Sava cel Sfințit: Diferență între versiuni
(propunere de traducere din engleză) |
(pt) |
||
| (Nu s-au afișat 17 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | {{ | + | {{Sfinti |
| + | |nume=Cuviosul Sava cel Sfințit | ||
| + | |Imagine=[[Fișier:St-savvas-ag.jpg|250px|Sf. Cuvios Sava cel Sfințit]] | ||
| + | |nastere= 439 d.Hr.,<br>Mutalaska, lângă [[Cezareea Capadociei]] | ||
| + | |adormire= [[5 decembrie]] 532<br>,[[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Lavra Mar Saba]] | ||
| + | |localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Ierusalim]] | ||
| + | |recunoastere= pan-ortodoxă | ||
| + | |etnie= | ||
| + | |tip= [[Cuvios]] | ||
| + | |canonizare= | ||
| + | |calendar= [[5 decembrie]] | ||
| + | |biserici= | ||
| + | |site= | ||
| + | |}}Sfântul [[Cuvios]] '''Sava cel Sfințit''' (n. 439 - d. 532) a fost un [[monah]] din Palestina care, conform [[tradiție]]i, a alcătuit primul [[tipic]] (regulă) monahală de organizare a slujbelor bisericești de peste an, așa-numitul „Tipic de la Ierusalim”. A fost un reorganizator important al [[monahism]]ului prin modelul [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|mănăstirii sale]], situată nu departe de [[Ierusalim]]. S-a opus cu fermitate mișcărilor eretice [[monofizitism|monofizită]] și [[Origen|origenistă]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe data de [[5 decembrie]]. | ||
| − | [[ | + | ==Viața== |
| − | + | Sf. Sava cel Sfințit s-a născut în Mutalaska, de lângă [[Cezareea Capadociei]] (Turcia de azi) din părinți creștini, Ioan și Sofia, în anul 439. Tatăl său era comandant în armată. Călătorind spre [[Alexandria]] (Egipt) pentru chestiuni militare, și-a luat cu el soția, lăsându-l însă pe copil, în vârsta de 5 ani, în grija unui unchi. Când a împlinit opt ani, a intrat la [[mănăstire]]a sfântului Flavian din apropiere. Fiind isteț, a învățat repede să citească și a devenit foarte bun cunoscător al [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]. Înapoindu-se din călătorie, părinții săi l-au rugat să se întoarcă în lume și să se căsătorească, însă aceasta a fost în zadar. | |
| − | + | Ajungând la vârsta de șaptesprezece ani, a fost tuns [[călugăr]] și era atât de râvnitor la [[post]] și [[rugăciune]] încât a primit darul facerii de minuni. | |
| − | |||
| − | + | În anul 456, după ce petrecuse zece ani la mănăstirea Sf. Flavian, a călătorit până la [[Ierusalim]], iar de acolo la mănăstirea Sf. [[Eftimie cel Mare]] ( pomenit la [[20 ianuarie]]). Dar Sf. Eftimie l-a trimis pe Sf. Sava la avva Teoctist, [[stareț]]ul unei mănăstiri din apropiere care urma o regulă [[cenobitism|cenobitică]] strictă. Sf. Sava a trăit în ascultare în această mănăstire până ce a ajuns la vârsta de treizeci de ani. | |
| − | + | După moartea avvei Teoctist, urmașul acestuia i-a dat [[binecuvântare]]a Sf. Sava să se [[pustnic|retragă]] într-o peșteră. Sâmbăta, el își părăsea [[sihăstrie|sihăstria]] și se întorcea la mănăstire, unde lua parte la slujbele dumnezeiești și mânca împreună cu frații. După o vreme, a primit încuviințarea să nu-și mai părăsească deloc sihăstria. S-a nevoit în acea peșteră vreme de cinci ani. | |
| − | + | Sf. Eftimie călăuzea cu grijă viața tânărului monah; observând maturitatea duhovnicească la care acesta ajunsese, a început să îl ia cu sine în pustia Ruba. Au plecat în ziua de [[14 ianuarie]] și au rămas acolo până în [[Duminica Floriilor]]. Sfântul Eftimie îl numea pe Sf. Sava „copil bătrân” și îl încuraja în înaintarea sa în virtuțile monahale. | |
| + | [[Fișier:Sava_the_Sanctified.jpg|thumb|left|220px|Sf. Sava cel Sfințit]] | ||
| − | + | Când Sf. Eftimie a adormit întru Domnul (+473), Sf. Sava s-a retras din lavra acestuia și s-a așezat într-o peșteră din apropierea mănăstirii sfântului [[Gherasim de la Iordan]] ([[4 martie]]). În anul 478, s-a mutat din nou, așezându-se într-o peșteră de pe vârfurile Cheilor Kedronului, la sud-est de Ierusalim. Sihăstria sa a pus bazele unei mari mănăstiri care a primit numele său ([[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Lavra Mar Saba - Lavra Sfântului Sava]]) și care este cunoscută în sursele mai vechi drept ''Marea Lavră''. După câțiva ani, în jurul Sf. Sava au început să se adune [[Ucenic|ucenici]] care își doreau să urmeze viața monahală. Pe când mergea odată Sf. Sava, i s-a arătat un stâlp de foc, iar în locul acela a găsit o peșteră largă având forma unei biserici. | |
| − | + | În anul 491, Patriarhul Salustiu al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]] l-a [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]]. În anul 494, [[patriarh]]ul l-a numit pe Sf. Sava [[arhimandrit]] cu autoritate peste toate mănăstirile din Palestina. | |
| − | + | În anul 500 Sfântul Sava merge la [[Schitopolis]] (sub episcopatul lui [[Cosma de Schitopolis]]), unde stă până în anul 507 (''Viața Sfântului Sava'', c. 33). Aici ucenicii săi vor întemeia o mănăstirea. În următoarele sale vizite la Schitopolis, din 518 și 531, Sfântul Sava găsește în cetatea și împrejurimile Schitopolisului o viață monahală bine înrădăcinată, precum și o mănăstire organizată pe lângă casa episcopului. | |
| − | + | Sf. Sava a întemeiat mai multe alte mănăstiri. | |
| + | [[Fișier:Saint-Savas 3905.JPG|miniatura|dreapta|Mormântul sfântului Sava cel Sfințit]] | ||
| − | == | + | Multe minuni s-au înfăptuit prin rugăciunile Sf. Sava. La Marea Lavră, a făcut să izvorască un izvor de apă; într-o vreme de mare secetă, a venit o ploaie îndestulătoare; a vindecat bolnavi și îndrăciți. |
| + | |||
| + | Sf. Sava a alcătuit și prima regulă monastică a slujbelor dumnezeiești de peste an, așa-numitul „Tipic de la Ierusalim” care a fost acceptat de mănăstirile din întreaga Palestina. | ||
| + | |||
| + | Sf. Sava a luptat pentru dreapta credință și împotriva mișcărilor [[Monofizitism|monofizită]] și [[Origen|origenistă]] din acea vreme. S-a adresat el însuși [[Imperiul Roman de Răsărit|împăraților romani]] din [[Constantinopol]] (în 511 lui Anastasie I, iar în 531 lui [[Iustinian cel Mare]]), căutând să-i convingă să se opună acestor mișcări [[Erezie|eretice]]. | ||
| + | |||
| + | Sf. Sava cel Sfințit a adormit întru Domnul la mănăstirea sa pe [[5 decembrie]] 532 și a fost îngropat într-o curte aflată între cele două biserici vechi ale Lavrei Sf. Sava. [[Moaște]]le sale au fost luat în secolul al XII-lea și duse în Italia de către cruciați, dar Papa Paul al VI-lea le-a înapoiat mănăstirii în anul 1965, într-un gest de bunăvoință față de ortodocși. | ||
| + | |||
| + | ==Imnografie== | ||
| + | [[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea: | ||
| + | :Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sava, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască [[Suflet|sufletele]] noastre. | ||
| + | |||
| + | [[Condac]], glasul al 8-lea: | ||
| + | :Ca cel ce din pruncie te-ai adus lui [[Dumnezeu]] jertfă fără de prihană, prin faptă bună, fericite Sava, săditor al cucerniciei te-ai arătat. Pentru aceasta ai fost podoaba cuvioșilor și cetățean vrednic de laudă al pustiului. Drept aceea strigăm către tine: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite! | ||
| + | |||
| + | [[Icos]]: | ||
| + | |||
| + | :O ! mai marele părinților, și podoaba cuvioșilor, îndrăzneala pustnicilor către Hristos, cetățeanul pustiei, și săditorul; cum voi lăudă viața ta, Cuvioase? Că strălucești marginilor ca soarele. Pentru aceasta strig către tine acestea: Bucură-te Cuvioase lauda Capadochilor! Bucură-te cinstita podoaba lumii! Bucură-te odrasla pustiei cea prea frumoasă! Bucură-te dumnezeiască desfătarea părinților! Bucurăte că în ceruri cu îngerii locuești! Bucură-te că cele de pe pământ din Cer le îndreptezi! Bucură-te îndreptarea călugărilor și canonul! Bucură-te mijlocitorul celor leneși către Dumnezeu! Bucurate izvorul minunilor cel de Dumnezeu izvorât! Bucură-te cuviosul organ al Duhului! Bucură-te prin carele s-a împodobit răsăritul! Bucură-te prin carele cele despre apus strălucesc! Bucură-te Savo de trei ori fericite. | ||
| + | |||
| + | ==A se vedea și== | ||
| + | *[[Lavra Sf. Sava cel Sfințit]] | ||
| + | |||
| + | ==Referințe== | ||
* John Patrich. ''Chapels and Hermitages of St. Sabas’ Monastery,'' Yoram Tsafrir, ed., Ancient Churches Revealed, Jerusalem: Israel Exploration Society, 1993. ISBN 965-221-016-1 | * John Patrich. ''Chapels and Hermitages of St. Sabas’ Monastery,'' Yoram Tsafrir, ed., Ancient Churches Revealed, Jerusalem: Israel Exploration Society, 1993. ISBN 965-221-016-1 | ||
* Joseph Patrich. ''[http://books.google.ca/books?id=O4pj9YNdgJYC The Sabaite Heritage in the Orthodox Church from the Fifth Century to the Present].'' Peeters Publishers, 2001. 463 pp. ISBN 9789042909762 | * Joseph Patrich. ''[http://books.google.ca/books?id=O4pj9YNdgJYC The Sabaite Heritage in the Orthodox Church from the Fifth Century to the Present].'' Peeters Publishers, 2001. 463 pp. ISBN 9789042909762 | ||
| − | == | + | ==Surse== |
| − | *[ | + | [[:en:Sabbas the Sanctified]], după: |
| − | *[http://www.comeandseeicons.com/s/inp164.htm Icon of Saba the Sanctified] | + | *en: [https://oca.org/saints/lives/2016/12/05/103477-venerable-sava-the-sanctified www.oca.org - Lives of Saints, December 5.] |
| − | *[http://www.comeandseeicons.com/s/cdw03.htm Icon of Savas the Sanctified] | + | *en: [http://www.comeandseeicons.com/s/inp164.htm Icon of Saba the Sanctified] |
| + | *en: [http://www.comeandseeicons.com/s/cdw03.htm Icon of Savas the Sanctified] | ||
| − | == | + | ==Legături externe== |
| − | *[http://en.wikipedia.org/wiki/Sabbas_the_Sanctified Wikipedia: Sabbas the Sanctified] | + | *en: [http://en.wikipedia.org/wiki/Sabbas_the_Sanctified Wikipedia: Sabbas the Sanctified] |
| − | *[http://www.newadvent.org/cathen/13286b.htm Catholic Encyclopedia: St. Sabbas] | + | *en: [http://www.newadvent.org/cathen/13286b.htm Catholic Encyclopedia: St. Sabbas] |
| − | [[ | + | [[Categorie:Sfinți]] |
| − | [[ | + | [[Categorie:Părinți ai pustiei]] |
| − | [[ | + | [[Categorie:Monahi]] |
| − | [[ | + | [[Categorie:Sfinți din Palestina]] |
| + | [[el:Σάββας ο ηγιασμένος]] | ||
[[en:Sabbas the Sanctified]] | [[en:Sabbas the Sanctified]] | ||
| + | [[pt:Savas, o Santificado]] | ||
Versiunea curentă din 2 septembrie 2024 13:25
| Cuviosul Sava cel Sfințit | |
| |
| Date personale | |
| Naștere | 439 d.Hr., Mutalaska, lângă Cezareea Capadociei |
| Mutare la Domnul (†) | 5 decembrie 532 ,Lavra Mar Saba |
| Localizare |  Ierusalim
|
| Naționalitate | |
| Date cult | |
| Tip | Cuvios |
| Data canonizării | |
| Prăznuire la data de | 5 decembrie |
| Proclamare | pan-ortodoxă |
| Biserici patronate | |
Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit (n. 439 - d. 532) a fost un monah din Palestina care, conform tradiției, a alcătuit primul tipic (regulă) monahală de organizare a slujbelor bisericești de peste an, așa-numitul „Tipic de la Ierusalim”. A fost un reorganizator important al monahismului prin modelul mănăstirii sale, situată nu departe de Ierusalim. S-a opus cu fermitate mișcărilor eretice monofizită și origenistă. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe data de 5 decembrie.
Viața
Sf. Sava cel Sfințit s-a născut în Mutalaska, de lângă Cezareea Capadociei (Turcia de azi) din părinți creștini, Ioan și Sofia, în anul 439. Tatăl său era comandant în armată. Călătorind spre Alexandria (Egipt) pentru chestiuni militare, și-a luat cu el soția, lăsându-l însă pe copil, în vârsta de 5 ani, în grija unui unchi. Când a împlinit opt ani, a intrat la mănăstirea sfântului Flavian din apropiere. Fiind isteț, a învățat repede să citească și a devenit foarte bun cunoscător al Sfintei Scripturi. Înapoindu-se din călătorie, părinții săi l-au rugat să se întoarcă în lume și să se căsătorească, însă aceasta a fost în zadar.
Ajungând la vârsta de șaptesprezece ani, a fost tuns călugăr și era atât de râvnitor la post și rugăciune încât a primit darul facerii de minuni.
În anul 456, după ce petrecuse zece ani la mănăstirea Sf. Flavian, a călătorit până la Ierusalim, iar de acolo la mănăstirea Sf. Eftimie cel Mare ( pomenit la 20 ianuarie). Dar Sf. Eftimie l-a trimis pe Sf. Sava la avva Teoctist, starețul unei mănăstiri din apropiere care urma o regulă cenobitică strictă. Sf. Sava a trăit în ascultare în această mănăstire până ce a ajuns la vârsta de treizeci de ani.
După moartea avvei Teoctist, urmașul acestuia i-a dat binecuvântarea Sf. Sava să se retragă într-o peșteră. Sâmbăta, el își părăsea sihăstria și se întorcea la mănăstire, unde lua parte la slujbele dumnezeiești și mânca împreună cu frații. După o vreme, a primit încuviințarea să nu-și mai părăsească deloc sihăstria. S-a nevoit în acea peșteră vreme de cinci ani.
Sf. Eftimie călăuzea cu grijă viața tânărului monah; observând maturitatea duhovnicească la care acesta ajunsese, a început să îl ia cu sine în pustia Ruba. Au plecat în ziua de 14 ianuarie și au rămas acolo până în Duminica Floriilor. Sfântul Eftimie îl numea pe Sf. Sava „copil bătrân” și îl încuraja în înaintarea sa în virtuțile monahale.
Când Sf. Eftimie a adormit întru Domnul (+473), Sf. Sava s-a retras din lavra acestuia și s-a așezat într-o peșteră din apropierea mănăstirii sfântului Gherasim de la Iordan (4 martie). În anul 478, s-a mutat din nou, așezându-se într-o peșteră de pe vârfurile Cheilor Kedronului, la sud-est de Ierusalim. Sihăstria sa a pus bazele unei mari mănăstiri care a primit numele său (Lavra Mar Saba - Lavra Sfântului Sava) și care este cunoscută în sursele mai vechi drept Marea Lavră. După câțiva ani, în jurul Sf. Sava au început să se adune ucenici care își doreau să urmeze viața monahală. Pe când mergea odată Sf. Sava, i s-a arătat un stâlp de foc, iar în locul acela a găsit o peșteră largă având forma unei biserici.
În anul 491, Patriarhul Salustiu al Ierusalimului l-a hirotonit preot. În anul 494, patriarhul l-a numit pe Sf. Sava arhimandrit cu autoritate peste toate mănăstirile din Palestina.
În anul 500 Sfântul Sava merge la Schitopolis (sub episcopatul lui Cosma de Schitopolis), unde stă până în anul 507 (Viața Sfântului Sava, c. 33). Aici ucenicii săi vor întemeia o mănăstirea. În următoarele sale vizite la Schitopolis, din 518 și 531, Sfântul Sava găsește în cetatea și împrejurimile Schitopolisului o viață monahală bine înrădăcinată, precum și o mănăstire organizată pe lângă casa episcopului.
Sf. Sava a întemeiat mai multe alte mănăstiri.
Multe minuni s-au înfăptuit prin rugăciunile Sf. Sava. La Marea Lavră, a făcut să izvorască un izvor de apă; într-o vreme de mare secetă, a venit o ploaie îndestulătoare; a vindecat bolnavi și îndrăciți.
Sf. Sava a alcătuit și prima regulă monastică a slujbelor dumnezeiești de peste an, așa-numitul „Tipic de la Ierusalim” care a fost acceptat de mănăstirile din întreaga Palestina.
Sf. Sava a luptat pentru dreapta credință și împotriva mișcărilor monofizită și origenistă din acea vreme. S-a adresat el însuși împăraților romani din Constantinopol (în 511 lui Anastasie I, iar în 531 lui Iustinian cel Mare), căutând să-i convingă să se opună acestor mișcări eretice.
Sf. Sava cel Sfințit a adormit întru Domnul la mănăstirea sa pe 5 decembrie 532 și a fost îngropat într-o curte aflată între cele două biserici vechi ale Lavrei Sf. Sava. Moaștele sale au fost luat în secolul al XII-lea și duse în Italia de către cruciați, dar Papa Paul al VI-lea le-a înapoiat mănăstirii în anul 1965, într-un gest de bunăvoință față de ortodocși.
Imnografie
- Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sava, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Condac, glasul al 8-lea:
- Ca cel ce din pruncie te-ai adus lui Dumnezeu jertfă fără de prihană, prin faptă bună, fericite Sava, săditor al cucerniciei te-ai arătat. Pentru aceasta ai fost podoaba cuvioșilor și cetățean vrednic de laudă al pustiului. Drept aceea strigăm către tine: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite!
Icos:
- O ! mai marele părinților, și podoaba cuvioșilor, îndrăzneala pustnicilor către Hristos, cetățeanul pustiei, și săditorul; cum voi lăudă viața ta, Cuvioase? Că strălucești marginilor ca soarele. Pentru aceasta strig către tine acestea: Bucură-te Cuvioase lauda Capadochilor! Bucură-te cinstita podoaba lumii! Bucură-te odrasla pustiei cea prea frumoasă! Bucură-te dumnezeiască desfătarea părinților! Bucurăte că în ceruri cu îngerii locuești! Bucură-te că cele de pe pământ din Cer le îndreptezi! Bucură-te îndreptarea călugărilor și canonul! Bucură-te mijlocitorul celor leneși către Dumnezeu! Bucurate izvorul minunilor cel de Dumnezeu izvorât! Bucură-te cuviosul organ al Duhului! Bucură-te prin carele s-a împodobit răsăritul! Bucură-te prin carele cele despre apus strălucesc! Bucură-te Savo de trei ori fericite.
A se vedea și
Referințe
- John Patrich. Chapels and Hermitages of St. Sabas’ Monastery, Yoram Tsafrir, ed., Ancient Churches Revealed, Jerusalem: Israel Exploration Society, 1993. ISBN 965-221-016-1
- Joseph Patrich. The Sabaite Heritage in the Orthodox Church from the Fifth Century to the Present. Peeters Publishers, 2001. 463 pp. ISBN 9789042909762
Surse
en:Sabbas the Sanctified, după:
- en: www.oca.org - Lives of Saints, December 5.
- en: Icon of Saba the Sanctified
- en: Icon of Savas the Sanctified
