5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
[[Iubirea de arginţi|Bogatul]] trebuie să se laude cu [[smerenia|smerirea]] lui căci el va trece ca floarea ierbii. Soarele cu căldura lui arzătoare usucă iarba: floarea ei cade jos şi frumuseţea înfăţişării ei piere. Tot aşa se va veşteji şi bogatul în umbletele lui dacă nu va rămâne smerit.<ref>1.10-11</ref>
Apostolul Iacob le spune bogaţilor să plângă şi să se tânguiască din pricina nenorocirilor care vor veni peste ei. Bogăţia lor a putrezit, hainele lui sunt mâncate de molii, aurul şi argintul au ruginit iar rugina lor va sta [[mărturie mincinoasă|mărturie]] împotriva lor şi le va mânca carnea precum focul pentru că au strâns comori în zilele din urmă. <ref>5.2-3</ref>():Plata lucrătorilor care au secerat câmpiile şi pe care unii bogaţi le-au oprit-o prin [[furt|înşelăciune]] [[păcat|strigă]] iar strigătele acestor secerători au ajuns la urechile Domnului oştirilor.<ref>5.4</ref>
Apostolul Iacob tună împotriva acelor bogaţi care au trăit în [[plăcere|plăceri]] şi desfătări, săturându-şi inimile chiar într-o zi de măcel. Ei au osândit şi au [[uciderea|omorât]] pe cel neprihănit care nu li se împotrivea.<ref>5.5-6</ref>
===Limba, rău etern şi fără odihnă===
Limba este un mic mădular (precum cârma de la corabie sau frâul la cal) , dar cu mari lucruri se făleşte. ,,Puţin foc, şi câtă pădure aprinde!". ,,Ea este foc, lume a fărădelegii, mădular care spurcă trupul întreg şi pune foc întregului curs al vieţii, ea însăşi fiind aprinsă de [[iad|gheenă]]".:Micul mădular nu poate fi domolit de oameni în veci. Limba este rău fără odihnă, fiind plină cu venin aducător de moarte.:Ea este instrumentul paradoxal al binecuvântării şi [[blestem]]ului. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea blestemăm pe oamenii care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies şi binecuvântarea şi blestemul, fapt anormal ca şi acela că din aceeaşi vână a izvorului să iasă şi apă dulce şi apă amară.<ref>3.1-11</ref>:Apostolul Iacob mai arată că omul trebuie să fie grabnic să asculte , dar zăbavnic să vorbească şi zăbavnic la [[mânia|mânie]]<ref>1.19</ref> El avertizează că zadarnică este cucernicia acelui care nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima <ref>1.27</ref> (spunând [[minciuna|minciuni]], ceea ce inima sa nu crede şi ştie că nu e adevărat)
===Înţelepciunea dumnezeiască şi înţelepciunea pământească===
[[Înţelepciunea]] de sus, dumnezeiască se vădeşte prin fapte, prin purtare [[blândeţea|blândă]]; ea este curată (pură), paşnică, domoală (liniştită), uşor de înduplecat, [[mila|miloasă]] (plină de îndurare), şi de roade bune, nepărtinitoare (imparţială) şi nefăţarnică (sinceră).Înţelepciunea pământească, animalică (supusă afectelor şi pasiunilor, consumându-se la nivelul psihismului) este plină de gelozie ([[invidia|invidie]]) şi ambiţii egoiste (zavistie).<ref>3.1-18</ref>
===Mila este biruitoare asupra judecăţii===
Judecata (aici se are în vedere [[judecata]] lui Dumnezeu) e fără milă pentru cel ce n-a făcut [[mila|milă]]; dar mila este biruitoare asupra judecăţii.(în sensul de judecată omenească, de condamnare obişnuită a omului de către alţi oameni)<ref name="Anania NT"/>
Apostolul Iacob îi îndeamnă pe cei ce sunt în suferinţă să se [[rugăciune|roage]] iar pe cei cu inima bună să cânte cântări de laude.<ref>Iac5.13</ref>
===Taina Sfântului Maslu şi Taina Spovedaniei===
Apostolul îi învaţă pe cei care sunt bolnavi să cheme prezbiterii Bisericii iar aceştia se vor ruga pentru el şi-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. [[Rugăciune]]a făcută cu [[credinţă]] va [[mântuire|mântui]] pe cel bolnav şi Domnul îl va [[boala|vindeca]]; şi dacă a făcut [[păcat]]e îi vor fi iertate.<ref>Iac5.14-15</ref> ,,Acesta este textul care, alături de Mc6.13 şi Lc10.34, fundamentează [[Maslu|Taina Sfântului Maslu]]‘’.<ref name="Anania NT"/> Aşadar, conchide apostolul, să ne mărturisim păcatele <ref>Iac 5.16</ref>(unul din temeiurile scripturistice ale [[Spovedania|Tainei Spovedaniei]].<ref name="Anania NT"/> ) şi să ne rugăm unii pentru alţii pentru a fi vindecaţi , arătând că mare putere are rugăciunea celui neprihănit.<ref>Iac5.16</ref>
===Alte învăţături===
Apostolul Iacob ne învaţă că omul nu trebuie să facă vreun jurământ pentru a nu cădea sub judecată<ref>5.12</ref>, că e bine să evite calomniile <ref>4.11-12</ref> şi [[mândria|trufia]] lăudăroşilor care îşi fac planuri meschine de viitor, fără a-şi da seama că ,,abur sunt” şi că viitorul lor este total incert.<ref>4.13-16</ref> Cucernicia curată şi neîntinata neîntinată constă în a-i cerceta pe văduve şi orfani în necazul lor şi a se păstra nepătat din partea lumii.<ref>1.27</ref>
===Întoarcerea din rătăcire a unui om mântuieşte sufletul===
Apostolul Iacob îşi încheie epistola arătând că întoarcerea din rătăcire a unui om [[mântuirea|mântuieşte]] sufletul şi mulţime de [[păcat]]e acoperă.<ref>5.19-20</ref>