==Viața==
Rufin s-a născut la Concordia, în apropiere de Acquileea, din părinți creștini. Și-a făcut studiile la Roma timp de mai mulți ani (aproximativ 360-368), fiind coleg și prieten cu [[Ieronim]]. Către 370 se întoarce la Acquileea și intră într-o [[mănăstire]].
În 372 pleacă în Egipt pentru a studia cu [[Didim cel Orb]] la [[Școala catehetică din Alexandria]]. Întâlnește aici pe mai mulți din [[Părinții pustiei]], de la [[Nitria]], între care [[Macarie Alexandrinul]]. Tot aici o cunoaște și se împrietenește cu [[Melania cea Bătrână]] și, către 378, pleacă împreună cu ea la [[Ierusalim]]. Mănăstirea pe care o întemeiază sfânta Melania pe [[Muntele Măslinilor]] este o mănăstire dublă, în care Rufin se ocupă de comunitatea călugărilor, unii dintre ei veniți din Egipt în urma persecuțiilor arienilor<ref>« La Palestine », ''Abbaye,'' [http://www.encyclopedie-universelle.com/abbaye-origines-palestine2.html Encyclopédie de la langue française]</ref>.
==Scrieri==
Il Rufin a traduit de nombreux autres ouvrages du [[grec ancien|grec]] vers le latin (et a joué tradus din greacă în latină numeroase alte lucrări, jucând un grand rôle pour la connaissance du christianisme oriental en rol important în cunoașterea creștinătății orientale în Occident) : * l'''Histoire ecclésiastique'' d'[[Eusèbe de Césarée]],* des textes de saint [[Basile de Césarée]] (notamment le ''Petit Asceticon'', première version de la « [[Basiliens|Règle (monastique) de saint Basile]] », conservée seulement dans la traduction latine de Rufin et en [[syriaque]]),* des textes de saint [[Grégoire de Nazianze]], * l'''[[Historia monachorum in Aegypto|Historia monachorum in Ægypto]]'',* le ''[[Roman pseudo-clémentin]]''* peut-être la ''Guerre des Juifs'' de [[Flavius Josèphe]] (traduction parfois attribuée à [[Jérôme de Stridon|saint Jérôme]]).
Il * ''Istoria bisericească'' a écrit lui[[Eusebiu de Cezareea]],* mai multe scrieri sau fragmente din scrierile sfântului [[Vasile cel Mare]] (de pildă ''Micul Asceticon'', care este prima versiune a Regulilor monastice ale Sf. Vasile cel Mare, păstrate doar în traducerea latină a lui Rufin și în siriacă),* texte ale sfântului [[Grigorie Teologul]], * ''[[Historia monachorum in Aegypto|Historia monachorum in Ægypto]]'',* ''Roman pseudo-même une suite à lclementin''* poate și 'Histoire ecclésiastique'Războiul evreilor' d'Eusèbe a lui [[Iosif Flaviu]] (traducere atribuită uneori lui [[Ieronim]]). Rufin a scris el însuși o urmare a ''Istoriei bisericești'' a lui Eusebiu de Césarée Cezareea: il en a fusionné les livres 9 et 10 (en élaguant les discours trop favorables à l'[[arianisme]] du livre 10) et a ajouté deux livres qui prolongent le récit de [[325]] jusqu'à la mort de [[Théodose Ier|Théodose I]] en [[395]] (ce qui donne un ensemble en onze livres, présenté comme un tout, avec un court paragraphe au début du livre 10 pour signaler le changement d'auteur). Par ce travail, il fait figure de précurseur dans le domaine latin (et sa continuation a aussi servi de source aux auteurs grecs comme [[Socrate le Scolastique]]). L'ouvrage est dédié à l'évêque [[Chromace d'Aquilée]], qui l'avait commandé, selon la préface, après l'invasion de l'Italie par [[Alaric Ier|Alaric I]], roi des [[Wisigoths]] ([[401]]).
Avec [[Marcel d'Ancyre]], il a laissé une version du [[Symbole des apôtres|vieux symbole romain]]. Rufin est aussi l'auteur d'ouvrages apologétiques et de traités dogmatiques, jugés mineurs.