'''Ereziile''' (gr. ''hairesis'' şi și lat. ''haeresis'' = opţiuneopțiune, alegere) sunt "concepţii concepții particulare fie despre [[Sfânta Treime]], fie despre dumnezeirea lui [[Iisus Hristos]], sau despre firea Sa omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în [[ipostas]]ul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de '''erezii hristologice'''. Se cunosc şi și '''erezii pnevmatologice''', întâlnite în teologie sub numele de subordinaţionism subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie" <ref>Pr. Prof. Dr. Ioan Bria, ''Dicţionar Dicționar de Teologie Ortodoxă'', EIBMBOR, 1981, art. "Erezii", pag. 152-153</ref>. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc '''erezii eclesiologice'''. {{Citat|Toate învățăturile omenești, cuprinzând propria cugetare inspirată din intelectul înșelător, din înțelepciunea trupească a oamenilor strecurate abil în învățătura despre Dumnezeu, descoperită de Dumnezeu, pricinuiesc moartea veșnică. Cugetarea omenească inclusă în învățătura credinței creștine se numește erezie, iar urmarea acestei învățături - rea-credință...|Sf. [[Ignatie Briancianinov]]<ref>Sf. [[Ignatie Briancianinov]], ''Despre mantuirea neortodocsilor'', URL: https://archive.org/details/ignatie-briancianinov-despre-mantuirea-neortodocsilor</ref>}}

Termenul de "erezie" vine din grecescul &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&sigma;&iota;&sigmaf;, ''hairesis'' (de la &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&omicron;&mu;&alpha;&iota;, ''haireomai'', "a alege [ceva]", "a opta [pentru ceva]"), care înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învăţăturii învățăturii celei drepte, şi și de trupul Bisericii celei adevărate. Erezie şi și eretic sunt cuvintele pe care le foloseşte folosește [[Irineu de Lyon]] în scrierea sa ''Contra Haereses'' (''Împotriva tuturor ereziilor'') pentru a descrie învăţătura şi învățătura și pe cei care se opun Bisericii creştinecreștine, în opoziţie opoziție cu poziţia poziția ortodoxă (de la ''ortho-'' "dreaptă" + ''doxa'' "gândire/credinţăcredință") a Bisericii creştinecreștine. Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre [[teolog]]ul grec [[Christos Yannaras]] atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului." <ref>Christos Yannaras, ''Ortodoxie și Occident'', Ed. Bizantină, București, 1995, p. 73-74.</ref>.

Aceeaşi filieră etimologică exploatează ==Erezii creștine vechi==Preocupări imperioase privitoare la uniformitatea credinței și cultului au caracterizat creștinismul încă din primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce înseamnă creștinismul ortodox a fost în zilele noastre toi de la mijlocul până la sfârșitul secolului I, când [[teologApostolul Pavel]]ul grec a scris epistolele care constituie o mare parte din [[Christos YannarasNoul Testament]] atunci când spune : "Erezia înseamnă . În diverse ocazii, prin ''epistolele'' sale, el și-a apărat lucrarea apostolică și i-a te opri numai la o parte îndemnat pe creștinii din întreg şi a o absolutizadiverse locuri să îi evite pe falșii învățători, sau pe cei care învață orice este în contradicție cu ceea ce el le-a o lua drept întregul în ansamblul transmis. Epistolele lui. Cred că cea mai bună definiţie Ioan și a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului şi relativizarea absolutului." <ref>Christos Yannaraslui Iuda, de asemenea, avertizează cu privire la falșii învățători, așa cum face și ''Ortodoxie şi OccidentCartea Apocalipsei'', Ed. Bizantină, Bucureşti, 1995, p. 73-74.</ref>.

==Erezii creştine vechi==Preocupări imperioase privitor la uniformitatea credinţei şi cultului au caracterizat creştinismul încă din În primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce înseamnă creştinismul ortodox secole, creștinismul a fost în toi de la mijlocul până la sfârşitul secolului I, când [[Apostolul Pavel]] permanent proscris din cauză că se opunea venerării împăraților romani și a scris epistolele care constituie o mare parte din [[Noul Testament]]zeilor romani. În diverse ocaziiconsecință, din epistolele pauline, acesta îşi apără lucrarea apostolică şi atunci când Biserica își eticheta inamicii ca "eretici" și îi îndeamnă pe creştinii alunga din diverse locuri să îi evite pe falşii învăţători comunități sau pe cei care învaţă orice este în contradicţie când rupea legăturile cu ceea ce el bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a le-a transmispersecuta. Epistolele lui Ioan şi a lui IudaTotuși, aceia numiți "eretici" mai erau numiți și cu diverse nume (de asemeneaexemplu "nebuni", "câini sălbatici", avertizează cu privire "slujitorii Satanei"), astfel încât, cuvântul "eretic" a avut o asociere negativă încă de la falşii învăţătoriînceputuri, aşa așa cum face şi ''Cartea Apocalipsei''s-a și intenționat.

În primele secoleLa mijlocul secolului al II-lea, creştinismul a fost permanent proscris din cauză că se opunea venerării împăraţilor romani şi a zeilor romani. În consecinţă, atunci când Biserica îşi eticheta inamicii ca "eretici" şi îi alunga trei grupuri neortodoxe de creștini au aderat la o serie de doctrine care au divizat comunitățile creștine din comunităţi sau când rupea legăturile cu bisericile dizidenteRoma:*[[Montanism]]ul, ea nu avea puterea de care susținea revărsarea continuă a le persecuta. Totuşi, aceia numiţi "eretici" mai erau numiţi şi cu diverse nume revelației creștine penticostale asupra profeților creștini în extaz (mișcare numită așa deoarece a fost inițiată de exemplu "nebuni", "câini sălbatici", "slujitorii Satanei"[[Montanus]] și discipolele sale feminine), astfel încât, cuvântul "eretic" a avut o asociere negativă încă de la începuturi, aşa cum s*[[Marcionism]]ul - învățăturile predicatorului [[Marcion din Sinope]]*[[Gnosticism]]ul -a şi intenţionat.învățăturile lui [[Valentin din Alexandria]]

La mijlocul secolului al II-lea, trei grupuri de creştini neortodocşi au aderat la unele doctrine, fapt care a divizat comunităţile creştine din Roma: învăţătorul [[Marcion]], revărsarea cincizecimii a profeţilor creştini în extaz a revelaţiei creştine, într-o mişcare numită "[[montanism]]" deoarece a fost iniţiată de [[Montan]] şi discipolele sale feminine şi învăţăturile [[Gnosticism|gnostice]] ale lui Valentin. Primele atacuri asupra aşa-ziselor acestor erezii au constituit conţinutul conținutul lucrării lui [[Tertulian]], ''Reţete Rețete împotriva ereticilor'' (cu 44 de capitole şi și scrisă la Roma) şi și a lui [[Irineu de Lyon|Irineu]] ''Contra ereticilor'' (cca 180, în cinci volume), scrisă la Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisoarile Scrisorile lui [[Ignatie de Antiohia]] şi și a lui [[Policarp al Smirnei]] către diverse biserici au avertizat împotriva falselor învăţăturiînvățături, iar ''Epistola lui [[Epistola lui Apostolul Barnaba|Barnaba]]'', acceptată de mulţi creştini mulți creștini din secolul al II-lea ca parte componentă a Scripturii, avertiza asupra amestecării [[iudaism]]ului cu creştinismulcreștinismul, la fel ca şi alţi și alți scriitori. Toate acestea au condus la deciziile luate la [[Sinodul I Ecumenic]], care a fost convocat de împăratul [[Constantin cel Mare]] la Niceea în 325, ca răspuns la controversele polemice din cadrul comunităţilor creştinecomunităților creștine, în cazul de faţă față disputele [[Arianism|ariene]] privind natura Sfintei Treimi.

[[Irineu de Lyon|Irineu]] a fost singurul care a susţinut susținut că poziţia poziția "proto-ortodoxă" era aceeaşi credinţă aceeași credință pe care [[Iisus]] a transmis-o [[apostoli]]lor şi și că identitatea apostolilor, a succesorilor şi învăţăturile și învățăturile acestora sunt cunoştinţe cunoștințe publice bine cunoscute. Acesta a fost, aşadarașadar, un prim argument, pe baza [[Succesiune apostolică|succesiunii apostolice]]. Oponenţii Oponenții lui Irineu au pretins că au primit învăţături învățături secrete de la Iisus prin ceilalţi ceilalți apostoli care nu au fost făcute publice. [[Gnosticism]]ul se bazează pe existenţa existența unor cunoştinţe cunoștințe ascunse, cu toate că scurte referinţe referințe la învăţăturile învățăturile private ale lui Iisus au supravieţuit şi supraviețuit și în Scriptura canonică. Oponenţii Oponenții lui Irineu au pretins, de semenea, că izvorul nesecat al inspiraţiei inspirației divine nu a secat, de aici provenind doctrinele revelaţiei revelației continue.

Înainte de anul 325, natura "eretică" a unor credinţe credințe a fost subiectul unor dezbateri îndelungate în cadrul Bisericii. În biserica primară, ereziile erau uneori stabilite de un [[sinod]] de episcopi aleşi aleși sau de un sinod ecumenic, cum a fost [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]]. După 325, unele opinii au fost formulate ca dogme prin intermediul ''canoanelor'' emise de sinoade. Fiecare frază din [[Crezul]] de la Niceea, care a fost fixat la Sinodul de la Niceea, conţine conține unele aspecte care au fost subiectul unor discuţii discuții aprinse şi și care astfel au fost stinse prin puterea deciziei a 300 de episcopi aleşi aleși cu grijă din întreg imperiul. Cu toate acestea, Sinodul nu a reuşit reușit să împiedice ca [[arianism|arienii]], învinşi învinși în 325, să domine majoritatea bisericii în cea mai mare parte a secolului al IV-lea, adesea cu ajutorul împăraţilor împăraților romani care îi favorizau. În Răsărit, adepţii adepții lui [[Chiril al Ierusalimului|Chiril]] i-au declarat pe [[Nestorie]] şi și pe adepţii adepții lui eretici şi și le-au confiscat şi și ars scrierile.

Biserica avea o posibilitate redusă pentru a-i pedepsi într-adevăr pe eretici în perioada primară, în afară de [[excomunicare]], o pedeapsă spirituală, sau, în cazul lui [[Arie (eretic)|Arie]] asasinarea (cu toate că acest lucru este discutabil, el fiind sprijinit de regalitate către împărat iar sfârşitul sfârșitul lui a fost unul mai mult decât ciudat. Ne este descrisă descris astfel: "Pe când Arie călătorea pentru a sluji [[Sfânta Liturghie]] cu episcopul, care fusese obligat la acest lucru pentru a arăta poporului că nu este într-adevăr nici o diferenţă diferență între credinţa credința Bisericii şi și a lui Arie, tradiţia tradiția ne spune că Arie s-a oprit pentru necesităţi fireştinecesități firești. La scurt timp, ucenicii săi au intrat peste el să vadă ce s-a întâmplat şi și de ce întârzie. În mod evident, îi ieşiseră ieșiseră intestinele afară din el"). Pentru aceia care o acceptau, o excomunicare era cea mai grea formă de pedepsire, deorece deoarece prin aceasta erau separaţi separați de trupul lui Hristos, Biserica Sa, şi și astfel era împiedicată [[mântuire]]a. Excomunicarea, sau doar ameninţarea amenințarea cu aceasta, era suficientă pentru a convinge majoritatea ereticilor să renunţe renunțe la vederile lor. Pustnicul hispanic [[Priscillian de Avila]] a fost prima persoană executată pentru erezie, la doar şase șase ani după Primul Sinod de la Niceea, în 385. El a fost executat din ordinul împăratului [[Magnus Maximus]], care a trecut peste obiecţiile obiecțiile procedurale ale episcopilor [[Ambrozie al Milanului]] şi și [[Martin de Tours]].

Unele dintre credinţele credințele pe care Biserica le consideră eretice sunt cele care privesc [[Hristologie|Hristologia]], firea lui Iisus Hristos şi relaţia și relația dintre Hristos şi și Dumnezeu Tatăl. Învăţătura Învățătura istorică spune că Hristos a fost Dumnezeu deplin şi și om deplin în acelaşi același timp şi și că cele trei persoane ale [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] sunt egale şi și eterne. Este de remarcat că această poziţie poziție nu a fost declarată oficial ortodoxă până când nu a fost pusă sub semnul întrebării de Arie în secolul al IV-lea (Crezul de la Niceea în 325); şi și nici [[Noul Testament]] nu a fost pus în forma prezentă până la sfârşitul sfârșitul secolului al IV-lea ([[Atanasie al Alexandriei]] a fost primul care a alcătuit lista celor 27 de cărţi cărți pe care le avem în prezent în Noul Testament, în anul 367.

De-a lungul anilor, numeroşi numeroși profesori şi și predicatori creştini creștini au fost în dezacord cu Biserica privind diverse subiecte şi și doctrine. Când Biserica a luat cunoştinţă cunoștință de aceste credinţecredințe, ele au condamnate ca eretice. Istoric, acest lucru s-a întâmplat adesea atunci când credinţa credința a contestat, sau a părut că o face, autoritatea Bisericii sau a dus la o formarea unui grup de adepţi adepți care contestau ordinea socială stabilită. Din motive pe de-a-ntregul seculare, unii oameni influenţi influenți au avut un interes în menţinerea menținerea unui status quo sau în condamnarea unui grup pe care îl doreau îndepărtat. Explicaţiile Explicațiile din interiorul Bisericii pentru acţiunile acțiunile proprii se bazau în întregime pe obiecţii obiecții la credinţe şi credințe și filozofii mai mult decât pe opoziţia opoziția la interpretare [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] sau pe interpretarea oficială a Sfintei TradiţiiTradiții.

*[[AdopţionismAdopționism]]

Deşi Deși termenul este adesea utilizat pentru a indica orice credinţă credință neortodoxă, cum ar fi [[păgânism]]ulpăgânismul, prin definiţiedefiniție, erezia nu poate fi comisă decât de o persoană care se consideră ea însăşi însăși ca fiind creştinăcreștină, dar respinge învăţăturile învățăturile Bisericii creştinecreștine. O persoană care renunţă renunță complet la [[Spiritualitate|creştinismcreștinism]] nu este considerată eretică, ci [[apostazie|apostată]]; o persoană care renunţă renunță la autoritatea Bisericii, dar nu la învăţăturile învățăturile sale este o [[schismă|schismatică]], în timp ce un individ din afara Bisericii Ortodoxe care se consideră el însuşi creştin însuși creștin poate fi numit [[heterodox]].De obicei, ereticii nu îşi își definesc învăţătura învățătura ca fiind eretică. Erezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credinţă credință stabilit. De exemplu, romano-catolicii îi consideră pe protestanţi protestanți eretici, în timp ce unii necatolici consideră catolicismul ca fiind "marea apostazie."

*Art. "Erezii", în: Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar Dicționar de teologie ortodoxă, EIBMBOR, BucureştiBucurești, 1981

[[Categorie:MişcăriMișcări, curente, grupări neortodoxe]]