[[ImageImagine:Siege of ConstantinopleSiege_Constantinople.jpg|rightthumb|frame330px|Asediul Constantinopolului (pictură din 14991475)]]'''Căderea Constantinopolului''' este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin]] de forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Evenimentul a avut loc în ziua de marți, [[29 mai]] 1453. Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârșitul [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] și moartea ultimului împărat bizantin, [[Constantin al XI-lea]], dar și o victorie strategică de o importanță crucială pentru cucerirea estului mediteranean și al Balcanilor de către otomani.

'''Căderea Constantinopolului''' este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei [[Imperiul Bizantin|==Situația Imperiului Bizantin]] ===== Situația politic-administrativă ===În cei aproximativ 1000 de ani de forţele existență a Imperiului OtomanBizantin, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Evenimentul Constantinopolul a avut loc în ziua fost asediat de marţi, [[29 mai]] 1453. Căderea Constantinopolului multe ori; a însemnat nu numai sfârşitul [[Imperiului Roman fost cucerit doar de Răsărit]] şi moartea ultimului împărat bizantindouă ori, prima dată în timpul [[Constantin al XICruciada a IV-leaa|Cruciadei a patra]]din 1204, iar a doua oară când a fost recuperat de bizantini, câteva decenii mai târziu, dar şi o victorie strategică în 1261. În următoarele două secole, Imperiul a fost măcinat și cucerit de un nou inamic, Imperiul Otoman. În 1453 „imperiul” era format doar din orașul în sine și o importanţă crucială pentru cucerirea estului mediteranean şi al Balcanilor porțiune a Peloponezului din jurul cetății Mystras; Imperiul Trebizondei, un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de către otomani-a patra Cruciade, a supraviețuit pe coasta Mării Negre.

==Situaţia Imperiului Bizantin=Situația religioasă === În cei aproximativ 1000 de ani de existenţă Una din pricinile neliniștei crescânde din capitala Bizanțului o alcătuiau și luptele religioase între partizanii și adversarii [[Sinodul_de_la_Ferrara-Florența|„Uniunii”]]. După moartea [[Marcu al Efesului|Sfântului Marcu Efeseanul]], fratele său Ioan Eugenikos a Imperiului Bizantinluat conducerea anti-unioniștilor înfruntându-l pe împărat. George Scholarios, marele cărturar, cu mai vechi simpatii pentru unire, Constantinopolul a fost asediat trecut de mai multe ori; partea anti-unioniștilor și s-a fost cucerit doar călugărit, luându-și numele de două oriGhenadie. Rezistența împotriva Unirii cu Roma era mare și în rândul unor înalți demnitari, prima dată ca de pildă Luca Notaras, Megaducele, care - după spusele unui cronicar bizantin contemporan, afirmase că mai bine preferă să vadă în timpul [[Cruciada cetatea lui Constantin turbanul turcesc, decât pălăria de cardinal a Patra|Cruciadei a patra]] Bisericii romane. Anti-unioniștii au strâns chiar un sinod la Sfânta Sofia, ajutați și de marele învățat George Geisthos Plethov și au depus pe patriarhul unionist, Gregorie Mamas. Alarmat, împăratul Constantin al XI-lea, care voia să rămână credincios Unirii din 1204Florența și politicii răposatului său frate, iar a doua oară când a fost recuperat Ioan al VIII-lea, ajunge la papa Nicolae al V-lea, care-l trimite la Constantinopol pe cardinalul Isidor al Rusiei, pe arhiepiscopul latin din Chios și 200 de bizantinioșteni. Ghenadie Scholarios conduce acum lupta împotriva Unirii cu o acțiune foarte susținută adresând împăratului, clerului și localnicilor orașului numeroase memorii, câteva decenii mai târziuadrese, în 1261scrisori și mustrări înflăcărate. În următoarele două secoleaceste împrejurări, Imperiul a fost măcinat şi cucerit de un nou inamicConstantin al XI-lea încearcă să proclameze solemn Unirea, Imperiul Otoman. În 1453 "imperiul" era format doar din oraşul în sine şi o porţiune a Peloponezului din jurul cetăţii Mystras; Imperiul TrebizondeiSfânta Sofia, la [[12 decembrie]] 1452, un stat succesor complet independentunde slujește patriarhul Grigorie împreună cu cardinalul Isidor și 300 de preoți, format ca urmare a celei dar este boicotat deanti-a patra Cruciadeunioniști, a supravieţuit pe coasta Mării Negrecare își întețesc campania lor.

Mehmed, al cărui străbunic Baiazid construise o fortăreaţă fortăreață pe malul asiatic al Bosforului, numită ''Anadolu Hisari'', a construit încă o cetate nu departe de zidurile Constantinopolului, pe malul european, care a crescut influenţa influența turcă asupra strâmtorii. Un aspect foarte important al fortăreţei fortăreței a fost faptul că împiedica ajutorul coloniilor genoveze de pe coasta Mării Negre, să ajungă la oraşoraș. Această fortăreaţă fortăreață se numea ''Rumeli Hisari''; ''Rumelia (Rumeli)'' şi și ''Anatolia (Anadolu)'' fiind numele porţiunilor porțiunilor europene şi și asiatice ale Imperiului Otoman, respectiv. Noua fortăreaţă fortăreață este cunoscută şi și sub denumirea ''Boğazkesen'', ceea ce în limba turcă are o dublă semnificaţiesemnificație: "blocarea strâmtorii" şi "tăierea gâtului"„blocarea strâmtorii” și „tăierea gâtului”, subliniindu-i poziţia poziția strategică. Numele grecesc, Laimokopia, are acelaşi același sens dublu.

Împăratul Constantin a cerut ajutorul ţărilor țărilor din vestul Europei, dar apelurile sale nu au primit atenţia atenția cuvenită. [[Papa Nicolae V]] nu a dorit sa îl ajute. După [[Marea Schismă]] dintre [[Biserica Ortodoxă]] şi și [[Biserica Romano-Catolică]] din 1054, vestul Romano-Catolic a încercat să reintegreze estul; s-a încercat o uniune la al doilea Conciliu din Lyon în 1274, după care unii împăraţi împărați Paleologi au fost acceptaţi acceptați în Biserica Latină. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a încercat să negocieze o uniune cu Papa Eugen al IV-lea, iar Consiliul din Basel din 1439 a avut ca rezultat proclamaţia proclamația unei "Bule Papale de Uniune" la FlorenţaFlorența.

Armata bizantină număra aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea avea de asemenea circa 22,5 km (14 mile) de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate aflate în existenţă existență pe atunci. Otomanii, la rândul lor, aveau o armată uriaşăuriașă. S-a estimat că număra aproximativ 100.000 de oameni, inclusiv 20.000 de ieniceri. Mehmed a construit şi și o flotă pentru a asedia oraşul orașul de pe mare, compusă în majoritate din mercenari greci.

Otomanii au angajat un inginer maghiar pe nume Urban, care era specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Urban a construit un tun enorm, botezat "tunul Basilic"„tunul Basilic”, măsurând peste 8 metri lungime şi și circa 75 cm diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanţă distanță de aproape doi kilometri. Deşi Deși bizantinii aveau şi și ei tunuri, acestea erau mult mai mici iar reculul lor avea tendinţa tendința să slăbească zidurile proprii. Tunul lui Urban avea totuşi totuși câteva probleme: nu avea precizie, încărcarea dura trei ore şi și ghiulelele erau puţinepuține; s-a prăbuşit prăbușit sub reculul său după numai şase șase săptămâni. ==Asediul și atacul decisiv==[[Image:Byzantine-Constantinople.jpg|left|thumb|250px|Hartă bizantină a orașului Constantinopol]]Planul lui Mehmed a fost să atace zidurile ridicate de [[Teodosie al II-lea]], seria complexă de ziduri și șanțuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetății care nu era înconjurată de apă. Armata otomană și-a așezat tabăra nu departe de oraș, în [[Săptămâna Luminată|lunea Paștelui]], [[2 aprilie]] 1453. Timp de mai multe săptămâni tunul „Basilic” a tras asupra zidurilor, dar nu a reușit să provoace suficiente distrugeri, iar datorită ratei de încărcare extrem de scăzute, bizantinii au reușit să repare majoritatea distrugerilor în intervalul dintre fiecare lovitură. În acest timp flota lui Mehmed nu a putut penetra Cornul de Aur datorită barierelor plutitoare plasate de bizantini la intrarea în strâmtoare. Pentru a evita aceste bariere, Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aur, și și-a transportat navele peste acesta. Această acțiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de la corăbiile genoveze trimise în ajutor și a demoralizat apărătorii bizantini. În plus, apărătorii au fost nevoiți să-și disperseze o parte din forțe la zidurile maritime de lângă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secțiuni. Mehmed a făcut o ofertă de a renunța la asediu contra unui tribut astronomic, pe care a știut că orașul nu-l va putea plăti. Odată ce oferta a fost refuzată, Mehmed a plănuit să copleșească numeric zidurile, știind că apărătorii bizantini vor fi epuizați înainte ca el să-și termine trupele. În [[22 mai]] 1453, luna, simbol al Constantinopolului, s-a întunecat în eclipsă, confirmând o profeție despre sfârșitul orașului. În dimineața zilei de [[29 mai]] a început atacul final. Primul val de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi), care erau slab pregătiți și echipați, și au avut doar rolul de a ucide cât mai mulți apărători posibil. Al doilea val, format în majoritate din anatolieni, s-a concentrat asupra unei secțiuni de ziduri din nord-vestul orașului, care era parțial prăbușită în urma loviturilor de tun. Această secțiune de ziduri fusese ridicată mai recent, în secolul XI, și era mult mai slăbită; cruciații din 1204 au spart zidurile în același loc. Otomanii au reușit în cele din urmă să pătrundă, dar au fost respinși după scurt timp de apărătorii bizantini. Bizantinii au făcut față celui de-al treilea val de atacatori, trupele de elită ale sultanului - ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanții armatei bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului și evacuarea sa de pe metereze a provocat panică în rândurile apărătorilor. Unii istorici sugerează că poarta din acea secțiune a rămas neblocată, iar otomanii au descoperit repede această eroare (nu s-a pus problema mituirii de către turci; poarta a fost pur și simplu uitată, probabil datorită ruinelor cauzate în urma atacurilor de tun, care au blocat sau acoperit parțial poarta). Otomanii au dat năvală în cetate. Împăratul [[Constantin al XI-lea]] însuși a condus ultima apărare a orașului, murind în luptă pe străzile orașului său, alături de soldații săi. ==Consecințe==Mehmed a promis armatei sale că pot prăda orașul în voie timp de trei zile, conform tradiției militare antice. Un număr mare de localnici au fost masacrați de turci după ce aceștia au intrat în cetate și au capturat turnurile de la zidurile terestre, deși ordinea a fost restaurată la scurt timp după aceea - adică în 24 de ore. Din nefericire până atunci o mare parte a locuitorilor fusese fie violată, jefuită sau robită. Din populația estimată la 50.000 locuitori ai orașului la momentul respectiv, aproximativ jumătate erau încă liberi când Mehmed a ordonat încetarea ostilităților. Din fericire, o serie de valoroase comori Creștine au fost returnate Bisericii intacte, printre care și prețioasele daruri ale celor 3 Magi. Mehmed a așteptat până când situația a fost sub control și a intrat în oraș într-o procesiune ceremonială în care populația locală i-a oferit flori ca felicitări. În viziunea lui Mehmed, el era succesorul Împăratului Roman. S-a autointitulat ''Kayzer-i Rum'', adică Cezar (Împărat) Roman, dar a fost supranumit „Cuceritorul”. Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului Otoman. [[Sfânta_Sofia_(Constantinopol)|Hagia Sophia]] a fost transformată în moschee, deși Biserica Ortodoxă greacă a fost lăsată intactă și Patriarhul Ghenadius al II-lea (Ghenadius Scholarius) a fost numit [[Listă_a_patriarhilor_Constantinopolului|Patriarhul Constantinopolului]]. Mulți greci au părăsit orașul și s-au refugiat Italia, ducând cu ei cultura și documente din tradiția greco-romană care au contribuit la începutul Renașterii.Grecii care au rămas în Constantinopol au fost în majoritate locuitorii cartierelor [[Fanar]] și Galata. Mulți fanarioți, cum au fost numiți, s-au dovedit a fi sfetnici capabili ai sultanilor otomani, dar au fost considerați trădători de majoritatea grecilor. Istoricii consideră căderea Constantinopolului ca fiind evenimentul care a încheiat Evul Mediu și a început Renașterea datorită sfârșitului vechii ierarhii religioase din Europa, precum și folosirea tunurilor și a prafului de pușcă.  Chiar și în prezent un număr mare al populației grecești consideră ziua de marți (ziua căderii Constantinopolului) ca fiind cea mai plină de ghinion a săptămânii.

==Asediul şi atacul decisivDupă căderea Constantinopolului ==[[Image:Byzantine-Constantinople.jpg|left|thumb|Harta bizantină a orașului Constantinopol]]Planul lui Mehmed a fost să atace zidurile ridicate de [[Teodosie al II-lea]], seria complexă de ziduri şi şanţuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetăţii care nu era înconjurată de apă. Armata otomană şi-a aşezat tabăra nu departe de oraş, în [[lunea Paştelui]], [[2 aprilie]] 1453.

Timp de mai multe săptămâni tunul „Basilic” Expansiunea otomană nu s-a tras asupra ziduriloroprit la cucerirea Constantinopolului: care - desigur - avea o mare însemnătate politică și psihologică, dar nu a reuşit să provoace suficiente distrugeriși una militară, iar datorită ratei fiindcă de mult capitala statului bizantin atât de încărcare extrem micșorat și de scăzuteslăbit, bizantinii nu mai însemna mare lucru. Turcii au reuşit să repare majoritatea distrugerilor înaintat deci în intervalul dintre fiecare loviturăEuropa și anume în Grecia de azi, pentru a dobândi și ultimele rămășițe de stăpânire liberă, fie cele bizantine sau occidentale. În acest timp flota lui Mehmed nu a putut penetra Cornul de Aur datorită barierelor plutitoare plasate 1456 cade, astfel, Atena, în 1460 se prăbușește despotatul de Moreea, cei doi despoți bizantini la intrarea fugind, unul (Toma) în strâmtoare. Pentru a evita aceste bariereItalia, Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aurcelălalt, şi şianti-a transportat navele peste acestaunionistul Dimitrie la curtea Sultanului însuși. Această acţiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de la corăbiile genoveze trimise în ajutor şi a demoralizat apărătorii bizantiniÎn 1461 cade și Trapezuntul, capitala Imperiului cu același nume al Marilor Comneni, alcătuit după cruciada din 1204 și căderea Constantinopolului sub Latini. În plus1462 marea insulă din Egee, Lesbos, intră în mâinile turcilor iar în 1470, apărătorii au fost nevoiţi să-şi disperseze o parte Negroponte (în Eubea, marea insulă din forţe la zidurile maritime de lângă Cornul de Aurapropierea Atenei), slăbind astfel apărarea altor secţiuni. Mehmed a făcut o ofertă de a renunţa la asediu contra unui tribut astronomicposesiune venețiană era cucerită, pe fapt care a ştiut că oraşul nu-l va putea plăti. Odată ce oferta se spune - a fost refuzată, Mehmed a plănuit să copleşească numeric zidurile, ştiind că apărătorii bizantini vor fi epuizaţi înainte ca el să-şi termine trupelefăcut o și mai mare vâlvă decât însăși căderea Constantinopolului.

În [[22 mai]] 1453Apus, lunapapalitatea, simbol al Constantinopoluluiîn primul rând, s-a întunecat în eclipsădar și marile puteri laice, confirmând au încercat o profeţie despre sfârşitul oraşuluinouă cruciadă, de data aceasta împotriva lui Mahomed Cuceritorul. În dimineaţa zilei Aceasta însă nu a putut fi organizată și a eșuat înainte de [[29 mai]] a început atacul finalporni. Primul val de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi)Putem urmări aici celelalte noi cuceriri turcești în dauna unor orașe, ținuturi sau insule care erau slab pregătiţi şi echipaţi, şi au avut doar rolul de a ucide cât mai mulţi apărători posibilodinioară fuseseră ale Bizanțului. Al doilea val, format Să amintim că ele se continuă în majoritate din anatolienisec. al XVI-lea când cade insula Rodos, s-posesiune a concentrat asupra unei secţiuni Cavalerilor Sf. Ioan de ziduri din nord-vestul oraşuluiIerusalim, care era parţial prăbuşită se vor muta în urma loviturilor Malta (1523). Aici e cuprinsă insula Chios (1566), posesiunea genoveză și Ciprul care aparținea de tunun veac venețienilor (1571). Această secţiune de ziduri fusese ridicată mai recent, Creta va cădea abia în secolul XI1669, şi era mult mai slăbită; cruciaţii din 1204 au spart zidurile în acelaşi loc. Otomanii au reuşit în cele din urmă să pătrundă, dar au fost respinşi după scurt timp de apărătorii bizantini. Bizantinii au făcut faţă celui de-al treilea val de atacatori, trupele de elită ale sultanului urma unui îndelungat război venețiano- ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanţii armatei bizantineturc, a fost rănit grav în timpul atacului şi evacuarea sa de pe metereze a provocat panică în rândurile apărătorilormâinile otomanilor.

==Consecinţe==Mehmed a promis armatei sale că pot prăda oraşul în voie timp Nu ne putem despărți de trei zile, conform tradiţiei militare antice. Un număr mare de localnici au fost masacraţi de turci după ce aceştia au intrat în cetate şi au capturat turnurile Bizanț fără să amintim și de la zidurile terestreunele contacte efectuate între Imperiul Bizantin, deşi ordinea a fost restaurată la scurt timp după aceea - adică în 24 de ore. Din nefericire până atunci o mare parte a locuitorilor fusese fie violată, jefuită sau robită. Din populaţia estimată la 50.000 locuitori ai oraşului la momentul respectiv, aproximativ jumătate erau încă liberi când Mehmed a ordonat încetarea ostilităţilor. Din fericirecare se pregătea să moară, și Țările Românești care tocmai se ridicau ca o serie putere politică de valoroase comori Creştine au fost returnate Bisericii intacte, printre care şi preţioasele daruri ale celor 3 Magi. Mehmed a aşteptat până când situaţia a fost sub control şi a intrat în oraş într-o procesiune ceremonială în care populaţia locală i-a oferit flori ca felicitărisine stătătoare.

În viziunea lui MehmedAceste contacte au avut loc, însă din secolul al XIV-lea, el era succesorul Împăratului Romanîn primul rând pe linie eclesiastică. SAmintim [[Începuturile Mitropoliei Țării Românești|întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei]] la 1359, apoi a celei de-a autointitulat "Kayzer-i Rum", adică Cezar doua mitropolii (Împărata Severinului) Roman, dar a fost supranumit "Cuceritorul". Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului Otoman. aceasta pe vremea patriarhului [[Hagia Sophiaisihasm|isihast]] a fost transformată în moschee, deşi Biserica Ortodoxă greacă a fost lăsată intactă şi Sf. [[Patriarhul Ghenadius al II-lea Filotei I (Ghenadius ScholariusKokkinos)al Constantinopolului|Filotei Kokkinos]] a fost numit . Contacte politice sunt semnalate pe vremea succesorului lui [[PatriarhulMircea cel Bătrân]] Constantinopolului, viteazul Dan al II-lea, și prin prezența la Constantinopol a lui Vlad Dracul, înainte de a ajunge voievod.

Mulţi Se mai semnalează, în secolul al XIV-lea, negustori greci au părăsit oraşul şi sîn Țara Românească. Avem motive să credem că n-au refugiat Italialipsit nici artiști veniți din Bizanț sau din Balcani de cultură bizantină; pictori, ducând cu ei cultura şi documente din tradiţia greco-romană care au contribuit la începutul Renaşteriimuzicanți, etc.Grecii care au rămas Numeroase scrieri bizantine intră în Constantinopol au fost literatura noastră veche, însă sub forma unor traduceri în majoritate locuitorii cartierelor [[Fanarlimba slavonă|limba slavă]] şi Galata(medio-bulgară), care era la noi limba oficială a statului și a Bisericii. Mulţi fanarioţiAvem astfel opere istorice, cum au fost numiţijuridice, s-au dovedit a fi sfetnici capabili ai sultanilor otomanide literatură populară, dar au fost consideraţi trădători de majoritatea grecilormai ales religioase bizantine, îmbrăcate însă în haina slavonă.

Istoricii consideră căderea Constantinopolului ca fiind evenimentul care Influ­ența bizantină directă, adică sub forma ei greacă, va pătrunde mai târziu la noi, când se vor reactiva [[Țările_române_și_Bisericile_grecești|legăturile patriarhiei din Constantinopol cu Biserica Română]], în secolele XVI și XVII, și când numeroși greci, negustori, cărturari, călugări și ierarhi sau membri ai unor vechi familii bizantine (cum este familia Cantacuzino) s-au stabilit sau măcar au poposit vreme mai îndelungată pe meleagurile române. Înrâurirea acestui „Bizanț după Bizanț”, cum l-a încheiat Evul Mediu şi numit Nicolae Iorga, asupra românilor a început Renaşterea datorită sfârşitului vechii ierarhii religioase fost puternică și a imprimat pecetea asupra unei mari părți din Europa, precum şi folosirea tunurilor şi a prafului de puşcăvechea cultură românească.

Chiar şi Vom încheia remarcând că Bizanțul a murit la 1453, ca putere politică, de altfel mult împuținată după lovitura pe care o primise în prezent un număr mare al populaţiei greceşti consideră ziua de marţi 1204. Zestrea culturală și spirituală a Bizanțului a fost, însă, transmisă popoarelor tinere ortodoxe din Europa, dintre care unele își mai mențin, în totalitate sau în parte, o ne­atârnare politică (ziua căderii ConstantinopoluluiRusia, Țările Române) ca fiind cea mai plină de ghinion a săptămânii.

==Vezi şiși==

* [[Emilian Popescu]], ''Curs de Bizantinologie'', Facultatea de Teologie a Universității București.*Steven Runciman, ''The Fall of Constantinople, 1453'', Cambridge University Press, ISBN 0521398320 (''Căderea Constantinopolului, 1453'', trad. rom., note, postfaţă şi postfață și îngrijire ştiinţifică științifică de Alexandru Elian, Ed. Nemira, BucureştiBucurești, 2011)