14.992 de modificări
Modificări
m
„Prima Prima tipăritură din Țările Române a fost Liturghierul lui Macarie , tipărit în 1508 la [[Mănăstirea Dealu]] din 1508inițiativa voievodului [[Radu cel Maree]]. Deși în limba slavonă, el e este important și semnificativ nu numai ca prima tipăritură la noi, dar mai ales ca primă carte de cult tipărită pentru cerințele cultului. Și tot așa putem vorbi și de Liturghierul lui Coresi de la 1570, primul Liturghier în limba română, prima carte de strictă necesitate pentru slujbă care se tipărește în limba românească.
→Liturghierul în Țările Române
==Liturghierul în Țările Române==
Desigur, Liturghierul lui Coresi de la 1570 împlinea și o altă necesitate pur națională, aceea de a da poporului român slujba religioasă pe limba lui, ca toți s-o înțeleagă, să se pătrundă astfel conștient de frumusețea și înțelepciunea învățăturii lui Hristos și înțelegând să-nvețe și să se îndrepteze. Liturghierul lui Coresi de la 1570 venea și să încununeze, într-un fel, lucrarea acestui pionier pe drumul introducerii limbii române în cult a altor cărți de slujbă — dar nu de complexitatea Liturghierului — pe care Coresi le tipărise în limba română ([[Tetraevanghel]]ul de la 1561, [[Apostol (liturgică)|Apostolul]] de la 1563, [[Cazania]] 1564 și 1581, Molitvelnic 1564 și Psaltirea de la 1570 ș.a. pe lângă cele slavo-române).
Același lucru poate fi afirmat pentru Biserica Ortodoxă Română și azi. După ridicarea ei la rang de Patriarhat, Biserica noastră a intensificat acțiunea de tipărire (iar după 1950 și de diortosire) a cărților de slujbă bisericească. Se remarcă Liturghierul, ca fiind cartea de slujbă în cele mai multe ediții. Astfel se poate vedea că la cele două ediții: 1927, 1937, s-au succedat de la 1950 alte cinci ediții: 1950, 1956, 1967, 1974, 1980; la care se adaugă mereu alte ediții, până în zilele noastre.
Fiecare ediție a fost îmbunătățită mai ales ca limbă<ref>Îngrijirea edițiilor și îmbunătățirea lor prin diortosire aparțin mai întâi [[Mitropolit]]ului [[Efrem Enăcescu]], apoi Pr. Prof. [[Petre Vintilescu]] (ed. 1967 și 1974) și Pr. Prof. [[Ene Braniște]] (ed. 1980).</ref>. Textele au fost confruntate cu originalele grecești spre a se înlătura mai ales greșelile de traducere, existente în vechile ediții, și s-au limpezit astfel frazele, adaptându-se o nouă formulare a învățăturilor de tipic și s-au adăugat toate îndrumările necesare mai ales pentru slujitorii începători, îndrumări privitoare la rânduiala corectă, la ritualul sfintelor slujbe, care lipseau din edițiile anterioare.” <ref>Pr. Prof. [[Ene Braniște]], ''Liturgica generală'', ed.cit., p.652-653.</ref>
==Surse==