2.632 de modificări
Modificări
m
→Limba folosită: Adăugare legătură
== Limba folosită ==
Manuscrisele copiate în țările noastre au fost scrise în limba slavă de redacție medio-bulgară, în ortografia stabilită de patriarhul [[Eftimie_de_Târnovo|Eftimie al Târnovei ]] (1375-1379). Este limba veche slavă, - numită de lingviști și slavă macedoneană sau veche bulgară, folosită în Macedonia în sec. IX-X, în care au fost traduse texte bisericești din greacă de către Sfinții Chiril și Metodie cu ucenicii lor, care a suferit însă influența limbii bulgare vii, vorbite în sudul Dunării.
Tot așa s-a format slava de redacție sârbă, rusă sau ucraineană, prin influența exercitată asupra vechii slave de către limbile vii, sârbă, rusă și ucraineană. Cancelaria Moldovei își scria actele în limba slavă de redacție rusă-ucraineană. Limba slavă de redacție medio-bulgară a fost folosită atât în Țara Românească și Moldova, cât și în Transilvania. Specialiștii au ajuns la constatarea că, după căderea sub turci, în Bulgaria de apus nu s-a mai practicat această redacție, ci s-a folosit slavona de redacție sârbă. Aceasta înseamnă că „manuscrisele slave din epoca maximei înfloriri a culturii române în [[limba slavonă]], adică în secolele XV-XVI, aproape fără excepție scrise în medio-bulgară, urmând ortografia eftimiană, sunt produsul direct al cărturarilor români și nu au venit din altă parte” (Zl. Iufu). Anumite particularități paleografice (forma literelor, mărimea și lățimea lor, ornamentele inițialelor) sau chir lexicale și gramaticale, care se întâlnesc numai în țările noastre, ușurează identificarea manuscriselor copiate la noi în redacția medio-bulgară.
Tot de Gavriil au fost copiate trei [[Minei]]e (probabil au fost copiate toate 12, dar nu s-au păstrat), Omiliile Sfântului Grigorie de Nazianz cu comentariile lui Nichita al Heracleei (1424), un Sbornic cu 16 Cuvântări ale Sfântului Grigorie de Nazianz și Scara Sfântului Ioan Sinaitul (1413, azi în Moscova), un alt Sbornic, ce cuprinde Cuvântări ale Sfântului Ioan Gură de Aur și alte texte patristice (nedatat), două Sbornice cu vieți de sfinţi și cuvântări (1439, în care este inclusă și Viața Sfântului Ioan cel Nou, și 1441), Margaritatele Sfântului Ioan Gură de Aur (1443), Cuvântările ascetice ale Sfântului Vasile cel Mare (1444), Scara Sfântului Ioan Sinaitul (1446) etc. Majoritatea se păstrează azi în Biblioteca Academiei Române.
Gavril Uric, cărturar și artist de excepție, a creat o adevărată [[Școlile bisericești românești|școală de copiști]], care a cunoscut o mare înflorire în timpul lui [[Ștefan cel Mare]] și care a influențat și stilul manuscriselor rusești.
== Copiști și manuscrise din timpul lui Ștefan cel Mare ==