Practica slujirii Sfintei Liturghii în prima zi a săptămânii datează din vremurile apostolice. Pe atunci, prima zi a săptămânii era o zi de ceremonie aparte pentru comunitatea creştină care se aduna pentru prăznuirea frângerii pâinii aşa cum se specifică Fapte 20:7 şi [[I Corinteni|I Cor]] 16:2. Mai târziu, ''[[Didahia]]'' din secolele I şi al II-lea dă următoarea dispoziţie: ''"În Ziua Domnului strângeţi-vă împreună şi frângeţi pâinea. Şi mulţumiţi, după ce v-aţi mărturisit păcatele ca jertfa voastră să fie curată."'' Scriitorii creştini Sfântul [[Iustin MuceniculMartirul]] şi [[Tertulian]] , din secolul al secolele II şi III-lea , menţionează adunarea credincioşilor pentru închinare în prima zi a săptămânii. Începând cu secolul al IV-lea, practica primelor secole de alocare a primei zile a săptămânii pentru adunare şi odihnă a început să fie inclusă atât în codurile juridice civile cât şi în [[canon|canoanele]] bisericii. Pentru Biserica Ortodoxă, momentul exact al adoptării canoanelor îl constituie [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]].