptean]].</ref>. Teodosie I a devenit co-împărat la anul 379, iar împăratul Grațian a murit la anul 383, deci venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie situată, la o primă analiză, între anii 379-383. Dar împăratul Teodosie se instalează la Constantinopol abia în noiembrie 380<ref>[http://www.roman-emperors.org/theo1.htmTheodosius I] (''De imperatoribus Romanis'')</ref>, deci venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie situată între decembrie 380 și august 383 (când moare împăratul Grațian).

Copilul cel mai mic al împăratului Teodosie I, Honorius, se naște abia în 384 și este adus la Constantinopol de o manieră permanentă doar în anul 391<ref>"Flavius Honorius was born in the east in 384, the younger son of the emperor Theodosius I (379-395) and Aelia Flavia Flaccilla. In his youth he was named Most Noble Child (''nobilissimus puer''), and in 386 he held the consulate. He was summoned by his father to Rome when he was five, but in 391 he returned with him to Constantinople, where in 393 he was proclaimed emperor. In 394, he was called to Milan, and in 395, when Theodosius died, Honorius and his brother Arcadius jointly succeeded to the throne, with Arcadius ruling the east and Honorius the west." - [http://www.roman-emperors.org/honorius.htm Honorius] (''De imperatoribus Romanis'')</ref>. Deci Arsenie a fost adus inițial pentru a fi educatorul lui Arcadie.

Arcadie, copilul cel mai mare al împăratului Teodosie I, s-a născut în 377 sau 378 și a fost numit Augustus de către tatăl său în ianuarie 383, la vârsta de 5 sau 6 ani<ref>Cf. [http://www.roman-emperors.org/arcadius.htmArcadius] (''De imperatoribus Romanis'')</ref>.

Avva Arsenie rămâne în pustia Egiptului până la sfârșitul vieții lui, în anul 449. Din cei 55 de ani de viață pustnicească, avva Daniel în ''Patericul egiptean'' (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42) ne spune că 40 i-a petrecut la [[Schetia]], 10 ani la Troe<ref>Troe sau Troia sau Troin, astăzi Tura, este un munte și o carieră antică situată lângă Memfis, la 15 km sud-est de Cairo. „The Egyptian name of the quarries was Royu or Troyu, which the Greeks corrupted into Troia believing, according to Strabo, that this area had been settled by trojan prisoners who had followed Menelaus to Egypt and remained there.” [http://www.planetware.com/helwan/quarries-of-masara-and-tura-egy-cai-quar.htmQuarries of Masara and Tura] (Planetware)</ref> - în locul numit Petra (gr. „Piatra”) -, 3 ani la Canop<ref>Canopul este un vechi oraș egiptean situat pe unul din braţele vestice ale Deltei Nilului, la 25 km de Alexandria. În antichitate era cel mai important port al Egiptului, pe unde trecea tot comerţul dintre greci şi egipteni.</ref> și iarăși 2 ani la Troe, unde a și murit în anul 449.

În pustia schetică, chilia lui Arsenie se afla la 32 mile (adică mai mult de 50 km) de biserica acestui vast centru monastic. Aici s-a instalat în urma unei viziuni <ref>«Acesta, după ce s-a dus la viaţă pustnicească, iarăşi s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând (Mt. 26, 44). Şi a auzit glas zicându-i: “Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te ; că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii”.» (''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 2).</ref>, trăind îi în [[isihie]] și din lucrul mâinilor. Ca pentru cei mai mulți din părinții pustiei, lucrul mâinilor lui era împletirea funiilor din frunze de curmal<ref>Frunzele de curmal (numite ''sivin''), foarte rezistente şi ajungând până la o mărime de 2-3 m, erau mai întâi desprinse de pe ramuri (smicele) şi aşezate în apă ca să se înmoaie pentru a se face mai suple. Erau apoi tăiate cu un cuţit, iar din ele se făcea o funie lungă. Aceasta era vândută ca atare sau din ea se fabricau coşuri, panere, sau rogojini (Regnault, ''op. cit.'', p.120, subcapitolul « Muncile monahilor în chilie »). Din această materie foarte aspră unii călugări şi pustnici îşi confecţionau şi hainele lor (vezi: Dimitrios G. Tsamis, ''Patericul sinaitic'', trad. din gr. de Pr. Prof. Dr. Ioan Ică, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, Anonimi, VII, şi nota 89, p.45, Moise şi Psoe, 2, p.146. Sau: ''Limonariu'', 123, ed.cit., p.121).</ref>, pe care apoi le vindea prin intermediul unor frați din Schetia, care aveau ascultarea să preia lucrul mâinilor părinților retrași.

După prima devastare a Schetiei, în 407-408<ref>Schetia a fost devastată în mai multe rânduri e incursiunile barbarilor; de exemplu în 357 şi 434 de saracini, în 407-408 şi 578 şi de tribul berberic al mazakinilor. Îndeosebi după distrugerea integrală din 407-408 mulţi pustnici s-au refugiat în alte centre monahale. Mai târziu Schetia a fost devastată în multe rânduri de musulmani, dar a fost refăcută de fiecare dată, și astăzi este un centru monastic înfloritor, cu numele Wadi El Natrun.</ref>, a trăit un timp la Canop înainte să se întoarcă în pustie<ref>''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 28. - istoria povestită aici și se petrece în timpul arhiepiscopului [[Teofil al Alexandriei]], care a murit în anul 412, între prima devastare a Schetiei (407) și a doua devastare (434).</ref>.

Arsenie părăseşte definitiv Schetia după ce saracinii au devastat-o a doua oară în anul 434 şi îşi petrece ultimii ani ai vieţii la Canop și Troe, unde se duce la Domnul în anul 449. După dorința lui exprimată față de ucenicii săi, locul unde a fost înmormântat nu este cunoscut<ref>''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 40.</ref>.

Avva Arsenie cel Mare a avut trei ucenici cunoscuți astăzi din ''Patericul egiptean'': mai întâi Alexandru și Zoil, iar mai apoi pe Daniel (care fusese mai întâi ucenicul lui Alexandru și Zoil), toți faraniți<ref>Faran era regiunea Muntelui Sinai.</ref>. De la avva Daniel au rămas, în ''Patericul egiptean'', cele mai multe informații pe care le deținem despre avva Arsenie cel Mare.

Mai târziu, sfântul [[Teodor Studitul]] (759-826) pare să fie autorul unei ''Vieți'' a sfântului Arsenie, care dezvoltă relatările din ''Pateric '' după surse neidentificate.

Pentru Sf. Arsenie, ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] dă următoarele indicații (pp. 158, 204): Avva Arsenie, din ceata cuvioșilor [[pustnic]]i va fi reprezentat ca un bătrân "la trup minunat și cuvios", cu "chipul îngeresc, ca Iacov", înalt dar puțin gârbov de bătrânețe, foarte slab, cu totul cărunt, cu părul creț, barba lungă până la mijloc, lată, despărțită în cinci șuvițe. Acesta zice: "Fraților, pentru ceea ce ați ieșit din lume, siliți-vă; și pentru mântuirea sufletelor voastre, nu trândăviți"<ref>Descrierea din ''Erminia '' lui Dionisie din Furna prereia preia și dezvoltă descrierea făcută de avva Daniel Faranitul în ''Patericul egiptean'' (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42): «Şi era chipul lui îngeresc ca al lui Iacov. Era cu totul alb, încuviinţat la trup, dar uscăţiv. Şi avea barba lungă, ajungând până la pântece iar perii ochilor căzuseră de plâns. Şi era lung, dar se gârbovise de bătrâneţe.» </ref>.