2.632 de modificări
Modificări
m
Ioan Asan II era fiul lui Ioan Asan care era român
[[Fișier:St John Vatatzes the Merciful.jpg|right|thumb|225px|Sf. Ioan Duca Vatațis cel Milostiv]]
[[Sfânt]]ul și dreptcredinciosul '''Ioan Duca al III-lea Vatațis''' (în greacă: Ιωάννης Γ΄ Δούκας Βατάτζης, ''Iōannēs III Doukas Batatzēs'', în latină ''Ioan Ducas Vatatzes''), cel Milostiv, a fost împărat al [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit ]] (Bizantin) între 1221-1254.
A fost un puternic apărător al credinței ortodoxe, fiind trecut în rândul [[sfinți]]lor. [[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la data de [[4 noiembrie]].
[[Fișier:Byzantium1230 svg.JPG|thumb|left|270px|Imperiul de la Niceea, Trapezuntul, Epirul și Imperiul Latin la 1230]]
Bătălia de la Poimanenon, din 1224, a marcat o cotitură în cursul războaielor dintre „latini” (stăpânii Constantinopolului în acea perioadă) și „niceeni”. De acum înainte, nu grecii erau cei siliți să țină piept presiunii latinilor, ci invers. Posesiunile cruciaților din Asia Mică s-au predat, una după alta, lui Vatațis, care și-a câștigat repede faima unui comandant de oști de temut. Îndată după victoria asupra fraților Lascaris, Ioan al III-lea Duca a echipat o flotă și a recucerit insulele Lesbos, Samos, Chios și alte câteva insule mai mici. Încurajat de aceste succese, el era gata să înceapă pregătirile pentru o expediție de recucerire a Constantinopolului, însă la Niceea a izbucnit o revoltă în fruntea căreia era chiar nepotul împăratului, Andronic Nestongos. Corăbiile pregătite pentru expediție au trebuit să fie incendiate, pentru a nu cădea în mâinile latinilor, iar basileul s-a îndreptat în grabă spre capitala [[Niceea ]] pentru a lupta cu răzvrătiții. După înăbușirea rebeliunii, Andronic Nestongos și complicii săi au fost condamnați la diverse pedepse prin mutilare, dar toți au fost lăsați în viață. Cronicarul Georgios Acropolites, contemporanul lui Vatațis, scrie că „''[[iubirea]] de oameni''” a fost întotdeauna o trăsătură caracteristică a împăratului.
Dacă predecesorul său (Theodor I Lascaris) acordase cea mai mare atenție organizării Imperiului bizantin de Niceea ca atare, Ioan al III-lea socotea drept obiectiv al său întărirea țării, visând, totodată, să ducă la bun sfârșit opera predecesorului său și să ia Constantinopolul din mâinile latinilor. Ca să adune mijloacele necesare, basileul s-a folosit de pământurile vastelor sale domenii. Pe aceste teritorii erau create moșii imperiale, activitatea acestora aflându-se sub controlul personal al lui Ioan. Datorită unei politici fiscale înțelepte și probabil, aplicării pe scară largă a noilor metode de gospodărire, producția a atins, pe aceste moșii, un nivel foarte ridicat pentru acele timpuri. Guvernul a luat măsuri destinate să pună capăt scurgerii peste hotare a aurului. Un edict special al împăratului prescria, amenințând, în caz contrar, cu dezonoarea (termen juridic, care însemna pierderea unui șir de drepturi civile), abținerea de la cumpărarea obiectelor de lux de producție străină și limitarea la ceea ce produce pământul romeilor și pot face mâinile lor. Vatațis l-a mustrat chiar și pe fiul său, Theodor, când l-a văzut îmbrăcat în veșminte de mătase de peste mări. În urma acestor reforme, sub Ioan III, Imperiul de Niceea s-a îmbogățit fabulos într-un timp scurt. Iar, întrucât vecinii Imperiului, turcii, trăiau vremuri grele, din cauza înaintării mongolilor, și o mulțime de refugiați își căutau scăparea de nomazi pe pământurile grecilor, a crescut și numărul locuitorilor acestuia.
Tronul lui Vatațis, ginerele și urmașul său, a fost așezat pe o bază mai solidă; acesta dispunea de un câmp de activitate mai vast și de resurse mai îmbelșugate; și era în firea, cât și în interesul său, să calculeze riscurile și să pândească momentul prielnic pentru realizarea scopurilor sale. Odată cu decăderea stăpânirii latinilor asupra Constantinopolului, acțiunile politice și militare ale lui Ioan Duca Vatațis apar ca o înaintare prudentă și treptată a unui cuceritor care, în timpul unei domnii de peste treizeci de ani, a eliberat provinciile de uzurpatorii băștinași și străini până când a ajuns „''să strângă ca într-un clește Constantinopolul imperial, trunchi fără frunze și sevă, menit să se prăbușească la prima lovitură de secure''”<ref name="Gibbon"/>.
Situația relativ stabilă a Imperiului de la Niceea i-a permis lui Ioan al III-lea Duca Vatațis să înceapă o amplă campanie de izgonire a latinilor din Balcani. În anul 1235, el și-a consolidat pozițiile în Tracia, încheind o alianță cu țarul vlaho-bulgar Ioan Asan II. În primăvara anului 1235, tratatul de alianță era semnat la Gallipoli, cucerit cu puțin timp înainte de Vatațis, apoi se celebra cu mare fast la Lampsaca căsătoria fiului împăratului (viitorul împărat Teodor al II-lea) cu fiica țarului bulgarlui Ioan Asan II. Aliații au început începe asediul Constantinopolului pe pământ și pe mare. Ostilitățile, întrerupte odată cu apropierea iernii, au fost reluate în anul 1236. Orașul asediat rezista datorită ajutorului flotei venețiene. Dar situația era atât de critică încât tânărul împărat latin Baudouin al II-lea părăsea Constantinopolul pentru a căuta un refugiu în occident. O flotă puternică - de asemenea, un rod al eforturilor lui Vatațis - i-a asigurat Imperiului de Niceea supremația pe mare, chiar dacă venețienii rămâneau superiori în ce privește arta bătăliilor navale.
==Ioan Duca Vatațis și creștinismul ortodox==
Împăratul Ioan Duca Vatațis a fost un puternic apărător al credinței ortodoxe pe tot timpul vieții sale. De asemenea, a fost vestit pentru numeroasele sale acte de milostenie creștină. A murit la [[3 noiembrie]] 1254, în cetatea Nymphaion - a doua capitală a Imperiului de Niceea. <ref>''The Encyclopedia of World History'', Sixth Edition, General Editor: Peter N. Stearns, Houghton Mifflin Company, Boston, 2001. ISBN 0-395-65237-5</ref> Locuitorii orașului Magnesia (în prezent Manisa, Turcia) unde au fost mutate în 1307, de la Mănăstirea Sosandra, osemintele lui, îi venerau mormântul ca pe al unui sfânt. Mai târziu, la o jumătate de secol după trecerea sa la cele veșnice, [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului]] l-a [[Proslăvire|proslăvit]] cu numele ''Sfântul și binecredinciosul împărat Ioan Duca Vatațis, cel Milostiv'', cu dată de [[Praznic|prăznuire]] la [[4 noiembrie]].<ref>George Ostrogorsky, ''History of the Byzantine State'', New Brunswick, N.J.: Rutgers University Press, 1969, p. 444</ref>
==Note==
==Surse==
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_al_III-lea_Ducas_Vatatzes Wikipedia, enciclopedia liberă - Ioan al III-lea Ducas Vatatzes]
==A se vedea și==
* [[Listă a Împăraților Romani de Răsărit]]
==Legături externe==
[[Categorie:Sfințibizantini]]
[[Categorie:Împărați romani]]
[[en:John III Doukas Vatatzes]]