Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia din părinți nobili: tatăl său, Secundus, era un ofițer de rang înalt în armata imperială. Tatăl său a murit la scurt timp după nașterea sa, astfel încât el a fost crescut de mama sa, Antuza, care era creștină. A fost [[Botez|botezat]] în 370 și [[hirotesie|hirotesit]] [[citeț]]. Și-a început educația pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a studiat [[teologie|teologia]] cu [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]] (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit [[Școala din Antiohia]]), timp în care practica o aspră [[asceză]]. Nemulțumit de acestea, devine [[pustnic]] (cca. 375 d. Hr.) și rămâne retras până când sănătatea sa precară îl silește să se întoarcă în Antiohia.

Atunci a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[diacon]] în 381 de către Sfântul [[Meletie al Antiohiei]], iar mai apoi [[preot]] în 386 de către [[episcop]]ul [[Flavian I al Antiohiei]]<ref>[[Paladie al Elenopolisului|Palladie]], ''Despre viața Sf. Ioan Hrisostom'', V. Potrivit scriitorului [[Socrate Scolasticul]] (''Istoria bisericească'', VI, 3), Sf. Ioan ar fi fost hirotonit preot de [[Evagrie al Antiohiei]]</ref>. Se pare că aceasta a fost perioada cea mai fericită din viața sa. De-a lungul a doisprezece ani, a devenit foarte cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. În acest sens, trebuie amintite explicațiile sale referitoare la diferite pasaje și învățături morale din [[Sfânta Scriptură]]. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt ''Omiliile'' la diferite cărți ale [[Sfânta Scriptură|Bibliei]]. Sfântul Ioan insista foarte mult asupra [[mila|milosteniei]]. De asemeni, el se îngrijea foarte mult de nevoile duhovnicești și materiale ale săracilor. A predicat mult împotriva abuzurilor de bogăție și de dreptul de proprietate. În multe privințe, faptul că avea atât de mulți ascultători nu era de mirare. Întrucât avea o înțelegere directă a Scripturilor (foarte deosebită de tendința alexandrină de interpretare alegorică), aceasta însemna că majoritatea temelor abordate în cuvântările lui erau prin excelență sociale, explicând cum ar trebui să trăiască creștinii.

Un incident petrecut în timpul slujirii sale în Antiohia ilustrează poate cel mai bine influența [[predică|predicilor]] sale. Cam în vremea în care ajunge în Antiohia, [[episcop]]ul trebuie să intervină pe lângă împăratul Teodosie I în favoarea cetățenilor care participaseră la o revoltă în timpul căreia statuile împăratului și ale familiei sale fuseseră mutilate. De-a lungul [[Postul PaștilorMare|Postului Mare]], în anul 397, Sf. Ioan ține 21 de predici în care arată poporului greșelile pe care le făcuse. Se pare că acestea au avut o influență durabilă asupra multora: se știe că mulți păgâni s-au convertit la creștinism în urma acestora. Cu această ocazie, răzbunarea împăratului Teodosie nu a fost atât de aspră pe cât putea fi: acesta s-a mulțumit să schimbe statutul legal al cetății cu unul inferior.