'''Noul Testament de la Alba Iulia''' (1648) sau '''Noul Testament de la Bălgrad''' este prima traducere integrală a [[Noul Testament|Noului Testament]] tipărită în românește. Alături de ''[[Cazania lui Varlaam]]'', Noul Testament de la Alba lulia constituie temelia pe care s-a făurit, în secolele următoare, limba română literară.