5.289 de modificări
Modificări
ortografie
În 1864, preotul [[Joseph Julian Overbeck]] în vârstă de 44 de ani, un fost preot [[Biserica Romano-Catolică|catolic]] german care părăsise preoţia deziluzionat de supremaţia papală, a devenit luteran şi apoi s-a căsătorit, ulterior fiind primit prin [[Mirungere|ungere cu mir]] în [[Biserica Ortodoxă]]. El a publicat în 1866 lucrarea ''Ortodoxia catolică şi anglo-catolicismul'' în care prezintă bazele activităţii sale din următorii douăzeci de ani. Un an mai târziu, el a început publicarea unui periodic intitulat ''Revista catolică ortodoxă'', cu scopul de a promova ortodoxia şi de a respinge catolicismul şi protestantismul.
În 1867, Overbeck, a adresat o petiţie cu 122 de semnături din partea membrilor Mişcării Oxford Movement către [[Biserica Ortodoxă Rusă]] pentru înfiinţarea unui rit occidental în comuniune deplină cu ritul răsăritean. A fost formată o comisie din şate membrii şapte membri ai sinodului care l-a invitat pe Overbeck să-şi prezinte cererea. Ideea a fost apoi aprobată iar Overbeck a trimis o propunere de liturghie apuseană. Baza propunerii lui Overbeck o constituia ritul din 1570 la care a adăugat epicleza şi imnul [[Trisaghion]]. Acest rit a fost prezentat în 1871 şi aprobat de comisie după examinare. Overbeck şi-a concentrat eforturile asupra mişcării vechilor catolici, care respingeau infaibilitatea infailibilitatea papală. El a continuat polemicile cu convertiţii catolici, anglicani şi ortodocşi care foloseau ritul bizantin.
În 1876, Overbeck a emis un apel la diversele Sfinte Sinoade, călătorind la Constantinopol în 1879. Acolo, el s-a întâlnit cu Patriarhul Ecumenic care l-a autorizat să elaboreze predici şi apologetici. În 1881, a fost obţinut un oarecare succes când Patriarhul Ecumenic a fost de acord că Apusul are dreptul la o biserică şi un rit apusean.
Pe lângă parohiile care formau fosta Societate, au fost primite şi alte parohii în cadrul Vicariatului de rit occidental din cadrul Arhiepiscopiei Antiohiene, în special din cauza involuţiei teologice şi practice a Bisericii Episcopaliene din SUA. Pe lângă acestea, au fost fondate câteva misiuni de rit occidental, unele crescând până la nivelul de parohie.
Biserica Rusiei a primit comunitatea de vechi catolici din New York în 1962 ca şi Mănăstirea Muntele Regal, care s-a mutat ulterior la Woodstock, New York, sub Arhiepiscopul Ioan (Wendland) al Exarhatului Rus de America de Nord. Mai târziu această comunitate a fost primită în [[Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei]], sub Arhiepiscopul Nikon (Rklitzsky). În 1993, mănăstirea a fost redenumită Christminster şi mutată în Providence, Rhode Island, sub episcopul [[Ilarion (Kapral) de Sydney|Ilarion de Manhattan]] (de la data trasnferuluitransferului). Stareţul actual este Dom [[James (Deschene)|James Deschene]].
====Restul lumii====
De asemenea, în 1995, Biserica Antiohiei a înfiinţat un protopopiat britanic pentru a primi convertiţii din Biserica Angliei. Nu toate parohiile ţin ritul occidental.
În [[Ortodoxia în Australasia|Australia şi Noua Zeelandă]], ritul occidental s-a dezvoltat în principal pe seama comunităţilor anglicane. Arhiepiscopul Ilarion (Kapral) de Sydney, al ROCOR, a primit câteva comunităţi sub omoforul său în timp ce alte comunităţi au intrat sub păstorirea Episcopului [[Gibran (Ramlawey) de Australia şi Noua Zeelandă|Gibran]] sau a MitropolituluiArhiepiscop Mitropolitului Arhiepiscop [[Pavel (Saliba) de Australia şi Noua Zeelandă|Pavel]], amândoi aparţinând de Biserica Antiohiei.
Au fost primite şi alte grupuri mici care au urmat ritul occidental dar, de obicei, fie au avut un impact minor fie şi-au declarat independenţa curând după primire.
De asemenea, unele parohii de rit occidental fac parte din [[Biserici Orientale Ortodoxe|bisericile ortodoxe orientale]]. Patriarhia siriană a Antiohiei l-a hirotonit pe Antonio Francisco Xavier Alvarez ca Arhiepiscop de Ceylon, Goa şi India în 1889, înfiinţând sub păstorirea sa o eparhie de rit roman; în 1891, sirienii l-au hirotonit pe Joseph René Vilatte, menţionat anterior, ca arhiepiscop pentru americamii americanii vechi catolici.
==Liturghia==
[[Biserica Ortodoxă a Franţei]]—care în prezent are o situaţie ambiguă faţă de lumea ortodoxă, dar a fost o vreme când era păstorită de Sfântul [[Ioan Maximovici]] iar, ulterior de [[Biserica Ortodoxă Română]]—foloseşte, de asemenea, liturghia de rit occidental concepută pe baza vechilor materiale liturgice galicane, deşi foloseşte frecvent elemente bizantine.
Pe lângă acestea, [[Sfântul Sinod din Milano]], un grup de [[Vechi calendarişti]], are câteva comunităţi (inclusiv o mănăstitre mănăstire în Statele Unite în West Milford, New Jersey, Abaţia Sfântul Nume) care foloseşte cultul după ritul occidental, inclusiv [[Ritul de la Sarum]] în variantă restaurată, care diferă în anumite puncte de cel folosit de ROCOR. Sinodul din Milano a investit un efort considerabil în restaurarea cultului apusean de dinainte de schismă, mai degrabă decât cultul modern igienizat.
Trebuie precizat că, de asemenea, există numeroase grupuri care folosesc diferite forme de rit occidental, a.a-numite şi uneori autodenumite ortodoxe, dar care nu sunt în comuniune cu [[Biserica Ortodoxă]] istorică.
==Criticism==
:''Articol principal: [[Critici la adresa ritului occidental]]''
Ortodoxia de rit occidental nu este lipsită de criticii săi. Obiecţiiile Obiecţiile privesc dorinţa de uniformitate liturgică în cadrul ortodoxiei şi frica de faptul că vicariatele de rit occidental sau alte structuri de rit occidental au dus la crearea unei structuri organizatorice para-ecleziastice în cadrul Bisericii. Unii pun la îndoială sinceritatea parohiilor de rit occidental ca grupuri convertite în întregime sau parţial. Pe lângă acestea, lipsa unei continuităţi liturgice a ritului occidental îi îngrijorează pe unii creştini ortodocşi.
Dacă ritul occidental va supravieţui în Biserica Ortodoxă şi va fi acceptat de majoritatea care urmează ritul bizantin rămâne un lucru de văzut. Între timp, episcopii de rit bizantin care păstoresc parohiile de rit occidental—şi mulţi din cei care nu au tangenţă cu parohiile de rit occidental—continuă să considere turma lor de rit occidental ca fiind creştină ortodoxă şi îi consideră pe enoriaşi ca fiind în comuniune deplină cu restul Bisericii Ortodoxe.
Pe de altă parte, unii creştini ortodocşi de rit bizantin nu recunosc ortodoxia acelora din ritul occidental (în ciuda faptului că sunt sub jurisdicţia episcopilor de rit bizantin cu care ei înşişi sunt în comuniune) şi participă laEuharistia la Euharistia slujită în parohiile de rit occidental, declarându-i pe aceştia ca fiind "romano-catolici," "[[schismă|schismatici]]," sau "[[Uniţi]] întorşi." Totuşi, nici o parohie ortodoxă nu poate respinge acordarea Sfintei Împărtăşanii credincioşilor de rit occidental aflaţi în vizită, indiferent de sentimentele lor privind canonicitatea ritului occidental, indiferent de sentimentele lor despre conceptul ortodoxiei de rit apusean. Până în prezent nu au apărut schisme între episcopii Bisericii Ortodoxe privind subiectul parohiilor de rit occidental.
==Izvoare==