Crezul '''niceo-constantinopolitan''' (sau '''Crezul de la Niceea''', '''Simbolul credinţei''' sau pur şi simplu '''Crezul''') este acea formulare a credinţei stabilită la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] şi la [[Sinodul II Ecumenic|Al doilea Sinod Ecumenic]]. Acesta a fost definit de [[Sfinţii Părinţi]] de la aceste două Sinoade Ecumenice (care au avut loc respectiv la Niceea şi Constantinopol) pentru a combate diferitele [[erezie|erezii]], în special [[arianism]]ul, [[apollinarism]]ul, [[macedonianism]]ul (erezie pnevmatomahă) şi [[hiliasm]]ul.

==Crezul Niceo-Constantinopolitan (381 d.Hr.)==

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul,<br>

Notă: Crezul niceo-constantinopolitan este recitat, în timpul slujbelor ortodoxe, la persoana I singular ("Cred..."/"{{lang|el|Πιστεύω}}"), mai degrabă decât la persoana I plural, care a fost forma folosită la [[Sinoadele Ecumenice]].

[[Categorie:Teologie]]

[[Categorie:Sfânta Liturghie]]