'''Sinodul al VII-lea ecumenic''' s-a reunit la Niceea (provincia Bitinia, Asia Mică) între [[24 septembrie]] şi [[13 octombrie]] 787, la iniţiativa înpărătesei regente Irina. Cunoscut şi sub numele de '''Sinodul al doilea de la Niceea''', acest [[sinod]] ecumenic a adunat 350 de episcopi [[episcop]]i ortodocşi <ref>La aceşti S50 350 de Sfinţi Părinţi s-au alăturat la sfârşitul sinodului alţi 17 ierarhi, care au abjurat erezia iconoclastă.</ref> a fost prezidat de sfântul Tarasie (prăznuit la [[25 februarie]]), [[Patriarh]] de [[Constantinopol]] la acea vreme, a condamnat [[iconoclasm]]ul ca [[erezie]], şi a restabilit cultul sfintelor [[Icoană|icoane]]. A fost ultimul din cele şapte [[sinoade ecumenice]].
== Controversa ==
Un edict mult mai radical şi mai agresiv este promulgat de Leon Isaurul în ianuarie 730. Acest edict prevedea nu doar distrugerea sfintelor icoane, ci şi a sfintelor [[moaşte]]. Policitii imperiele i se opun însă nu doar călugări cu autoritate teologică şi duhovnicească din Imperiu - precum sfântul [[Ioan Damaschin]] -, ci şi papa Grigorie al III-lea de la Roma. Drept represalii, împăratul Leon al III-lea confiscă toate bunurile pontificale din Sicilia şi Calabria, pe atunci încă teritorii bizantine.
This time, the controversy focused on icons—pictures of Christ, the Theotokos, the saints, and holy events—and lasted for 120 years, starting in AD 726. Icons were kept and venerated in both churches and private homes. The two groups in the controversy were:
; [[Iconoclast]]s : also called "icon-smashers," they were suspicious of any art depicting God or humans; they demanded the destruction of icons because they saw icons as idolatry.