Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alţii, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit-Djibrin), în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învăţător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, aşa încât [[Sfinţi|Sfântul]] Epifanie a învăţat nu doar [[Sfânta Scriptură|Scripturile]] şi preceptele legii mozaice, ci şi cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca şi copta -, lucru rar în acea epocă.

Din punct de vedere doctrinar, sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva [[Origen|origenism]]ului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfinţirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe [[Origen]] ca părinte al [[arianism]]ului şi a tuturor [[Erezie|ereziilor]]. Acest cuvânt al sfântului Epifanie a declanşat o mare dispută în sânul Bisericii creştine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost sfântul [[Ioan Gură de Aur]], [[patriarh]]ul de Constantinopol, care a fost depus şi exilat în 403, şi a murit în exil în 407.

==Cultul sfântului Epifanie==Sfântul Epifanie a murit în [[anul 403]], la [[12 mai]], pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde a avut o întâlnire furtunoasă cu participase la [[sinod]]ul în care fusese condamnat Sfântul Ioan Gură de Aur.

==Cultul sfântului Epifanie==La sosirea corăbiei la Salamina, popor mult, cu lumânări în mâini , îşi aştepta păstorul, şi pe care l-au însoţit cu lacrimi până la [[Catedrală|catedrala]] sa, unde o mare parte a populaţiei Ciprului a venit să-l venereze timp de 7 zile.