Epicleza: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Rugăciunea)
(Dispute)
Linia 32: Linia 32:
 
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].
 
O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi [[Apostoli]] şi [[ucenic]]i, la [[Cincizecime]].
  
 +
<references/>
  
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Liturgică]]

Versiunea de la data 8 martie 2023 10:31

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Anamneza
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Epicleza (gr. epiklesis) este invocarea / chemarea Duhului Sfânt "peste noi şi peste aceste daruri" (de pâine şi vin), ca să devină "adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos". Unii teologi fac distincţie între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtăşie" - şi invocarea peste Darurile de pâine şi vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfinţire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a Rugăciunii euharistice.

Sfânta Liturghie

Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu şi pretutindeni prezent (rugăciunile dimineţii: Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.

În timpul epiclezei, credinciosul îşi alipeşte duhul, inima de cuvintele şi faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfinţirea darurilor, pâine şi vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru Trupul şi Sângele lui Hristos.

Rugăciunea

Formula epiclezei poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:

Încă aducem Ţie această slujbã cuvântătoare [1] şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.

Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)

Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)

Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )

Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrãznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Duhul Sfânt

Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare şi mântuitoare a lumii, se înfăptuieşte prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce şi Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.

Dispute

Epicleza a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă şi celelalte biserici care doreau să cunoască cum are loc transformarea şi în ce moment se petrece această schimbare.

Biserica Ortodoxă şi-a menţinut cu statornicie învăţătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică şi că nu este la îndemâna cunoaşterii umane să o poată înţelege numai prin raţiune. Această cunoaştere, înţelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un moment de sfinţire, ci întreaga rugăciune euharistică formeazã un tot unitar şi indivizibil, astfel încât cele trei secţiuni principale ale rugăciunii euharistice, Anaforaua, Anamneza şi Epicleza, reprezintă părţi integrante ale unui unic act de sfinţire.

Aşadar, un astfel de moment precis al sfinţirii darurilor nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunţă sfârşitul epiclezei.

O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puţin în liturgica tradiţională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinţilor Săi Apostoli şi ucenici, la Cincizecime.

  1. Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem)