În Biserica veche termenul trebuie identificat cu cel de [[avva]], părinte duhovnicesc, chiar dacă atunci nu era vorba întotdeauna de un preot, ci adesea de un [[Călugăr|monah]] iscusit și încercat în lupta duhovnicească. În [[Patericul egiptean]] se relatează următoarele: „Spunea avva Iosif, că șezând cu avva [[Pimencel Mare|Pimen]], a numit avvă pe [[Agaton de la Schetia|Agaton]]. Și i-am zis lui: tânăr este, pentru ce îl numești pe el avvă? Și mi-a zis avva Pimen: gura lui l-a făcut pe el să se numească avvă.” (Pimen 61) – adică înțelepciunea care ieșea din gura lui.