'''Ordinele mici''' din [[Biserica Ortodoxă]] se referă la rangurile pentru slujbă care nu fac parte din [[Ordinele mari]]. În general, acestea cuprind [[subdiacon]]ii şi și [[citeţ|citeții]]ii, iar în unele tradiţii tradiții [[cantor]]ii (sau dascălii). Ordinele mici sunt conferite printr-o formă de [[Hirotonie|hirotonire]] numită [[Hirotesie|hirotesire]].

În Biserica Răsăriteană există anumite ordine numite "''dispărute"'', care nu se mai acordă: ''paznicii uşilorușilor'', exorciştii şi acoliţii''exorciștii'' și ''acoliții''.

În Apusul de după anul 1054 (i.e., în [[Biserica Romano-Catolică]]), subdiaconul este considerat ca făcând parte din Ordinele mari începând cu secolul al XIII-lea, cu toate că în prezent nu se mai acordă, cum s-a întâmplat cu paznicul uşilor şi ușilor și cu exorcistul (din 1972). Au rămas în uz doar citeţul şi citețul și acolitul. Băieţii şi Băieții și fetele de altar din Romano-Catolicism poartă numele de ''acoliţiacoliți'', dar au un rol decorativ care nu necesită hirotesire. Orice [[laic]] care are aprobarea preotului poate citi sau împărţi împărți [[Euharistie|Sfânta ÎmpărtăşanieÎmpărtășanie]].

Practica ortodoxă poate fi şi și ea diferită de la o [[tradiţieSfânta Tradiție|tradiție]] locală la o alta.

==Izvoare==*''Dicţionarul Dicționarul Oxford de credinţă creştinăcredință creștină, a treia ediţieediție'', p. 1090