716 modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate}}
'''Isihasmul''' desemnează lucrarea tainică de curățire de [[Patimă|patimi]] a creștinilor ortodocși, care are în centrul ei repetarea neîncetată a [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii lui Iisus]] și dorința de liniștire interioară. Două repere teologice importante, care au inspirat pe creștinii ortodocși în viața de liniștire interioară, de isihie, au fost scrierile Sfântului [[Dionisie Areopagitul]] și ale Sfântului [[Simeon Noul Teolog]] († 1022) în [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]], unde unii [[Călugăr|monahi]] s-au dedicat vieții contemplative, în liniște desăvârșită (gr. ''isihia'' - liniște).
Originea termenului "hesychasmos" nu este foarte sigura. Dar in secolul al IV-lea in timpul lui Ioan Hrisostom (Sfantul Ioan Gura de Aur) cat si la Parintii Capadocieni termenul apare cunoscut de la Evagrie Ponticul un scriitor al traditiei desertului (345-399) ce la acea vreme se cunostea termenul de anahoret.
[[Istoria isihasmului românesc]] arată faptul că isihasmul a jucat un rol important în istoria țărilor române încă de la întemeiera principatelor.
==Practica isihastă==
Călugărul [[Varlaam din Calabria]] era un teolog învățat care mai înainte de izbucnirea disputei isihaste, în tratativele de unire de la Avignon, din 1339, dintre Biserica Ortodoxă și [[Biserica Romano-Catolică]], condusă de papa Benedict al XII-lea (1334-1342), a apărat doctrina ortodoxă.
Totuși, venind la Constantinopol în 1340, el a condamnat metoda și doctrina isihastă. Ca și alți teologi raționaliști aflați sub influența teologiei scolastice apusene, el critica, uneori în termeni batjocoritori și ironici, diferite aspecte teologice ale mișcării isihaste (Harul necreat, unirea cu Dumnezeu prin [[Energii divine necreate|energiile necreate ]] etc.), dar și unele aspecte ale practicii Rugăciunii lui Iisus. Bunăoară, Varlaam parodia și batjocorea practica unor isihaști de a-și aduna mintea în inimă, înlocuind inima cu buricul...
El susținea că lumina care emană din ființa sau substanța lui Dumnezeu nu este necreată, căci în felul acesta s-ar admite în Dumnezeire existența a doi dumnezei - esența divină, invizibilă, și energia divină, vizibilă, deci creată -, și-i acuza pe isihaști de diteism.