Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.894 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
'''Agheasma''', sau (gr. Αγιασμός) este '''sfinţirea apeiapa sfințită''', este una din cele mai importante şi astăzi cea mai frecventă care se face de către [[Biserică]] prin [[rugăciuni]]le [[preot]]ului și ale credincioșilor la diferite ocazii, cum ar fi: nașterea, [[botez]]ul, mari [[ierurgiesărbători]] a Bisericii Ortodoxe.
==Dicţionar/ etimnologie==Cuvântul a intrat în limba română fie pe filiera limbii slavone (sl. agiazma), fie pe filiera limbii (neo-)greceşti (ngr. Αγιασμα - agiásma). Deşi toate dicţionarele româneşti dau ca termen principal "agheasmă", mai multe forme circulă în limba vorbită, în funcţie de regiune (ceea ce ar arăta că: 1. termenul este relativ recent în limbă; 2. a putut pătrunde pe două filiere diferite): aghiasmă, agheazmă, aghiazmă.
==Dicţionar liturgic grec==
'''Αγιασμα (-ατος, το)'''
#Apa care a fost sfinţită / binecuvântată de Biserică prin slujba numită αγιασμος.
#La plural, τα Αγιασματα : lucrurile / obiectele sfinţite, adică toate cele ce au fost consacrate şi binecuvântate de Biserică, cum ar fi [[Sfânta Împărtăşanie]], apa sfinţită, [[pâinea sfinţită]] etc. (a se vedea: [[Sfinţire]])<br>.
Termenul este grec, αγιασμα, înseamnă deopotrivă şi lucrarea de sfinţire a apei, şi rezultatul ei, apa sfinţită.
==Folosirea apei==
*[[agheasmă mare]]
Cel mai des săvâşită şi folosită este agheasma mică, sau sfinţirea mică a apei, care se numeşte [[sfeştanie]]. Ea se numeşte şi "luminare" sau "slujba luminilor", pentru că la început se înţelegea prin ea apa sfinţită de la slujba botezului. Botezurile se făceau la Paşti şi la Bobotează, amândouă sărbători ale luminii (Boboteaza mai este numită şi "ziua luminilor, sau a luminării").
==Temeiuri scripturistice==
Temeiul scripturistic al aghiazmei se află în însăşi pericopa Evangheliei care se citeşte la sfeştanie (Ioan, 5, 1-4). Aici se aminteşte de vindecarea slăbănogului care zăcea de 38 de ani, aşteptând la scăldătoarea Vitezda tulburarea apei de îngerul Domnului care cobora o dată în an ; acolo l-a găsit Mântuitorul Hristos şi l-a tămăduit. Lucrarea pe care o făcea îngerul atunci o face de atunci încoace necontenit harul Domnului, prin apa sfinţită de preoţii Bisericii, ori de câte ori este nevoie, după invocarea Duhului Sfânt asupra ei.
Puterea lucrătoare a aghiazmei şi un alt temei al ei sunt amintite de pericopa Apostolului care se citeşte atunci (Evr., 2, 11-18), ca şi de ectenia şi rugăciunea de sfinţire. In Apostol se spune că (Hristos) "Cel ce sfinţeşte, şi cei ce se sfinţesc (credincioşii), dintr-Unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi" (2, 11). Aceasta înseamnă că Dumnezeu ne-a înfiat prin Duhul Fiului Său revărsat în inimile noastre (Gal., 4, 6), ne-a facut făcut fraţii Lui, ne-a înfrăţit prin harul apei botezului cu Mântuitorul pentru ca astfel să biruim pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14).
De asemenea, şi din ectenia care urmează citirii Evangheliei şi din rugăciunea de sfinţire a apei, care reproduc ideea Apostolului [[Apostol]]ului şi Evangheliei[[Evanghelie]]i, se înţelege că [[Duhul Sfânt ]] invocat sfinţeste apa, care devine sfinţitoare, tămăduitoare de boli şi cu putere de a alunga demoni[[demon]]i. Căci rostim în ectenia de la Aghiazma mare: "Pentru ca să se zdrobească satana sub picioarele noastre şi să se risipească tot sfatul viclean pornit asupra noastră" (Molitfelnic).
Apa sfinţită, din care beau credincioşii şi cu care preotul îi stropeşte - şi apoi merge şi botează şi casele lor, capătă acea putere tămăduitoare de boli, care alungă şi diavoli, stricând lucrările lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au făcut Mântuitorul şi apostolii.