[[Solomon ]] ne învăţa că [[înţelepciunea ]] face pe om răbdător<ref>Prov19.11</ref>iar sfântul [[apostol Pavel ]] ne încredinţează că [[iubirea ]] este îndelung-răbdătoare.<ref>1Cor13.1-4-13</ref>. Mai adesea însă, [[necazurile]], ca [[încercări ]] ale credinţei,<ref>Iac1.2-3</ref>, ca ispite ieşite în calea omului, care nu sunt niciodată peste puterile omului, după cum ne încredinţează apostolul Pavel<ref>1Cor10.13</ref> , rodesc răbdare, dacă sunt trecute cu [[credinţă ]] în suflet, ne spune [[apostolul Iacob]].<ref>Iac1.3-4</ref>. Iar răbdarea aduce biruinţa în încercare, care aduce [[nădejdea]], arată apostolul Pavel.<ref>Rom5.3, Rom12.12</ref>

Apostolul Neamurilor ne arată că [[nădejdea ]] creştină, care vizează lucrurile nevăzute, şi anume [[împărăţia lui Dumnezeu]], necesită răbdare prin însăşi natura ei.<ref>Rom8.23-25, Rom15.4</ref>

Creştinul trebuie să fie îndelung-răbdător ca plugarul, care aşteaptă roada scumpă a pământului, până primeşte ploaie timpurie şi târzie<ref>Iac5.7-9</ref>, răbdător şi neclintit în crâncene încercări ca [[Iov]]<ref>Iac5.10-11</ref>, răbdător ca prigoniţii [[apostoli]]<ref>1Cor4.12, 1Cor9.4-12, 2Cor1.6, 2Cor6.4-6-10, 2Cor12.12, 2Tim3.11</ref>, sau să aibă răbdarea [[sfinţilor]]<ref>Apoc13.10,14.12</ref>, sau să se asemene cu [[Hristos ]] care, nevinovat fiind, a răbdat moarte de ocară pentru a ne curăţa de păcate.<ref>2Tes3.5, 1Tim1.16, Apoc1.9</ref> Creştinul adevărat va lua aminte la infinita răbdare, bunătate şi îngăduinţă a lui Dumnezeu, care, uneori, întârzie făgăduinţa pedepsirii celor răi pentru că vrea ca toţi să se pocăiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, aşa cum ne încredinţează apostolii [[Pavel ]] şi [[Petru]].<ref>2Pet3.9,15, Rom2.4</ref> Dumnezeu este răbdător o vreme cu păcătoşii în timpul vieţii acestora pentru că vrea să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea pedepsindu-i, ca parte a planului Său. Astfel Dumnezeu a ridicat pe Faraon împotriva poporului evreu pentru a-Şi arăta puterea şi a face vestit Numele Său în tot pământul, scrie apostolul Pavel romanilor.<ref>Rom9.22</ref> [[Proorocul Isaia ]] ne arată că Dumnezeu este îndelung răbdător şi nu nimiceşte poporul lui [[Israel ]] pentru dragostea şi slava Sa, pentru a nu fi hulit numele Său.<ref>Is48.9</ref>

[[Apostolul Pavel ]] le cere creştinilor să rabde mai bine paguba decât să se judece la cei nelegiuiţi.<ref>1Cor6.8</ref> [[Solomon ]] ne învaţă că prin răbdare se înduplecă un voivod.<ref>Prov25.15</ref>

[[Apostolul Pavel ]] scrie evreilor că trebuie să fie conştienţi că prin credinţă şi răbdare moştenim făgăduinţele.<ref>Evr6.11-15, 10.35-39</ref> , căci, aşa cum spune însuşi [[Isus]], ,,cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”.<ref>Mt24.13, Mc13.13, Lc21.19, Mt10.22, 2Tim2.12</ref>