==Mănăstirea în prezent==

Odată cu actul istoric de la 1948, prin care preoţii şi credincioşii uniţi s-au întors la credinţa ortodoxă, Mănăstirea Prislop a redevenit ortodoxă, aşa cum fusese mai bine de trei secole şi jumătate. În acelaşi an a fost numit [[stareț]] [[ieromonah]]ul [[Arsenie Boca]], licenţiat în teologie şi absolvent al Academiei de Arte Frumoase. Doi ani mai târziu, din lipsă de [[călugăr]]i, Prislopul a fost organizat ca mănăstire de maici cu viaţă de obşte, iar Părintele Arsenie a rămas aici ca preot-duhovnic. Atunci au început lucrările de renovare a bisericii şi a celorlalte clădiri, prin munca şi cu contribuţia bănească a personalului mănăstirii şi a familiilor lor, dar mai ales a Părintelui Arsenie, care a vândut două case pe care le avea ca moştenire, iar banii obtinuţi i-a donat mănăstirii. El a sculptat personal catapeteasma, a pictat fresce şi icoane deosebit de valoroase şi a executat mai multe lucrări de renovare a bisericii şi a celorlalte clădiri. În aceeaşi perioadă, la Prislop a fost înfiinţată o şcoală monahală şi o cooperativă mănăstirească, în care se făceau ţesături cu motive străvechi, covoare şi tricotaje. De asemenea, a crescut numărul călugăriţelor, dar şi al credincioşilor care veneau să se roage aici. Pentru redarea frumuseţii şi strălucirii de care se bucură şi azi mănăstirea, dar şi pentru reorganizarea vieţii de obşte, Părintele Arsenie este considerat ca cel de-al treilea ctitor al acestui ansamblu monahal. Cu toate acestea, a fost urmărit mereu, mai ales pentru predicile sale, așa încât, în 1952, a fost arestat și dus la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde a muncit, în condiții de exterminare, timp de nouă luni, alături de mulți alți slujitori ai Bisericii.