526 de modificări
Modificări
Amin
,→Surse
'''Amin''' (ebr. ''Amen'' = „Așa să fie”) este o expresie biblică ce apare de 13 ori în [[Vechiul Testament]] (pentru prima dată în [[Cartea Numerilor|Numeri]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=59&cap=5#21-22 5, 21-22]) și de 119 ori în [[Noul Testament]].
==În slujbele ortodoxe Amin este adesea răspunsul poporului la o rugăciune pe care o spune [[preot]]ul.Noul Testament==
În limba ebraică cuvântul ''Amin'' vine de la radăcina '''mn'', care înseamnă „a se arăta tare, solid, stabil”. De aceea semnificația cuvântului depășește simpla dorință „Așa să fie!” și tinde să fie folosit ca o afirmație - „Este adevărat!” sau „în adevăr!” sau „cu adevărat!”, sau simplu „adevărat”, așa cum apare în traducere în [[Evanghelia după Luca]]: Lc 4, 25; 9, 27; 12, 44; 21, 3. Domnul [[Iisus]], deși vorbea în arameană pentru ascultătorii Săi, îl folosește adesea în discursuri mai solemne, în anumite [[Parabolă|parabole]] sau când face o profeție ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 10, 23; 19, 28; 24, 34; 25, 40) sau când vorbește cu gravitate împotriva [[farisei]]lor (Mt 6, 2.5.16; 8, 10) etc. În discursurile din [[Evanghelia după Ioan]], ''Amin''-urile sunt adesea dublate și devin o formulă solemnă care înlocuiește introducerea profetică din [[Vechiul Testament]] „Așa grăiește Domnul”, menită să desemneze misiunea divină a Mântuitorului, în Care se împlinesc toate promisiunile lui [[Dumnezeu]]:
*„Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu” ([[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsa]] 3, 14)
*„Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă - prin noi, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei - nu a fost da şi nu, ci da a fost în El. Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu, în El, sunt da; şi prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi. Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre.” ([[Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|2 Corinteni]] 1, 19-22)
==Utilizarea liturgică==Utilizarea liturgică a termenului ''Amin'', ca un răspuns al poporului la o [[Categorierugăciune]] sau o la o binecuvântare, este atestată în mai multe locuri din Noul Testament:Termeni din limbajul bisericesc[[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|1 Corinteni]] 14, 16; [[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]] 1, 25; 9, 5; 11, 36; 16, 27; [[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Galateni]] 1, 5; [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei]] 13, 21; Apocalipsa 5, 14). Sfântul [[Iustin Martirul]] (la jumătatea secolului al II-lea) descrie cum adunarea poporului răspunde ''Amin'' la binecuvântarea de la sfârșitul [[Euharistia|Euharistiei]].
În slujbele ortodoxe de astăzi ''Amin'' este adesea răspunsul poporului la o rugăciune pe care o spune [[en:Amenpreot]]ul. Biserica lui Hristos e spaţiul în carerăsună mereu „Da”-ul lui Dumnezeu faţă de noi şi „Amin”-ul nostru faţă deDumnezeu şi economiile Lui. Aşa cum acel „Fie mie!” (Lc 1, 38) spus unuiînger de o Copilă de doisprezece ani şi reprezentând „Amin”-ul ei a fostcondiţia sine qua non a „Amin”-ului lui Dumnezeu faţă de noi prin întrupareaFiului Său veşnic, tot aşa nici unul din actele sacramentale şi de autoritateale ierarhiei bisericeşti nu sunt valabile fără „Amin"-ul umil, dar indispensabilal fiecărui credincios. „Amin”-ul credinciosului ortodox este inserat înpermanenţă în „Amin”-ul unei Biserici locale, iar „Amin”-ul Bisericii localeorthodoxe este inserat mereu în „Amin”-ul comuniunii întregii Bisericicalholicc şi apostolice. „Amin”-ul repetat mereu este semnul receptării şire-reccptării sau asimilării permanente a „Da”-ului suprem spus oamenilorde Dumnezeu Treime în Evanghelia lui Hristos şi Tainele Bisericii.