{{VechiulTestament}}'''Iezechia''' (Ezechia în unele traduceri)(715-687 î.Hr) a fost fiul lui [[Ahaz]] şi al lui Abia (fata lui Zaharia), cel mai bun dintre toţi împăraţii împărat al lui Iuda, trecuţi în sec VIII-VII. Şi-a pus [[nădejdea]] (încrederea) în Domnul aşa cum n-a făcut-o până la el şi viitori, în nu o va face nici după el vreun împărat al lui Iuda.<ref>4Regi18.5</ref> În cei 29 de ani de domnie ai sec VIII-VII. El a restabilit [[credinţa]] adevărată şi puternică în [[Dumnezeu]] prin nimicirea [[închinarea la dumnezei străini|idolatriei]], ţinerea sărbătorilor şi prin respectarea tuturor regulilor legii lui [[Moise]]. Intrat în conflict cu împăratul asirienilor, puternicul, batjocoritorul şi vicleanul Sanherib, Ezechia beneficiază de ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu care nimiceşte fără luptă, printr-un [[înger]], o mare parte din armata acestuia. Acţiunea îngerului a luat forma unei plăgi (Britannica, Encarta), Herodot spunând că a fost vorba de o plagă cauzată de şoarecii de câmp.(Encarta 2006) Sanherib se întoarce în Asiria, unde este [[uciderea|ucis]] chiar de fiii săi. Ezechia se îmbolnăveşte de moarte dar, [[rugăciune|rugându-se]] la Dumnezeu, capătă de la acesta [[boala|vindecare]] şi prelungirea vieţii cu 15 ani. Părăsit de Dumnezeu care vroia să-l încerce, el devine [[mândria|îngâmfat]] şi se fuduleşte cu bogăţiile sale unor soli babilonieni. [[Isaia]] îi prooroceşte unele nenorociri, Ezechia se [[smerenia|smereşte]] din mândria sa împreună cu locuitorii Ierusalimului şi face ca mânia Domnului să nu vină peste el în timpul vieţii sale. A făcut unele lucrări practice de aducerea apelor în cetatea Ierusalimului. Isaia a fost proorocul care l-a sfătuit şi pe care l-a ascultat.

Ezechia ,,a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său [[David]]”(4Regi18.3). El ,,şi -a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n'a fost nici unul ca el”(4Regi18.5) sub acest aspect al încrederii ([[nădejdea|nădejdii]]) în Domnul.<ref>Similar, Iosia reprezintă excelenţa absolută în ceea ce priveşte întoarcerea la Domnulcu toată inima, cu tot sufletul şi cu toate puterile - 4Regi23.25, iar Solomon excelenţa absolută în ceea ce priveşte înţelepciunea şi priceperea-3Regi3.12 </ref> Iezechia ,,s'a alipit de Domnul, nu s'a abătut dela El, şi a păzit poruncile pe cari le dăduse lui [[Moise]] Domnul/ Şi Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut.(4Regi18.6-7). El ,,a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David”.(2Cron29.2) ,,Iată ce a făcut Ezechia în tot Iuda. El a făcut ce este bine, ce este drept, ce este adevărat, înaintea Domnului, Dumnezeului său. 21A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.”(2Cron31.20-21)