Din tinereţe, tânărul '''Sf. Antipa (în lume Alexandru Luchian''' – căci acesta era numele său primit la botez – simţind ) s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodeşti, judeţul Bacău, într-o familie de ţărani evlavioşi. A simţit din tinereţe chemarea Duhului Sfânt,de a hotărât să intre în hevoinţa cea călugărească-şi închina viaţa lui Dumnezeu.Astfel,la La vârsta de 20 de ani,a intrat intră în obştea [[Schitul Brazi (Vrancea)|Schitului Brazi]] – din Vrancea, unde este tuns în '''Vrancea''' – nevoindu-se aici pentru doi ani de zile[[monahism]],primind numele '''de Alimpie'''.În această scurtă perioadă petrecută Rămâne aici vreme de doi ani de Sfăntul Părinte la [[Schitul Brazi]]zile,a învrednicit [[Dumnezeu]] pe slujitorul său '''Alimpie''' învrednicindu-se de darul lacrimilor şi al neîncetatei rugăciunirugăciunii neîncetate.

=== Nevoinţa la Sfântul La [[Muntele Athos|Munte Athos]] ===

Chemarea lui [[Hristos]]Râvnind la o nevoinţă mai aspră,puternică s-a arătat în sufletul tânărului Alimpie, căci pleacă în anul 1837 porneşte acesta spre Sfântul Munte la Muntele Athos,oprindu-se la schitul românesc [[Schitul LaculLacu (Muntele Athos)|Lacu]],schit românesc unde se nevoiau peste 80 de călugări români,şi unde a . A deprins tainele nevoinţei duhovniceşti cele adevărate de la cei mai vestiţi părinţi atoniţiathoniţi tainele nevoinţei duhovniceşti, devenind vestit prin postul pentru asprimea [[post]]ului şi osteneala saa nevoinţelor sale ascetice.

La [[Schitul Lacu]] Cuviosul Alimpie s-a nevoit '''Alimpie''',iubitorul de [[Dumnezeu]],timp la Schitul Lacu vreme de cincisprezece ani,mutându-se apoi la '''[[Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos)|Sfânta Mănăstire Esfigmen''',una dintre cele mai vechi mănăstiri ale '''Atonului''',unde bunul nevoitor '''Esfigmenu]]. Aici cuviosul Alimpie''' primeşte marele şi îngerescul chip al schimniciei cu [[schimnic]]iei, primind numele de '''Antipa''',fiind totodată . Tot aici a fost şi [[hirotonie|hirotonit ]] [[diacon]].

După patru ani petrecuţi la aceasta Sfântă Mănăstire a AthosuluiMănăstirea Esfigmenu,'''Cuviosul Părinte Antipa''',părăseşte obştea şi se retrage în pustie,la fericita linişte.Şi , unde s-a sihăstrit fericitul părinte înmulţind ostenelile călugăreşti ostenit în [[rugăciune|rugăciuni]] şi privegherile [[priveghere|privegheri]] de toata noaptea,preţ vreme de patru ani de zile,până în anul 1860.Iar [[Dumnezeu]] a învrednicit pe slujitorul său '''Cuviosul Antipa Atonitul''',mare sihastru si era lucrător al '''Rugaciunii lui [[Rugăciunea lui Iisus|Rugăciunii lui Iisus]]''',de ; a primit darul vindecării bolilor şi al înaintevederiiînainte-vederii.Apoi,'''Cuviosul Antipa''' a A fost hirotonit [[preot ]] la [[Schitul PodromulPodromu (Muntele Athos)|Schitul Prodromu]].

=== Înapoi pe meleagurile natale ===  În anul 1860,iubind mult căutând smerenia şi liniştea,'''Cuviosul Parinte cuviosul Antipa''' primeşte binecuvântarea şi a primit [[binecuvântare]]a de a se întoarce pe meleagurile natale,aşezându-se la mănăstirile din jurul Iaşului o mănăstire de lângă Iaşi.Însă,nu a aflat aici liniştea dorităDar,pentru că numele său se vestise devenind vestit în toată [[Moldova]] şi mulţime mare de , îl căutau foarte mulţi credincioşi il căutau.Văzând acestea,marele iubitor pentru a primi de linişte şi singurătate,hotarăşte să părăsească aceste meleaguri,după trei ani petrecuţi aici,mergân spre mănăstirile din nord,ajungănd la '''Lavra Pecerska''',spre a se închina la moastele cuvioşilor părinţi de acolo.Şi aici,afla el de vestita sfaturi şi '''Sfânta Mănăstire Valaam''' din nordul '''Rusiei''',oaza de fericită linişte,aşezându-se '''Cuviosul Antipa''' în anul 1865,într-unul din schiturile acestei mănăstiri de pe lacul Ladogaîndrumare duhovnicească.

Ajuns aiciAici,'''Sfântul Cuvios Cuviosul Antipa''' şi-a început cei 17 avea să petreacă alţi şaptesprezece ani de mare nevoire mari nevoinţe, „''arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune şi în desăvârşită sărăcie''"., după cum se arată în ''Viaţa''sfântului publicată în anul 1883 de monahul Pimen, [[ucenic]]ul acestuia de la mănăstirea Valaam. Pentru Cuviosul Părinte Antipa''' s-a arătat vrednic de laudă caci se spune că :“''cea mai mare nevoinţă a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate şi gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, [[metanie|metanii ]] şi alte neştiute osteneli duhovniceşti. Săvârşea încă adesea dumnezeiasca [[Sfânta Liturghie|Liturghie ]] şi se ruga mult pentru lume şi pentru ţara în care s-a născut''.” Iar astfel,'''Cuviosul Antipa''' s-a arătat demn de darurile lui [[Dumnezeu]],cel ce răsplăteşte cu dragoste pe cei ce-l iubesc si-i slujesc cu mare râvna,invrednicind-ul pe ieroschimonahul '''Antipa''' de darul facerii de minuni.Fiind un mare părinte duhovnicesc şi dascăl neîntrecut al rugăciunii inimii,'''Sfântul Părinte Antipa''' era cunoscut în tot nordul Rusiei,şi mulţi erau cei ce îl căutau şi-i urmau învăţăturile,monahi şi oameni simpli deopotrivă.