2.188 de modificări
Modificări
→Statistici: Numărare Sf. Neofit Cretanul la propovăduitori
{{TOC dreapta}}{{OrtodoxiaînRomânia}}
La [[20 iunie]] 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât ca „''de acum și până la sfârșitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist toți '''sfinții din neamul românesc''', știuți și neștiuți, pentru a căror cinstire se instituie „[[Duminica Sfinților Români]]”, care va fi așezată în calendarul Bisericii noastre, în fiecare an, a doua Duminică după [[Pogorârea Duhului Sfânt]], arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor''”.<ref>Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea unor sfinți români, 20 iunie 1992</ref>
* ''Sfântul'' - a fost [[proslăvire|proslăvit]] de Biserică.
* ''Sfințit Mucenic'' - această e o construcție compusă din doi termeni:
** ''Sfințit'' indică faptul că a fost [[hirotonire|hirotonit]], deci a făcut parte din [[cler|clerul]] bisericesc. Poate fi deci , din punct de vedere sacramental, un diacon, un preot, sau un episcop.
** ''Mucenic'' indică faptul că a fost martirizat pentru credință.
*''Antim Ivireanul'' - Acesta este numele în sine, dar chiar și în nume, „Ivireanul” este adăugat pentru a-i desemna originea, iviriții fiind georgienii.
Așadar, din titlu se poate ști imediat faptul că a fost canonizat („sfântul”), cleric („sfințit”), martirizat („mucenic”), episop („al (...)”), și mitropolit (Țara Românească se referă la Mitropolia Ungrovlahiei).
În această listă se folosește în general „de (...)” pentru episcopi și „al (...)” pentru [[arhiepiscop]]i, mitropoliți, și [[patriarh]]i. În schimb, „de la (...)” indică locul de unde este sfântul respectiv, fără a indica atribuții ierarhice. Acestea sunt, însă, numai orientative. Titlurile sfinților de multe ori se nasc din evlavia poporului și nu trebuie neapărat să respecte reguli stricte. Spre exemplu, Leontie de la Rădăuți a fost episcop de Rădăuți, deci ar putea fi de așteptat să fie numit „Leontie de Rădăuți”, însă fiind și monah din Rădăuți, numele său folosește sintagma „de la”. Pe deasupra, au fost perioade în istoria noastră în care nu s-a folosit o terminologie precisă în privința episcopiilor și mitropoliilor, deci unele nume s-au dezvoltat organic, fără a urma reguli algoritmice.
==[[Sfânt]]ul [[Apostol]] [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Andrei]], cel întâi chemat ==
Prăznuire: [[13 decembrie]]
Date biografice: Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava. S-a dedicat vieții monahale la Mânăstirea Probota (1648). În 1658, devine episcop de [[Episcopia Hușilor|Huși ]] și apoi de [[Arhiepiscopia Romanului și Bacăului|Roman]]. În anul 1671 devine Mitropolit al Moldovei, până la 1686, când a luat drumul greu al pribegiei pe pământ străin, în Polonia, până la trecerea sa la viața cea veșnică, în 1693. Principala operă a mitropolitului Dosoftei este “Psaltirea în viersuri”, și tipărește o Liturghie, Psaltirea slavo-romană și alte cărți.
===Sfântul Sfințit Mucenic [[Efrem al Tomisului|Efrem]] al Tomisului===
Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi cu Sfântul Ierarh Varlaam, ruda și prietenul lui din timpul vieții.
===Sfântul Ierarh Sfințit Mucenic [[Irineu de Sirmium|Irineu]] de Sirmium===
Prăznuire: [[6 aprilie]]
Date biografice: A fost Episcop de Smirnum (azi Mitrovița) începutul sec. al IV-lea. El a fost dus la judecată în fața guvernatorului provinciei, care i-a poruncit Sfântului să să jertfească zeilor. Sfântul s-a împotrivit iar guvernatorului a poruncit ca să i se taie acestuia capul cu sabia în anul 304.
===Sfântul Ierarh Mărturisitor [[Ilie Iorest]] al Transilvaniei===
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Din cauza vitregiei vremurilor, în anul 1717 pribegește în Transilvania, apoi se stabilește la Mănăstirea Pecersca. Moare în anul 1724 și este înmormântat în paraclisul Sfântul Ștefan din această lavră.
===Sfântul Ierarh Mărturisitor [[Sava Brancovici]] al Transilvaniei===
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Date biografice: Între vlădicii care s-au ridicat împotriva încercărilor de calvinizare a credincioșilor din Transilvania este și mitropolitul Sava Brancovici. În 1656 protopopul-văduv din Ineu, Simeon Brancovici a fost ales mitropolit al Transilvaniei.
După trei ani de întemnițare, mitropolitul a fost eliberat din rațiuni politice, de principele Mihail Apaffi. Bătrân și bolnav, vrednicul ierarh va trece în curând la cele veșnice, prin aprilie 1683.
===Sfântul Ierarh [[Teotim al Tomisului|Teotim]] al Tomisului===
Sfântul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea
===Sfântul Ierarh [[Leontie de la Rădăuți|Leontie de la Rădăuți]]===
Prăznuire: [[1 iulie]]
Date biografice: Sfântul Leontie s-a născut la începutul sec. al XIV-lea. Călugăr la mânăstirea Bogdana se va retrage în sihăstrie, în codrii Rădăuților, pe valea Putnei. Unde după un timp înființează un schit.
Este apoi numit Episcop al nou înființatei eparhii a Rădăuților.
===Sfântul Ierarh Martir [[Neofit Cretanul]] ===
Prăznuire: [[16 iunie]]
Date biografice: Născut în 1690 în Creta, Sf. Neofit a devenit mitropolit al Țării Românești în 1738. „Spirit progresist, pătruns de învățătura timpului, mitropolitul Neofit a fost un bun cărturar, care a sprijinit curentul de traduceri în limba română și a lăsat prețioase însemnări de călătorie cu felurite date istorice. S-a identificat cu năzuințele poporului pe care-l păstorea, luând poziție împotriva exploatării fanariote, contribuind la desființarea rumâniei și la răspândirea cunoștințelor de carte în mediul sătesc. Toate acestea fac din el o figură reprezentativă a ierarhiei muntene în secolul al XVIII-lea.” (Pr. [[Mircea Păcurariu|Păcurariu]])
===Sfântul Ierarh [[Nifon II al Constantinopolului|Nifon]] al Constantinopolului===
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Date biografice: A fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. Ierarh cărturar, traducător, editor al ''[[Noul Testament de la Alba Iulia|Noului Testament de la Bălgrad]]'' (1648), prima traducere a Noului Testament în [[limba română]].
===Sfântul Sfințit Mucenic [[Teodosie al Moldovei|Teodosie]] al Moldovei===
==[[Preot|Preoți de mir]]==
===Sfântul Sfințit Mucenic [[Donat, Romul, Silvan și Venust din Smirnum|Donat]] și Sfântul Mucenic [[Donat, Romul, Silvan și Venust din Smirnum|Venust]]===
Prăznuire: [[21 august]]
Date biografice: Donat era diacon la biserica din Singidunum. a pătimit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). In anul 304 Donat a fost pus în lanțuri, iar la 21 august i s-a taie capul.
Sfântul Mucenic Venust era frate al Sfântului Donat, a fost martirizat prin tăierea capului.
===Sfinții Sfințiți Mucenici [[Epictet și Astion din Halmyris]]===
Prăznuire: [[8 iulie]]
Date biografice: Au pătimit în anul 290 din porunca împăratului [[Dioclețian]] în cetatea Halmyris (astăzi Murighiol, în Dobrogea). În ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi [[monah]]ului Astion, după care [[preot]]ului Epictet.
===Sfântul Sfințit Mărturisitor [[Ioan din Galeș]]===
1752, el si preotul Moise Macinic au arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein. Preotul Moise Măcinic, și-a sfârșit viața în fioroasa temniță de la Kufstein.
===Sfinții Mucenici [[Montanus și Maxima din Singidunum|Montanus preotul și soția sa Maxima]] din Singidunum===
Prăznuire: [[26 martie]]
Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos
Edictele de persecuție ale creștinilor, de la începutul sec. al IV-lea, prevedea dărâmarea locașurilor de cult, interzicerea adunărilor, arderea cărților sfinte și distrugerea arhivelor, pierderea averii și funcțiilor în stat pe care le deținuseră credincioșii, exilul și pedeapsa aspră a clericilor care nu apostaziau de la credința în Hristos.
Dintre toate edictele de persecuție, cel dat de Dioclețian era cel mai aspru, semănând cu edictul împăratului Deciu, care declarase război general creștinismului, până la nimicirea lui totală. Prevederile acestui edict s-au aplicat cu cea mai mare strictețe și în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, numeroși creștini și clerici căzând martiri în greaua prigoană dezlănțuită împotriva lor.
Printre cetățile prigonite se afla și cetatea Singidunum (Belgradul de azi), iar printre martirii acestei cetăți s-au aflat și preotul Montanus, împreună cu soția sa, Maxima. Martiriul lor s-a petrecut astfel: văzând preotul Montanus prigoana ce se pornise împotriva creștinilor, a plecat din Singidunum la Smirnum, reședința provinciei în care locuia, unde a fost prins de prigonitori și adus în fața lui Probus, guvernatorul Pannoniei Inferior. Acesta l-a judecat pe preotul Montanus, îndemnându-l să se supună poruncilor împăratului și să aducă jertfă zeilor. Montanus a răspuns că cel ce cinstește pe zei și nu pe Dumnezeu va fi smuls din rădăcină, după cuvântul Scripturii. Amenințat cu chinuirea, Montanus a stat și mai curajos în fața guvernatorului, spunându-i că se bucură de chinuiri, deoarece îl fac părtaș la Patimile Domnului Iisus Hristos.
Probius a poruncit deci ca Montanus să fie pus numaidecât la cazne, iar în timpul acestora îl întreba dacă va aduce jertfă zeilor. Răspunsul a fost dat cu bărbăție: “Mă aduc jertfă, prin chinurile acestea, Dumnezeului meu, Căruia mereu I-am jertfit”. Văzând această îndârjire, Probus a chemat pe maxima, soția preotului, crezând că femeia, mai slabă de fire fiind, se va înduioșa de chinurile soțului, și-l va îndemna să jertfească zeilor. Spre uimirea păgânului însă, Maxima a cerut și ea dusă la chinuiri, spre a fi și ea părtașă Patimilor Mântuitorului.
Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos
Pr. Prof Dr. Ioan I. Rămureanu, Sfântul Montanus, preotul, și soția sa, Maxima, în vol. „Sfinți români și apărători…”, ed. cit. , p.141
===Sfântul Mare Mucenic [[Nichita Romanul]]===
Prăznuire: [[15 septembrie]]
Date biografice: Născut la nord de Dunăre în veacul al IV-lea când pământul românesc era sub stăpânirea goților, Sfântul Nichita a fost botezat și hirotonit de episcopul goților și al sciților, Teofil, participant și semnatar la [[Sinodul I Ecumenic|primul Sinod Ecumenic]]. Sf. Nichita pornește o activitate misionară în satele din împrejurimi în ciuda represaliilor din partea regelui păgân Atanaric. În 372, Mucenicul Nichita este prins de goți în biserică și este ars de viu în fața Sfântului Altar, dându-și viața pentru Hristos.
===Sfinții Sfințiți Mucenici [[Donat, Romul, Silvan și Venust din Smirnum|Romul și Silvan]]===
Prăznuire: [[21 august]]
Date biografice: Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, și slujea ca preot în cetatea Smirnum. Pornindu-se însă prigoana împotriva creștinilor, preotul Romul a fost prins și dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat și osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabia
Sfântul Silvan slujea ca diacon în aceeași biserică unde slujea și Romul preotul. El a fost prins odată cu Romul, și dus la Cibales, unde a primit aceeași soartă ca și Romul preotul în anul 304
==[[Cuvios|Cuvioși]]==
Date biografice: Născut în secolul XVI în satul Bursucani din ținutul Bârladului, s-a dus la vestita Mănăstirea lui Agapie unde s-a minunat de viața de aspră nevoință, rugăciunea și tăcerea părinților agăpeni. După o vreme, a luat calea pustiului, devenind îndrumător al fraților din obște, căci, prin viața sa îngerească și prin înțelepciunea cea mai presus de fire, pricinuia tuturor uimire. După trecerea la Domnul, veneau credincioșii să se închine la sfintele sale moaște, mai ales la hramul Mănăstirii Neamț, când avea loc pelerinajul la Mănăstirile Neamț, Agapia și Secu. La Agapia Veche acest pelerinaj continuă și azi, cu toate că trupurile întregi ale sfinților de acolo sunt tăinuite, dar, se pare, părți din aceste sfinte moaște se găsesc în unele mănăstiri din Moldova.
Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși [[Rafail și Partenie de la Agapia Veche]], împreună cu egumenul de la Agapa Agapia Veche din secolul următor.
===Sfinții Cuvioși [[Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei]]===
Date biografice: Acesta era soldat în armata romană. El a fost arestat și condamnat la moarte, iar martiriul se pare că l-a suferit la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu alți doi martiri
===Sfinții Mucenici [[Ermil și Stratonic]]===
Date biografice: Aceștia au trăit în ținutul Iliricului și al Dunării de mijloc, pe vremea împăratului Liciniu. Nevrând sa jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârțit cu cuțitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării. Sfântul Stratonic s-a săvârsit în închisoare după trei zile de la moartea Sfântului Ermil
===Sfântul Mucenic [[Emilian de la Durostor]]===
Date biografice: După dispoziția dată de Dioclețian în 286 ce obliga toți cetățenii imperiului roman să se închine zeilor romani, tinerii Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia (din provincia ''Moesia Secunda'') au fost întemnițați în Durostorum pentru sfidarea noii legi. La judecată, Cvintilian și Dadas au spus: „Noi ținem ceea ce a zis fratele nostru Maxim, deoarece acesta este citeț al bisericii sobornicești și înțelege foarte bine dumnezeiasca Scriptură și știe ce ne este nouă de folos”. Drept urmare, au fost martirizați în satul Ozovia pentru a intimida și alți creștini locali. Înainte să le taie capetele pe 28 aprilie 304, cei 3 sfinți s-au rugat astfel: „Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai izbăvit de acest veac rău de acum, primește-ne în odihna Ta și ne învrednicește Împărăției Tale celei cerești!” Moaștele lor au fost descoperite și duse în Constantinopol.
===Sfinții Mucenici [[Nicandru și Marcian]]===
Date biografice: Aceștia erau ostași creștini în armata romană de la Dunăre. Au fost aruncați în închisoare din porunca împăratului, după care au fost dați la chinuri, înțepați cu sulița, pârjoliți în foc, aruncați pe cărbuni aprinși și bătuți cu toiege. Ei însă au rămas statornici în credință. S-au săvârșit prin tăierea capului.
===Sfântul Mucenic [[Oprea (Miclăuș) din Săliște|Oprea]] Nicolae din Săliște===
Date biografice: Au pătimit în cetatea Durostor acești doi frați, sfinți mucenici, Pasicrat și Valentin. În 298 ei au fost arestați și au fost duși la comandantul legiunii. Nevrând să jertfească zeulu Appolo au fost condamnați la moarte, prin tăierea capului.
===Sfântul Mucenic [[Sava de la Buzău]]===
Date biografice: Născut în 1846 în Șugag (Transilvania), Sf. Gheorghe Lazăr a iubit viața bisericească de mic. La 24 de ani s-a căsătorit și a avut cinci copii, dar în 1884 s-a dus în pelerinaj mai întâi în Ierusalim, apoi în Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor, și în Sfântul Munte. Deși s-a întors în satul său după 3 ani, și-a continuat viața de pelerin prin țară până s-a stabilit la biserica Sfântul Ioan Domnesc. Cu toate astea, în fiecare zi străbătea străzile orașului, recitând toată Psaltirea, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. S-a dus la Domnul în 1916 în timpul războiului după cum a proorocit.
==Statistici==
{| class="wikitable"
|-
! Titlu !! Mucenici !! Mărturisitori !! Propovăduitori !! Total
|-
| '''Sfinți''' || 62 || 7 || 61 || 130
|-
| – '''Clerici''' || 13 || 5 || 22 || 40
|-
| –– '''Ierarhi''' || 7 || 3 || 22 || 32
|-
| ––– '''Apostoli''' || 1 || 0 || 0 || 1
|-
| ––– '''Patriarhi''' || 0 || 0 || 2 || 2
|-
| ––– '''Mitropoliți''' || 2 || 2 || 12 || 16
|-
| ––– '''Episcopi''' || 4 || 1 || 8 || 13
|-
| –– '''Preoți''' || 4 || 2 || 0 || 6
|-
| –– '''Diaconi''' || 2 || 0 || 0 || 2
|-
| – '''Voievozi''' || 1 || 0 || 2 || 3
|-
| – '''Cuvioși''' || 1 || 2 || 36 || 39
|-
| – '''Mireni''' || 47 || 0 || 1 || 48
|}
''* Unii dintre Cuvioși au fost de asemenea clerici (ierodiaconi sau ieromonahi) dar nu sunt trecuți sub cler.''
''** Tot la fel, ierarhii au fost adesea călugări, de multe ori întorcându-se la mănăstirea de metanie spre sfârșitul vieții, dar sunt trecuți la ierarhi.''
''*** Maxim din Ozovia a fost citeț, adică parte din [[ordinele mici]], însă este trecut la „mireni”, clerul deci referindu-se la cei ce au fost hirotoniți.''
''**** Neofit Cretanul este pus la „propovăduitori” deși este un sfânt martir. Pentru o discuție despre posibilele nuanțe dintre mucenic și martir, vedeți [[Discuție:Neofit_Cretanul|această discuție]].''
==Note==