Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Sinaxar al Sfinților Români

18.624 de octeți adăugați, 15 februarie
Statistici: Numărare Sf. Neofit Cretanul la propovăduitori
{{TOC dreapta}}{{OrtodoxiaînRomânia}}
La [[20 iunie]] 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât ca „''de acum și până la sfârșitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist toți '''sfinții din neamul românesc''', știuți și neștiuți, pentru a căror cinstire se instituie „[[Duminica Sfinților Români]]”, care va fi așezată în calendarul Bisericii noastre, în fiecare an, a doua Duminică după [[Pogorârea Duhului Sfânt]], arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor''”.<ref>Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea unor sfinți români, 20 iunie 1992</ref>
S-a hotărât atunci ca, în această duminică, să fie amintiți și cinstiți cu evlavie: sfinții [[ierarh]]i, [[preot|preoți]] și [[diacon]]i slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, care s-au săvârșit mucenicește și au mărturisit și au apărat cu jertfelnicie credința ortodoxă, neamul și țara noastră; sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda vieții lor și prin rugăciune, au hrănit duhovnicește pe toți drept-credincioșii; sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obștească și toți aceia care prin pătimirile și sângele lor martiric au primit cununa sfințeniei; sfinții români uciși de oștile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei care au căzut în luptă cu aceștia sau în amară robie pentru credință, Biserică și neam; sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii Ortodoxe și a bine-credincioșilor ei fii și toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, fapte bune, rugăciune și virtuți creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieții.
 
== Despre titlurile sfinților ==
''A se vedea articolul complet: '''[[Titlurile sfinților]]'''.''
 
Lista folosește titlurile limbajului bisericesc pentru a comunica informații despre fiecare sfânt din titlul său. Astfel, un nume precum „Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul al Țării Românești” comunică următoarele informații:
 
* ''Sfântul'' - a fost [[proslăvire|proslăvit]] de Biserică.
* ''Sfințit Mucenic'' - această e o construcție compusă din doi termeni:
** ''Sfințit'' indică faptul că a fost [[hirotonire|hirotonit]], deci a făcut parte din [[cler|clerul]] bisericesc. Poate fi deci, din punct de vedere sacramental, un diacon, un preot, sau un episcop.
** ''Mucenic'' indică faptul că a fost martirizat pentru credință.
*''Antim Ivireanul'' - Acesta este numele în sine, dar chiar și în nume, „Ivireanul” este adăugat pentru a-i desemna originea, iviriții fiind georgienii.
*''al Țării Românești'' - desemnează [[scaun]]ul episcopal, în cazul acesta a fost [[mitropolit]] al [[Mitropolia Munteniei și Dobrogei|Țării Românești]].
 
Așadar, din titlu se poate ști imediat faptul că a fost canonizat („sfântul”), cleric („sfințit”), martirizat („mucenic”), episop („al (...)”), și mitropolit (Țara Românească se referă la Mitropolia Ungrovlahiei).
 
În această listă se folosește în general „de (...)” pentru episcopi și „al (...)” pentru [[arhiepiscop]]i, mitropoliți, și [[patriarh]]i. În schimb, „de la (...)” indică locul de unde este sfântul respectiv, fără a indica atribuții ierarhice.
 
Acestea sunt, însă, numai orientative. Titlurile sfinților de multe ori se nasc din evlavia poporului și nu trebuie neapărat să respecte reguli stricte. Spre exemplu, Leontie de la Rădăuți a fost episcop de Rădăuți, deci ar putea fi de așteptat să fie numit „Leontie de Rădăuți”, însă fiind și monah din Rădăuți, numele său folosește sintagma „de la”. Pe deasupra, au fost perioade în istoria noastră în care nu s-a folosit o terminologie precisă în privința episcopiilor și mitropoliilor, deci unele nume s-au dezvoltat organic, fără a urma reguli algoritmice.
==[[Sfânt]]ul [[Apostol]] [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Andrei]], cel întâi chemat ==
Prăznuire: [[30 noiembrie]]
Date Biograficebiografice: [[Apostol]]ul Românilor, era originar din Betsaida, Galileea, a propovăduit Evanghelia lui [[Hristos]] în Dobrogea, părțile cele ce ajung până la fluviul Dunărea. A fost martirizat în anul 65 în Patras, Grecia, fiind răstignit pe o cruce în formă de X.
==[[Ierarh]]i și preoți de mir==
===[[Sfânt]]ul [[Sfântul Ierarh]] [[Andrei Șaguna]] al Transilvaniei===
Prăznuire: [[30 noiembrie]]
Date biografice: Născut la Mișcolț, Ungaria pe [[20 ianuarie]] 1808. A fost [[mitropolit]] ortodox al Transilvaniei, apărător al drepturilor ortodocșilor și ale românilor din Transilvania.
===Sfântul Ierarh Sfințit [[MartirMucenic]] [[Antim Ivireanul]]al Țării Românești===
Prăznuire: [[27 septembrie]]
Date biografice: Născut în Iviria, Georgia de azi, în 1650. A fost [[egumen]] la mânăstirea Snagov din 1696, la 16 martie 1705 este ales [[Episcop]] de Vâlcea iar la 28 ianuarie 1708 este ales [[Mitropolit]] al Unglovlahiei (Tara Românească) pana 1716, când a fost exilat de către Domnitor [[Muntele Sinai]]. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii ce-l însoțeau.
===Sfântul Ierarh [[SfântAtanasie Patelarie]]ul al Constantinopolului=== Prăznuire: [[2 mai]] Date biografice: Născut în 1597 în Creta, s-a retras de mic în mănăstirile din Muntele Sinai și mai târziu s-a dus în Sfântul Munte. În 1626, Sf. Atanasie se afla în Țara Românească ca dascal, traducând Psaltirea în greaca populară. În 1631, a fost hirotonit episcop, devenind mitropolit al Tesalonicului și apoi patriarh al Constantinopolului în 1634 înainte de a fi alungat și apoi întemnițat de turci. În 1642, este iar în Țara Românească în Galați sub purtarea de grijă a lui Vasile Lupu, el scriind astfel: „nemaifiind în stare să sufar, am pribegit cu mare nadejde la binecredinciosul și de Dumnezeu păzitul domn al Moldovei, Ioan Vasile voievod... la îndurarea și milostivirea sa.” Voievodul moldovean îl pune la cârma Mănăstirii Sfântul Nicolae din Galați pentru 11 ani. În 1653, cu ajutorul lui Vasile Lupu, Sf. Atanasie este ales patriarh în Constantinopol. În final, din cauza amenințărilor, s-a retras în Galați și apoi în Rusia unde s-a dus la Domnul în 1654. ===Sfântul Ierarh [[Bretanion al Tomisului|Bretanion]], [[Episcop]]ul al Tomisului===
Prăznuire: [[25 ianuarie]]
Date biografice: Era originar din Capadocia, a fost numit episcop al Tomisului în anul 360. A participat la [[Primul Sinod Ecumenic]] de la Niceea. A fost un aprig apărător al ortodoxiei din eparhia sa, contra ereziei ariene . Bretanion a condus [[biserica]] Tomisului până aproape de anul 381 când s-a mutat către Domnul, în ziua de [[25 ianuarie]]
===Sfântul Ierarh [[Calinic de la Cernica]]de Râmnicu-Vâlcea===
Prăznuire: [[11 aprilie]]
Date biografice: Născut în 1787 în București și călugărit în 1808 la Mănăstirea Cernica, Sf. Calinic a fost hirotonit ieromonah în 1813 de către viitorul mitropolit al Țării Românești, arhiereul Dionisie Lupu. În 1817, Sf. Calinic petrece aproape un an în Sfântul Munte, și în 1818 devine stareț la Cernica la numai 31 de ani. În 1834, Alexandru Ghica îi cere să primească scaunul mitropolitan, dar Sf. Calinic se socotește nevrednic, acceptând chemarea arhierească doar în 1850 când devine episcop de Râmnicu-Vâlcea. Urmează o activitate bogată în care Sf. Calinic susține cultura țării și continuă proiecte de restaurare a locașelor sfinte până în 1868 când se duce la Domnul în Mănăstirea Cernica.
===Sfântul Ierarh [[Dionisie Erhan]]de Cetațea-Albă-Ismail===
Prăznuire: [[17 septembrie]]
Date biografice: Născut în 1868 în apropiere de Chișinău, Sf. Dionisie intră în Mănăstirea Suruceni la numai 15 ani. În 1899 este tuns în monahism, iar în 1904 este hirotonit ieromonah. Patru ani mai târziu devine stareț, iar în 1918 este hirotesit arhimandrit, devenind arhiereu al Ismailului în același an. De asemenea, devine Senator al județelor Cetatea-Albă și Ismail în cadrul României Întregite. În 1934 P.S. Dionisie devine episcop titular al Episcopiei Cetății-Albe-Ismail, iar în 1940 slujește ca locțiitor al Episcopiei Argeșului. În 1941 demisionează din funcția de episcop, retrăgându-se la mănăstire, ducându-se la Domnul în 1943. Conform Basilica, „Episcopul Dionisie Erhan reprezintă una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut, fiind unul dintre luptătorii pentru realizarea statului național unitar român.”
===Sfântul Ierarh [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]]al Moldovei===
Prăznuire: [[13 decembrie]]
Date biografice: Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava. S-a dedicat vieții monahale la Mânăstirea Probota (1648). În 1658, devine episcop de [[Episcopia Hușilor‎|Huși ]] și apoi de [[Arhiepiscopia Romanului și Bacăului|Roman]]. În anul 1671 devine Mitropolit al Moldovei, până la 1686, când a luat drumul greu al pribegiei pe pământ străin, în Polonia, până la trecerea sa la viața cea veșnică, în 1693. Principala operă a mitropolitului Dosoftei este “Psaltirea în viersuri”, și tipărește o Liturghie, Psaltirea slavo-romană și alte cărți.
===Sfântul Sfințit Mucenic Ierarh [[Efrem al Tomisului|Efrem]]al Tomisului===
Prăznuire: [[7 martie]]
Date biografice: Născut la sud de Dunăre, călătorește în [[Țara Sfântă]] unde este și hirotonit preot înainte ca Patriarhul Hermon să îl trimită în Dacia Pontică în secolul al IV-lea. Devenind al doilea [[Listă a episcopilor Tomisului|episcop al Tomisului]], Sf. Efrem convertește numeroși daco-romani, goți, și sciți, mulți dintre ei devenind martiri. Este întemnițat, torturat, și ucis în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuției lui Dioclețian]].
===Sfântul Ierarh [[Ghelasie de la Râmeț]]al Transilvaniei===
Prăznuire: [[30 iunie]]
Date biografice: A viețuit în secolul al XIV-lea.A pustnicit pe valea pârâului Râmeț. În 1377 Sfântul Ghelasie era arhiepiscop în Transilvania.
===Sfântul Sfințit Mucenic [[Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului#Gordian, episcopul Tomisului|Gordian]] al Tomisului=== Prăznuire: [[13 septembrie]] Date biografice: Născut pe teritoriul Asiei Mici, Sf. Gordian a fost exilat în [[Sciția Mică]] (Dobrogea) împreuna cu Sf. Macrovie după ce s-a alfat că erau creștini și nu au mai fost lăsați să slujească la curtea împăratului Liciniu. Ajuns în Sciția Mică, a fost martor la execuția Sfinților Zotic, Lucian, și Ilie. Acolo, a devenit episcop al Tomisului, urmându-l la scaun pe Sfântul Sfințit Mucenic [[Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului|Tit al Tomisului]]. Reluând eforturile de propovăduire către daco-romani și goți, activitatea Sf. Gordian l-a motivat pe împăratul Liciniu să-l întemnițeze și apoi să-l decapiteze în jurul anilor 320-323. Date despre prăznuire: Praznicul este pentru Sfinții Mucenici [[Gordian, Macrovie, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian]]. Gordian este singurul dintre ei care a fost episcop; Sfinții Zotic, Lucian, și Ilie au fost martirizați la sosirea Sf. Gordian în Sciția Mică; Sf. Macrovie este colegul lui cu care a venit din Asia Mică; iar Sf. Valerian a fost omorât în timp ce plângea peste morminetele celorlalți sfinți.  ===Sfântul Ierarh [[Grigorie Dascălul]]al Țării Românești===
Prăznuire: [[22 iunie]]
Date biografice: S-a născut în Bucuresti la 1765 și a studiat la Școala Sfântul Sava. S-a închinoviat la Mânăstirea Neamț în anul 1790 și apoi a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah. In ianuarie 1823 este ales Mitropolit al Unglovlahiei. În ianuarie 1829 a fost înlăturat din scaun, fiind exilat la Chișinău (până în ianuarie 1832), apoi la Buzău (februarie 1832 - aprilie 1833) și Căldărușani (aprilie- august 1833). In 1833 își reia activitatea ca mitropolit până la 22 iunie 1834, când trece la Domnul. A fost un mare cărturar și mitropolit.
===Sfântul Ierarh [[Iachint de Vicina|Iachint]]de Vicina===
Prăznuire: [[28 octombrie]]
Date biografice: A trăit în secolul al XIV-lea: a fost ultimul păstor al [[Mitropolia Vicinei|Mitropoliei de Vicina ]] și primul mitropolit al Ungrovlahiei (Țara Românească). Ca mitropolit, îl aduce pe Sf. [[Nicodim de la Tismana]] pe teritoriul țării pentru a porni o puternică mișcare isihastă, susținând întemeierea multor obști mănăstirești, precum cele din Mănăstirile Tismana, Vodița, Cotmeana, Cozia, Snagov, și altele. Pe lângă acestea, a hirotonit mulți preoți, trimițând ajutor și peste Carpați pentru a susține ardelenii în a-și păstra credința strămoșească. În anul 1372, se mută la Domnul după ce a păstorit cu râvnă, a sfătuit cu înțelepciune, și a pătimit cu răbdare și smerenie.
Date despre prăznuirieprăznuire: În aceeași zi este prăznuită Sfânta Cuvioasă [[Teofana Basarab]], prima monahie româncă română cunoscută, contemporană cu Sfântul Iachint.
===Sfântul Ierarh [[Iacob Putneanul]] al Moldovei===
Date biografice: Născut în 1719, întră în viața monahală la numai 12 ani la [[Mănăstirea Putna]]. La 17 ani a fost hirotonit preot, ajungând egumen al mănăstirii la 25 de ani și episcop de Rădăuți la 26 de ani. La 31 de ani a devenit [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]], promovând activitatea culturală, tipărind 15 cărți atât pentru educarea românilor din Moldova cât și pentru apărarea românilor din Transilvania. După 10 ani a fost silit să părăsească scaunul mitropolitan în urma protestelor sale împotriva birurilor impuse de [[Epoca fanariotă|domnii fanarioți]]. Așadar, s-a retras la Sihăstria Putna până la sfârșitul vieții, fiind tuns în [[marea schismă]] 4 zile înainte de a se duce la Domnul.
Date despre prăznuirieprăznuire: Următoarea zi după prăznuirea Sf. Iacob Putneanul sunt prăznuiți Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, trei ieroschimonahi cu care ierarhul a fost în strânsă legătură.
===Sfântul Ierarh [[Ioan de la Râșca și Secu]]de Roman===
Prăznuire: [[30 august]]
Date biografice: Născut într-un sat din Vrancea, Ioan a fost dus de ruda lui, Sfântul [[Varlaam al Moldovei]], în [[Mănăstirea Râșca]] unde a fost tuns în monahism în 1630. Mai târziu, după ce Sf. Varlaam devine mitropolit al Moldovei în 1632, Cuviosul Ioan se mută în fosta chilie a mitropolitului în [[Mănăstirea Secu (județul Neamț)|Mănăstirea Secu]]. În 1641, Sfântul Ioan se mută într-o nouă mănăstire înființată de [[Vasile Lupu]] în cetatea Neamț. Acolo, Cuviosul Ioan îi este duhovnic Sfintei Cuvioasă [[Teodora de la Sihla]]. Când mitropolitul Varlaam trece la cele veșnice, Sfântul Ioan îl înmormântează în Mănăstirea Secu unde va și deveni egumen pentru un an înainte să fie rânduit episcop de Huși în 1667. În acea perioadă se împrietenește cu Sfântul [[Dosoftei al Moldovei]], iar în 1674 va deveni episcop de Roman până în 1685 când adoarme în Domnul.
Date despre prăznuirieprăznuire: Este prăznuit în aceeași zi cu Sfântul Ierarh Varlaam, ruda și prietenul lui din timpul vieții.
===Sfântul Sfințit Mucenic [[Irineu de Sirmium|Irineu]]de Sirmium===
Prăznuire: [[6 aprilie]]
Date Biograficebiografice: A fost Episcop de Smirnum (azi Mitrovița) începutul sec. al IV-lea. El a fost dus la judecată în fața guvernatorului provinciei, care i-a poruncit Sfântului să să jertfească zeilor. Sfântul s-a împotrivit iar guvernatorului a poruncit ca să i se taie acestuia capul cu sabia în anul 304.
===Sfântul Ierarh Mărturisitor [[Ilie Iorest]]al Transilvaniei===
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Date Biograficebiografice: Sfântul Ierarh și Mărturisitor Ilie Iorest, a păstorit la Alba-Iulia între anii 1640-1643. A depus eforturi intense pentru păstrarea credinței străbune, în fața tendinței de calvinizare și catolicizare a zonei.
Acestea au atras asupra sa uneltirile cârmuitorilor politici calvini ai Transilvaniei. Potrivit unor informații, în 1655 ar fi fost ales episcop al Hușilor, unde ar fi păstorit până în anul 1657.
===Sfântul Ierarh [[Iosif Mărturisitorul|Iosif]] [[Mărturisitor]]ul din de Maramureș===
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Date Biograficebiografice: Acest sfânt a fost episcop al Maramureșului. S-a născut în secolul al XVII-lea, în anul 1690 este ales episcop al Maramureșului. În anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renunțarea la ortodoxie, în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste și calomnii ce i s-au adus. În anul 1711 va reveni însă în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferințe, își dă viața în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea.
===Sfântul Ierarh [[Iosif (Naniescu) al Moldovei|Iosif ]] al Moldovei]]===
Prăznuire: [[26 ianuarie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut în 1818 în satul Răzălăi din Basarabia. Unchiul lui, eclesiarh la Episcopia Buzăului, îl aduce pe Iosif în Țara Românească unde este călugărit și hirotonit diacon. În 1849, Iosif devine egumen la Mănăstirea Șerbăneștii Morunglavului și în 1861 este înaintat la rangul de arhimandrit de către mitropolitul primat Nifon. În 1872, Arhim. Iosif a fost hirotonit arhiereu, devenind episcop de Argeș, ca apoi în 1875 să devină Mitropolit al Moldovei. Timp de 27 de ani venerabilul mitropolit Iosif Naniescu a păstorit cu o rară blândețe și înțelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată a sa activitate duhovnicească, teologică, pastorală și socială, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat. La 26 ianuarie 1902, mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt și milostiv” i-a părăsit pe fiii săi duhovnicești și s-a strămutat la cereștile lăcașuri, pentru a sta în fața marelui Arhiereu Iisus Hristos.
===Sfântul Ierarh [[Iosif cel Nou|Iosif cel Nou de la Partoș]]al Timișoarei===
Prăznuire: [[15 septembrie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut în 1568, în orașul Raguza Dalmației. La 15 ani intră în viața monahală, la mânăstirea din Ohrida, unde rămâne timp de 5 ani, după care merge la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator, unde devine schimonah, cu numele Iosif. În anul 1650, [[Cuvios]]ul Iosif este hirotonit arhiereu și instalat Mitropolit al Timișoarei. Rămâne în scaunul mitropolitan timp de 3 ani, după care se retrage la mânăstirea Partoș. În acest loc, în 1656, Sfântul Iosif, în vârstă de 88 de ani și-a încredințat sufletul în Mâinile Domnului.
===Sfântul ierarh Ierarh [[Pahomie de la Gledin]]de Roman===
Prăznuire: [[14 aprilie]]
Din cauza vitregiei vremurilor, în anul 1717 pribegește în Transilvania, apoi se stabilește la Mănăstirea Pecersca. Moare în anul 1724 și este înmormântat în paraclisul Sfântul Ștefan din această lavră.
===Sfântul Ierarh Mărturisitor [[Sava Brancovici]]al Transilvaniei===
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Date biografice: Între vlădicii care s-au ridicat împotriva încercărilor de calvinizare a credincioșilor din Transilvania este și mitropolitul Sava Brancovici. În 1656 protopopul-văduv din Ineu, Simeon Brancovici a fost ales mitropolit al Transilvaniei.
După trei ani de întemnițare, mitropolitul a fost eliberat din rațiuni politice, de principele Mihail Apaffi. Bătrân și bolnav, vrednicul ierarh va trece în curând la cele veșnice, prin aprilie 1683.
===Sfântul Ierarh [[Teotim al Tomisului|Teotim]], episcopul al Tomisului===
Prăznuire: [[20 aprilie]]
Date biografice: și-a desfășurat activitatea la sfârșitul sec. al IV-lea și începutul sec. al V-lea. Era de neam scit. Sfântul Teotim a fost ales Episcop al Tomisului în jurul anilor 380-395. A participat în anul 400, la un sinod local de la Constantinopol.
===Preotul [[mărturisitor]] [[Ioan din Galeș]]=== Prăznuire: [[21 octombrie]] Date biografice: A trăit în Transilvania, pe la mijlocul sec. al XVIII-lea. În luna mai 1756, a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. In anul următor (1757), el a fost transferat de la Deva în Banat, iar de acolo la Graz. Se pare că de acolo, după un lung șir de ani, a fost mutat la închisoarea din Kufstein, unde își sfârșiseră viața și alți mucenici ai Ortodoxiei transilvane. ===Sfântul Ierarh [[Niceta de Remesiana|Niceta]]de Remesiana===
Prăznuire: [[24 iunie]]
Sfântul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea
===Sfântul Ierarh [[Leontie de la Rădăuți|Leontie de la Rădăuți]]===
Prăznuire: [[1 iulie]]
Este apoi numit Episcop al nou înființatei eparhii a Rădăuților.
===Preotul Sfântul Ierarh Martir [[mărturisitorNeofit Cretanul]] ===Prăznuire: [[Moise Măcinic16 iunie]] din Sibiel===
PrăznuireDate biografice: Născut în 1690 în Creta, Sf. Neofit a devenit mitropolit al Țării Românești în 1738. „Spirit progresist, pătruns de învățătura timpului, mitropolitul Neofit a fost un bun cărturar, care a sprijinit curentul de traduceri în limba română și a lăsat prețioase însemnări de călătorie cu felurite date istorice. S-a identificat cu năzuințele poporului pe care-l păstorea, luând poziție împotriva exploatării fanariote, contribuind la desființarea rumâniei și la răspândirea cunoștințelor de carte în mediul sătesc. Toate acestea fac din el o figură reprezentativă a ierarhiei muntene în secolul al XVIII-lea.” (Pr. [[21 octombrieMircea Păcurariu|Păcurariu]])
Date biografice: Era originar din satul Sibiel. Datorită împotrivirii sale față de uniatie, în1752, el si preotul Moise Macinic au arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein. Preotul Moise Măcinic, și-a sfârșit viața în fioroasa temniță de la Kufstein. ===Sfântul Ierarh [[Nifon II al Constantinopolului|Nifon]], Patriarhul al Constantinopolului===
Prăznuire: [[11 august]]
Date biografice: Sfântul Nifon, s-a născut în jurul anilor 1435-1440, la Moreea, Grecia. Sfântul Nifon a fost păstorul Tesalonicului între anii 1483-1486. A fost patriarh al Constantinopolului între 1486-1488 și 1496-1498. Intre 1498 și 1505 este mitropolit al Unglovlahiei. A murit la 11 august 1508, la vârsta de 90 de ani.
===Sfântul Ierarh [[Petru Movilă]], mitropolitul al Kievului===
Prăznuire: [[22 decembrie]]
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Date biografice: A fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. Ierarh cărturar, traducător, editor al ''[[Noul Testament de la Alba Iulia|Noului Testament de la Bălgrad]]'' (1648), prima traducere a Noului Testament în [[limba română]].
===Sfântul Sfințit Mucenic [[Teodosie al Moldovei|Teodosie de la Brazi]]al Moldovei===
Prăznuire: [[22 septembrie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut în ținutul Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al Mânăstirii Bogdana, episcop de Rădăuți (1670), episcop al Romanului (1671) și mitropolit al Moldovei (1674). Din cauza prigonirilor turcilor si tătarilor, tolerate de domnitorul Moldovei, Dumitrașcu Voda, va lua atitudine, motiv pentru care este judecat, silit să se retragă din scaunul de mitropolit și exilat la Mânăstirea „Sfântul Sava” din Iași. Ulterior se va retrage în zona de sud a Moldovei, îngrijindu-se de reconstruirea schitului Brazi. In 1688 a fost din nou arestat si chinuit din ordinul lui Dumitrașcu Voda. În 1694, în timpul unei invazii, un grup de tătari au atacat schitul Brazi, chinuindu-l pe Mitropolitul Teodosie și cerându-i să le predea odoarele sfinte ale mânăstirii. Mitropolitul Teodosie s-a opus, motiv pentru care tătării i-au tăiat capul.
===Sfântul Sfințit Mucenic [[Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului|Tit]] al Tomisului=== Prăznuire: [[3 ianuarie]] Date biografice: După ce primii doi episcoi cunoscuți ai Tomisului au fost martirizați, Sfinții [[Evanghelicus al Tomisului|Evanghelicus]] și [[Efrem al Tomisului|Efrem]], Tit a urmat la scaunul episcopal în anul 304, probabil venit din Capadocia. A păstorit turma lui Hristos în Dobrogea, răspândind credința, botezând daco-romani, goți, și huni, și adăpostind creștinii prigoniți din regiune. În 323, în timpul persecuției lui Liciniu, Episcopul Tit a fost prins, chinuit, și inecat în Marea Neagră.  ===Sfântul Ierarh [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]]al Moldovei===
Prăznuire: [[30 august]]
Date biografice: S-a născut în jurul anului 1590, în satul Borcești. A intrat în monahism la schitul Zosim, pe valea pârâului Secu, unde a învățat greaca și slavona. Unul din întemeietorii limbii române literare, a tradus ''[[Scara dumnezeiescului urcuș|Scara]]'' Sf. [[Ioan Scărarul|Sf. Ioan din Sinai]]; a fost sfetnic al domnitorului Miron Barnovski al Moldovei apoi mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653. A înființat prima tipografie românească. A publicat în română lucrările ''Cazania'', ''Cele șapte taine'', ''Răspunsul împotriva catehismului calvinesc'', ''Pravila'', ''Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu'' etc. S-a ocupat de organizarea [[Sinodul de la Iași]] din 1642. S-a îngrijit de construcția bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iași, unde a așezat moaștele Sf. [[Parascheva de la Iași|Parascheva]]. A contribuit la înființarea Academiei domnești de la Iași. S-a retras la Mănăstirea Secu în 1653, unde a rămas până la moartea sa, în 1657. Pe [[12 februarie]] 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de [[30 august]].
Date despre prăznuirieprăznuire: Este prăznuit în aceeași zi cu Sfântul Ierarh [[Ioan de la Râșca și Secu]], ruda și prietenul lui din timpul vieții. ==[[Preot|Preoți de mir]]== ===Sfântul Sfințit Mucenic [[Donat, Romul, Silvan și Venust din Smirnum|Donat]] și Sfântul Mucenic [[Donat, Romul, Silvan și Venust din Smirnum|Venust]]=== Prăznuire: [[21 august]] Date biografice: Donat era diacon la biserica din Singidunum. a pătimit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). In anul 304 Donat a fost pus în lanțuri, iar la 21 august i s-a taie capul.Sfântul Mucenic Venust era frate al Sfântului Donat, a fost martirizat prin tăierea capului. ===Sfinții Sfințiți Mucenici [[Epictet și Astion din Halmyris]]=== Prăznuire: [[8 iulie]] Date biografice: Au pătimit în anul 290 din porunca împăratului [[Dioclețian]] în cetatea Halmyris (astăzi Murighiol, în Dobrogea). În ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi [[monah]]ului Astion, după care [[preot]]ului Epictet. ===Sfântul Sfințit Mărturisitor [[Ioan din Galeș]]=== Prăznuire: [[21 octombrie]] Date biografice: A trăit în Transilvania, pe la mijlocul sec. al XVIII-lea. În luna mai 1756, a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. In anul următor (1757), el a fost transferat de la Deva în Banat, iar de acolo la Graz. Se pare că de acolo, după un lung șir de ani, a fost mutat la închisoarea din Kufstein, unde își sfârșiseră viața și alți mucenici ai Ortodoxiei transilvane. ===Sfântul Sfințit Mărturisitor [[Moise Măcinic]] din Sibiel=== Prăznuire: [[21 octombrie]] Date biografice: Era originar din satul Sibiel. Datorită împotrivirii sale față de uniatie, în1752, el si preotul Moise Macinic au arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein. Preotul Moise Măcinic, și-a sfârșit viața în fioroasa temniță de la Kufstein. ===Sfinții Mucenici [[Montanus și Maxima din Singidunum|Montanus preotul și soția sa Maxima]] din Singidunum=== Prăznuire: [[26 martie]] Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus HristosEdictele de persecuție ale creștinilor, de la începutul sec. al IV-lea, prevedea dărâmarea locașurilor de cult, interzicerea adunărilor, arderea cărților sfinte și distrugerea arhivelor, pierderea averii și funcțiilor în stat pe care le deținuseră credincioșii, exilul și pedeapsa aspră a clericilor care nu apostaziau de la credința în Hristos.Dintre toate edictele de persecuție, cel dat de Dioclețian era cel mai aspru, semănând cu edictul împăratului Deciu, care declarase război general creștinismului, până la nimicirea lui totală. Prevederile acestui edict s-au aplicat cu cea mai mare strictețe și în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, numeroși creștini și clerici căzând martiri în greaua prigoană dezlănțuită împotriva lor.Printre cetățile prigonite se afla și cetatea Singidunum (Belgradul de azi), iar printre martirii acestei cetăți s-au aflat și preotul Montanus, împreună cu soția sa, Maxima. Martiriul lor s-a petrecut astfel: văzând preotul Montanus prigoana ce se pornise împotriva creștinilor, a plecat din Singidunum la Smirnum, reședința provinciei în care locuia, unde a fost prins de prigonitori și adus în fața lui Probus, guvernatorul Pannoniei Inferior. Acesta l-a judecat pe preotul Montanus, îndemnându-l să se supună poruncilor împăratului și să aducă jertfă zeilor. Montanus a răspuns că cel ce cinstește pe zei și nu pe Dumnezeu va fi smuls din rădăcină, după cuvântul Scripturii. Amenințat cu chinuirea, Montanus a stat și mai curajos în fața guvernatorului, spunându-i că se bucură de chinuiri, deoarece îl fac părtaș la Patimile Domnului Iisus Hristos.Probius a poruncit deci ca Montanus să fie pus numaidecât la cazne, iar în timpul acestora îl întreba dacă va aduce jertfă zeilor. Răspunsul a fost dat cu bărbăție: “Mă aduc jertfă, prin chinurile acestea, Dumnezeului meu, Căruia mereu I-am jertfit”. Văzând această îndârjire, Probus a chemat pe maxima, soția preotului, crezând că femeia, mai slabă de fire fiind, se va înduioșa de chinurile soțului, și-l va îndemna să jertfească zeilor. Spre uimirea păgânului însă, Maxima a cerut și ea dusă la chinuiri, spre a fi și ea părtașă Patimilor Mântuitorului.Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos Pr. Prof Dr. Ioan I. Rămureanu, Sfântul Montanus, preotul, și soția sa, Maxima, în vol. „Sfinți români și apărători…”, ed. cit. , p.141 ===Sfântul Mare Mucenic [[Nichita Romanul]]=== Prăznuire: [[15 septembrie]] Date biografice: Născut la nord de Dunăre în veacul al IV-lea când pământul românesc era sub stăpânirea goților, Sfântul Nichita a fost botezat și hirotonit de episcopul goților și al sciților, Teofil, participant și semnatar la [[Sinodul I Ecumenic|primul Sinod Ecumenic]]. Sf. Nichita pornește o activitate misionară în satele din împrejurimi în ciuda represaliilor din partea regelui păgân Atanaric. În 372, Mucenicul Nichita este prins de goți în biserică și este ars de viu în fața Sfântului Altar, dându-și viața pentru Hristos.  ===Sfinții Sfințiți Mucenici [[Donat, Romul, Silvan și Venust din Smirnum|Romul și Silvan]]=== Prăznuire: [[21 august]] Date biografice: Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, și slujea ca preot în cetatea Smirnum. Pornindu-se însă prigoana împotriva creștinilor, preotul Romul a fost prins și dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat și osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabiaSfântul Silvan slujea ca diacon în aceeași biserică unde slujea și Romul preotul. El a fost prins odată cu Romul, și dus la Cibales, unde a primit aceeași soartă ca și Romul preotul în anul 304
==[[Cuvios|Cuvioși]]==
 
===Sfântul Cuvios [[Amfilohie de la Pângărați]]===
 
Prăznuire: [[7 septembrie]]
 
Date biografice: Născut în 1487, Cuviosul Amfilohie își începe viața monahală la [[Mănăstirea Moldovița]], de unde se duce la [[Mănăstirea Pângărați (județul Neamț)|Mănăstirea Pângărați]] în 1508. Acolo, devine [[egumen]] pentru următorii 56 de ani, unde, cu ajutorul voievodului Alexandru Lăpușneanu, îmbogățește mănăstirea cu două biserici supraetajate, cea de jos servind ca trezonerie voievodală. În 1566, Cuviosul Amfilohie, cunoscând că i se apropie sfârșitul, se retrage la Mănăstirea Moldovița, ducându-se la Domnul în 1570.
 
Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși [[Simeon și Amfilohie de la Pângărați]], împreună cu primul ctitor și egumen al Mănăstirii Pângărați, Cuviosul [[Simeon de la Pângărați]].
===Sfântul Cuvios [[Antipa de la Calapodești]]===
Date biografice: S-a născut într-unul din satele subcarpatice ale județului Vâlcea. Este tuns [[călugăr]] în schitul Iezeru-Vâlcea. In 1690 se va retrage, în muntele Iezeru unde va găsi o peșteră mică, unde își va petrece în nevoințe îndelungate până la sfârșitul vieții sale. Cuviosul Antonie și-a dat viața în mâinile Domnului, înainte de anul 1714.
 
===Sfântul Cuvios [[Chiriac de la Bisericani]]===
 
Prăznuire: [[1 octombrie]]
 
Date biografice: După ce Sfântul [[Iosif de la Bisericani]] a înființat Schitul Bisericani la începutul secolului XVI, Cuviosul Chiriac s-a alăturat obștii un secol mai târziu la începutul secolului al XVII-lea. După o vreme, Cuviosul s-a retras într-o peșteră din muntele lui Simon pentru 60 de ani, petrecând iarna pe munte „cu trupul gol, în rugăciune curată, biruind, cu puterea lui Hristos, neputințele firii și ispitele diavolului.” A devenit unul dintre cei mai mari sihaștri din Carpați, apreciat și de Sfântul Ierarh [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]] și cinstit de popor. Moaștele lui au fost așezate în peștera în care a trăit, peșteră ce se poate vedea și astăzi și în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Mai târziu, din cauza deselor tulburări din țară, sfintele moaștele au fost împărțite.
 
Date despre prăznuire: În același praznic este sărbătorit și [[Iosif de la Bisericani]], Cuviosul ce a înființat Schitul Bisericani.
===Sfântul Cuvios [[Chiriac de la Tazlău]]===
Date biografice: Născut la sfârșitul secolului al XVI-lea într-un sat din Botoșani, Cuviosul Chiriac a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Tazlău din Neamț. După ce este hirotonit ieromonah, Cuviosul se retrage în pustnicie într-o peșteră din apropiere, răbdând frig cumplit și ispite diavolești. Acolo, devine un renumit duhovnic făcător de minuni, vizitat de mulți și apărând Neamțul de influențele calvine venite din vest. După ce a trecut la Domnul în 1660, Sfântul [[Dosoftei al Moldovei]] i-a sărutat moaștele, arătându-și cinstea pentru sfințenia Cuviosului.
Date despre prăznuirieprăznuire: Este prăznuit în aceeași zi și [[Onufrie de la Vorona]], un alt sihastru iubit din nordul Moldovei care a viețuit în secolul următor.
===Sfântul Cuvios [[Daniil Sihastrul]]===
Date biografice: S-a născut pe la începutul sec. al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți. Se călugarește cu numele de David apoi pleca de la Rădăuți, poposind la schitul Sfântul Lavrentie. După o vreme va îmbrăca schima cea mare, primind numele de Daniil, și se va retrage în munte, într-un loc tainic, pe o stâncă de pe malul pârâului Vițeul. Aici va dăltui, cu multă trudă, un paraclis, iar dedesubt, o chilie.
 
===Sfinții Cuvioși [[Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu]]===
 
Prăznuire: [[5 octombrie]]
 
Date biografice: În secolul al XVII-lea, viața pustnicească înflorea în Țara Românească. În acest timp, mai mulți pustnici au trecut Oltul din Mănăstirea Cozia pentru a sihăstri în Muntele Cozia la vest. Duhovnicul Daniil împreună cu ucenicul său Misail și-au săpat peșteri în stâncă în preajma Sihăstriei Turnu. Acolo, Daniil a devenit duhovnicul tuturor sihaștrilor din Muntele Cozia, inclusiv al Cuvioșilor [[Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stânişoara]] care se nevoiau în Muntele Sălbaticul puțin mai la vest. După trecerea la Domnul a duhovnicului Daniil, egumenul (numit și „nacealnic”) Misail a devenit duhovnicul sihaștrilor din toată regiunea. După ce au trecut la cele veșnice, Mitropolitul [[Varlaam al Țării Românești]] a construit o biserică la schitul Turnu, așezând sfintele moaşte ale celor doi Cuvioși la temelia noului altar.
===Sfântul Cuvios [[Dimitrie cel Nou din Basarabi]]===
Date biografice: Cuviosul Gheorghe (1730 – 1806) - ardelean din Sălistea Sibiului – a intrat în monahism la Sfântul Munte Athos în 1752, la mânăstirea Vatoped. In anul 1763 vine la Mânăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 se mută la Mânăstirea Secu. In 1781 Mitropolitul Tării Românești Grigorie al II-lea îi încredințează schitul Cernica, părăsit de 30 de ani. Roadele cârmuirii sale la Cernica au făcut ca în 1793 Mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă și mânăstirea Căldărușani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 și până la moartea sa în 3 decembrie 1806
 
===Sfântul Cuvios [[Grigorie Decapolitul]]===
Prăznuire: [[29 februarie]]
Date biografice:Originar din [[Sciția Mică]] (Dobrogea de azi), s-a născut în jurul anului 368. El l-a însoțit pe Sfântul [[Ioan Casian]] în toate călătoriile sale duhovnicești, până la Roma, străbătând astfel Palestina, pustia Egiptului și Siria. Revenit la Constantinopol, în anul 400 este [[hirotonire|hirotonit]] ieromonah de către Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]. Ajunge din nou la Roma în jurul anului 405, împreună cu Sf. Ioan Casian, și rămâne acolo până la trecerea sa spre cele veșnice, în jurul anului 415.
Originar tot din Sciția Minor (Dobrogea de azi), s-a născut Date despre prăznuire: Este prăznuit în jurul anului 368. El l-a însoțit pe Sfântul [[Ioan Casian]] în toate călătoriile sale duhovnicești, până la Roma, străbătând astfel Palestina, pustia Egiptului și Siria. Revenit la Constantinopol, în anul 400 este [[hirotonire|hirotonit]] ieromonah de către Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]. Ajunge din nou la Roma în jurul anului 405aceeași zi cu prietenul său apropoiat, împreună cu Sf. Ioan Casian, și rămâne acolo până la trecerea sa spre cele veșnice, în jurul anului 415.
===Sfântul Cuvios [[Ioan Iacob Hozevitul]]===
Prăznuire: [[29 februarie]]
Date biografice: Originar din [[Sciția Minor Mică]] (Dobrogea), s-a născut în jurul anului 360. Se călugărește la o mânăstire Dobrogeana. În anul 380 el își începe lungile călătorii în Răsărit, Palestina și pustiul Egiptului, pentru a cunoaște viețuirea părinților, stabilindu-se la o mănăstire din Sketis. Aici va sta timp de 7 ani. Cunoștințele și experiențele care le va dobândi aici le va folosi pentru a fonda monahismul apusean, stabilindu-se în Galia, la Marsilia. Sfântul daco-roman și-a încetat viața pământească în anul 435. Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi cu prietenul său apropoiat, [[Gherman din Dobrogea]].
===Sfântul Cuvios [[Ioan de la Prislop]]===
Date biografice: Născut în secolul al XVI-lea în Ținutul Muscelului (azi județul Argeș), Cuviosul Ioanichie cel Nou s-a călugărit de mic în [[Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă (județul Argeș)|Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă]]. Întâlnind mulți sihaștrii, Cuviosul s-a retras într-una din peșterile din munții din apropiere unde s-a nevoit aproape 50 de ani, înainte să se ducă la Domnul în 1638. Moaștele schimonahului au fost găsite în 1944 de către egumenul schitului.
 
===Sfântul Cuvios [[Iosif de la Bisericani]]===
 
Prăznuire: [[1 octombrie]]
 
Date biografice: Născut în Neamț pe la mijlocul secolului XV, ieroschimonahul Iosif Sebastian de la Mănăstirea Bistrița a plecat să viețuiască în pustiul Iordanului de tânăr. Acolo a înființat prima comunitate românească ortodoxă din [[Țara Sfântă]] până ce invaziile arabe l-au forțat să se întoarcă în țară împreună cu alți anahoreți de la Sfântul Mormânt. Cu ajutorul lui Ștefăniță Vodă, Cuviosul Iosif întemeiază o comunitate pe modelul rânduielii achimite (neadormite) de la călugării studiți. Când turcii au incendiat biserica, Iosif a vrut să se retragă în Sfântul Munte, dar Maica Domnului i s-a arătat, spunându-i să rămână în Muntele Bisericani. Așadar, locul acela a devenit Schitul Bisericani, loc în care călugării făceau minuni, tămăduindu-i pe bolnavi.
 
Date despre prăznuire: În același praznic este sărbătorit și [[Chiriac de la Bisericani]], Cuviosul ce s-a nevoit în Bisericani un secol mai târziu.
===Sfântul Cuvios [[Iosif de la Văratec]]===
Date biografice: A fost un cuvios călugăr care a trăit în secolul al XIX-lea, monah la mănăstirea Cernica, apoi stareț vreme de 41 de ani (1854-1900) al Mănăstirii Lainici.
 
===Sfinții Cuvioși [[Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stânișoara]]===
 
Prăznuire: [[3 septembrie]]
 
La fel ca Sfinții Cuvioși [[Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu]], schimonahii Neofit și Meletie au viețuit la începutul veacului al XVII-lea, călugărindu-se în [[Mănăstirea Cozia]] înainte de a trece Oltul pentru a sihăstri în Muntele Sălbatic în peșteri săpate de ei. Acolo, au fost preamăriți de Duhul Sfânt, purtând daruri duhovnicești precum darul mijlocirii pentru întreaga lume prin lacrimi. După ce s-au dus la Domnul, ucenicii lor au înființat [[Mănăstirea Stânișoara]], iar sfintele moaște ale Sfântului Neofit sunt încă păstrate în biserica Mănăstirii Stânișoara.
===Sfântul Cuvios [[Nicodim de la Tismana]]===
Date biografice: S-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. In 1749, vine în ținuturile Moldovei . În anul 1764 intră în obștea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniștire. Timp de 25 de ani va viețui într-o peșteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoință, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere și neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, ațipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturisește Ieromonahul Nicolae, care viețuia și el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, starețul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoințelor sale, la peștera din preajma Sihăstriei Voronei. A adormit întru Domnul, la 29 martie
Date despre prăznuirieprăznuire: Este prăznuit în aceeași zi și Cuviosul [[Chiriac de la Tazlău]], un sihastru iubit din nordul Moldovei care a viețuit în secolul precedent.
===Sfânta Cuvioasă [[Parascheva de la Iași]]===
Date biografice: S-a născut în prima jumătate a sec al XI-lea. După ce a petrecut în pustie a mers la Ierusalim, la Locurile Sfinte, apoi în pustia Iordanului, unde a intrat într-o mănăstire de călugărițe, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani. A adormit întru Domnul în anul 1050.
 
===Sfântul Cuvios [[Partenie de la Agapia Veche]]===
 
Prăznuire: [[21 iulie]]
 
Date biografice: Născut în secolul XVII în Moldova, Cuviosul Partenie a devenit de tânăr ucenic al starețului Eufrosin, ctitorul mănăstirii din Livada Părinților. Mai târziu, s-a nevoit în muntele Scaunele în imprejurimile Schitului Agapia Veche după tradiția părinților de acolo: ziua se rugau în singurătate cu Psaltirea, pe care o știau pe dinafară, iar seara gustau puțin din pâine și legume fierte, după care toată noaptea se nevoiau rugându-se și împletind coșuri. Ațipeau doar câte puțin când oboseau, în lavițe (scaune), așezate între trunchiurile de brazi. Această nevoință continua fără întrerupere până dimineața. Ucenicii duceau coșurile la târg, unde le vindeau, iar cu banii astfel câștigați, cumpărau hrană și cele necesare traiului pustnicesc. Cuviosul a devenit egumen al Agapiei și mulți călugări și pustnici s-au mântuit prin rugăciunea și povățuirea sa blândă. După trecerea la Domnul, sfintele moaște ale Cuviosului Partenie au fost tăinuite.
 
Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși [[Rafail și Partenie de la Agapia Veche]], împreună cu egumenul de la Agapa Veche din secolul precedent.
===Sfântul Cuvios [[Pârvu Mutu|Pafnutie - Pârvu Zugravul de la Mănăstirea Robaia]]===
Date biografice: Se naște la 21 decembrie 1722, la vârsta de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon. Pleacă în Athos la Mânăstirea Pantocrator în 1746. Apoi vine în Moldova unde se stabilește la Mânăstirea Poiana Mărului, unde va fi călugărit cu numele de Paisie. In 1763 se stabilește la Mânăstirea Dragomirna iar după 4 ani va ajunge stareț al Mânăstirii Neamț. A adormit la 15 noiembrie 1794.
 
===Sfântul Cuvios [[Rafail de la Agapia Veche]]===
 
Prăznuire: [[21 iulie]]
 
Date biografice: Născut în secolul XVI în satul Bursucani din ținutul Bârladului, s-a dus la vestita Mănăstirea lui Agapie unde s-a minunat de viața de aspră nevoință, rugăciunea și tăcerea părinților agăpeni. După o vreme, a luat calea pustiului, devenind îndrumător al fraților din obște, căci, prin viața sa îngerească și prin înțelepciunea cea mai presus de fire, pricinuia tuturor uimire. După trecerea la Domnul, veneau credincioșii să se închine la sfintele sale moaște, mai ales la hramul Mănăstirii Neamț, când avea loc pelerinajul la Mănăstirile Neamț, Agapia și Secu. La Agapia Veche acest pelerinaj continuă și azi, cu toate că trupurile întregi ale sfinților de acolo sunt tăinuite, dar, se pare, părți din aceste sfinte moaște se găsesc în unele mănăstiri din Moldova.
 
Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși [[Rafail și Partenie de la Agapia Veche]], împreună cu egumenul de la Agapia Veche din secolul următor.
===Sfinții Cuvioși [[Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei]]===
Date biografice: Născuți în 1697, 1701, și 1717, acești trei sfinți ieroschimonahi au îngrijit Sihăstria Putna în veacul al XVIII-lea. Sfinții Sila și Natan au fost amanândoi stareți ai schitului, al doilea fiind părintele duhovnicesc al Sfântului Ierarh [[Iacob Putneanul]]. Cuviosul Paisie a fost egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, dar s-a mutat mai târziu la Sihăstria Putnei unde a sprijinit toți viețuitorii cu rugăciuni înfocate și sfaturi pline de înțelepciune. Toți trei au rămas în Sihăstria Putna chiar și după ocupația austriacă din 1775, trăind vremuri foarte grele, lipsite de sprijin material. Cei trei au trecut la Domnul între 1783 și 1784, iar moaștele acestor 3 Cuvioși au fost găsite în 1990 când schitul de la Sihăstria Putnei era în proces de refacere.
Date despre prăznuirieprăznuire: În ziua anterioară, pe 15 mai, este prăznuit Sfântul Ierarh [[Iacob Putneanul]] al Moldovei, mitropolitul cu care au lucrat împreună pentru dezvoltarea culturii românești. ===Sfântul Cuvios [[Simeon de la Pângărați]]=== Prăznuire: [[7 septembrie]] Date biografice: Născut în secolul XV, se nevoia de mic în [[Mănăstirea Bistrița (județul Neamț)|Mănăstirea Bistrița]], până s-a retras cu doi ucenici pe valea pârâului Pângăraţi. După 29 de ani de viață duhovnicească harică, i s-a răspândit numele, motivându-l pe Sf. [[Ștefan cel Mare]] să-i facă o mănăstire, Cuviosul fiind unul din cei mai mari rugători ai Sfântului Voievod. În 1476, Cuviosul Simeon adoarme la Domnul, iar Ștefan cel Mare îi găsește sfintele moaște, îngropându-le în cetatea Sucevei.  Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși [[Simeon și Amfilohie de la Pângărați]], împreună cu egumenul [[Amfilohie de la Pângărați]] care a îngrijit mănăstirea 30 de ani după adormirea Cuviosului Simeon.
===Sfântul Cuvios Mărturisitor [[Sofronie de la Cioara]]===
Prăznuire: [[28 octombrie]]
Date biografice: Născută în 1300, fiica lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești, este căsătorită în 1322 cu prințul Bulgariei pentru întărirea legăturilor politice dintre cele două case domnești. Acolo, a susținut o mișcare culturală de copiere și traducere a manuscriselor greci în [[Limba slavonă|slavona bisericească]] și de ctitorire și restaurare a mănăstirilor, luând parte la o mare înflorire culturală în lumea ortodoxă. În 1345, țarul Bulgariei se desparte de Cuvioasa Teofana, ceea ce a determinat-o să se retragă în Mănăstirea Albotina din Bulgaria unde a fost ucenică a Cuviosului [[Teodosie Ishihastul]], ucenicul Cuviosului isihiast [[Grigorie Sinaitul]]. Trece la Domnul în mănăstirea sa, devenind cea dintâi monahie româncă [[monah]]ie română cunoscută în istorie.
Date despre prăznuirieprăznuire: În aceeași zi este prăznuit Sfântul Ierarh [[Iachint de Vicina]], primul mitropolit al Țării Românești, contemporan cu Cuvioasa Teofana.
===Sfântul Cuvios [[Vasile de la Poiana Mărului]]===
Date biografice: S-a născut în districtul Maidan din Bosnia, În 1738 este tuns în monahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarion. Ajunge la Athos, și după un oarecare timp, în 1742 se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakra. În 26 aprilie 1744 a fost arestat și închis la Sibiu pentru protest față de catolicizarea forțată Transilvaniei.
==[[Mucenic]]i== ===Sfinții Mucenici[[Atanasie Todoran, Vasile, Grigorie și Vasile]]=== Prăznuire: [[12 noiembrie]] Date biografice: În secolul XVIII, transilvănenii erau sub constantă presiune de a abandona dreapta credință pentru a se „uni” cu romano-catolicii. Printre numeroșii sfinți ce s-au opus acestor presiuni, Atanasie Todoran a fost un lider al mișcării de la Salva din 1763 ce a îndemnat batalioane românești din Transilvania să nu renunțe la confesiunea ortodoxă depunând jurăminte de credintă la Viena. Pentru acestea, Sfântul [[Atanasie Todoran]] a fost condamnat la moarte prin frângerea cu roata în același an. Împreună cu Atanasie au fost martirizați prin spânzurare, „pentru aceeași vină”, Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra și Vasile Oichi din Telciu. Alți 19 țărani au fost supuși supliciilor în urma cărora mulți dintre ei au trecut, de asemenea, la Domnul.
Date despre prăznuire: Acest paznic se mai numește și „Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni”, prăznuind astfel și ceilalți țărani maltratați alături de cei patru mucenici în Țara Năsăudului (azi în jud. Bistrița-Năsăud). ===Sfinții [[Mucenic]]i Mucenici [[Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis]]===
Prăznuire: [[26 aprilie]]
Date biografice: În 1947 s-a descoperit o inscripție ce menționa acești trei mucenici, martirizați în cetatea Axiopolis de lângă Cernavodă în timpul persecuției lui Dioclețian.
===Sfinții [[Mucenic]]i Mucenici [[Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat]]===
Prăznuire: [[9 noiembrie]]
Date Biograficebiografice: Acești 4 [[mucenic]]i au pătimit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). Aceștia au fost în sicrie de plumb și aruncați în apele fluviului Sava.
===Sfântul [[Mucenic]] [[Dasie]]===
Prăznuire: [[20 noiembrie]]
Date Biograficebiografice: Acesta era soldat în armata romană. El a fost arestat și condamnat la moarte, iar martiriul se pare că l-a suferit la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu alți doi martiri ===Sfinții Mucenic [[Donat]] și Sfântul Mucenic [[Venust]]=== Prăznuire: [[21 august]] Date Biografice: Donat era diacon la biserica din Singidunum. a pătimit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). In anul 304 Donat a fost pus în lanțuri, iar la 21 august i s-a taie capul.Sfântul Mucenic Venust era frate al Sfântului Donat, a fost martirizat prin tăierea capului.
===Sfinții Mucenici [[Ermil și Stratonic]]===
Prăznuire: [[13 ianuarie]]
Date Biograficebiografice: Aceștia au trăit în ținutul Iliricului și al Dunării de mijloc, pe vremea împăratului Liciniu. Nevrând sa jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârțit cu cuțitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării. Sfântul Stratonic s-a săvârsit în închisoare după trei zile de la moartea Sfântului Ermil ===Sfinții Mucenici [[Epictet și Astion din Halmyris]]=== Prăznuire: [[8 iulie]] Date biografice: Au pătimit în anul 290 din porunca împăratului [[Dioclețian]] în cetatea Halmyris (astăzi Murighiol, în Dobrogea). În ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi [[monah]]ului Astion, după care [[preot]]ului Epictet.
===Sfântul Mucenic [[Emilian de la Durostor]]===
Prăznuire: [[18 iulie]]
Date Biograficebiografice: Oștean în armata romană, a pătimit în timpul persecuției lui Iulian Apostatul (361-363). Mărturisind pe Hristos Sfântul a fost aruncat în foc, dar a ieșit nevătămat. După care s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la data de 18 iulie 362.
===Sfânta Muceniță [[Filofteia]] de la Curtea de Argeș===
Prăznuire: [[7 decembrie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut pe la 1206 în cetatea Târnovo, din sudul Dunării. A fost ucisă de către tatăl sau cu barda pentru că dădea mâncare la săraci la numai 12 ani
===Sfântul Mucenic [[Hermes]]===
Prăznuire: [[31 decembrie]]
Date Biograficebiografice: Sfântul Mucenic Hermes a slujit în biserica cetății Bononia, fiind exorcist.
I s-a tăiat capul, în ziua de 31 decembrie în vremea lui Dioclețian.
Prăznuire: [[12 mai]]
Date Biograficebiografice: El s-a născut în Țara Românească în anul 1644. A fost robit de către turci și dus la Constantinopol. Pentru că nu a vrut să lepede credința și să se facă mahomedan a fost aruncat în temniță. Acolo mucenicul a fost supus la multe, cumplite și înfricoșătoare chinuri. A fost dus la spânzurătoare, în data de 12 mai 1662.
===Sfântul Mare Mucenic [[Ioan cel Nou de la Suceava]]===
Prăznuire: [[2 iunie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300. Ocupația lui de bază era negoțul. A fost martirizat de către eparhul Cetatea Albe, care era mahomedan.
===Sfântul Mucenic [[Iuliu Veteranul]]===
Prăznuire: [[27 mai]]
Date Biograficebiografice: Acesta a pătimit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu. Astfel, la Durostor, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată în fața dregătorului locului, Maxim, și acest soldat veteran, pe nume Iuliu, care a fost acuzat că nu vrea să asculte de poruncile împăraților și să jertfească zeilor. Astfel, în anul 304, i s-a tăiat capul.
===Sfântul Mucenic [[Isihie]]===
Prăznuire: [[15 iunie]]
Date Biograficebiografice: Sfântul Isihie era ostaș creștin și făcea parte din legiunea armatei romane. Sfântul Isihie s-a încununat cu moartea martirică la 15 iunie, prin tăierea capului, și astfel și-a dat viața în mâinile Domnului.
===Sfântul Mucenic [[Lup]]===
Prăznuire: [[23 august]]
Date Biograficebiografice: Acesta a trăit în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos (actualmente orașul Siștov din Bulgaria), ca sclav. A fost străpuns de ascuțișul sabiei păgânești, datorită credinței sale creștine, în data de 23 august, anul 304. ===Sfântul Mucenic [[Montanus și Maxima|Montanus]], preotul, și soția sa, Maxima===
Prăznuire: ===Sfinții Mucenici [[26 martieMaxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia]]===
Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat căPrăznuire: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus HristosEdictele de persecuție ale creștinilor, de la începutul sec. al IV-lea, prevedea dărâmarea locașurilor de cult, interzicerea adunărilor, arderea cărților sfinte și distrugerea arhivelor, pierderea averii și funcțiilor în stat pe care le deținuseră credincioșii, exilul și pedeapsa aspră a clericilor care nu apostaziau de la credința în Hristos.Dintre toate edictele de persecuție, cel dat de Dioclețian era cel mai aspru, semănând cu edictul împăratului Deciu, care declarase război general creștinismului, până la nimicirea lui totală. Prevederile acestui edict s-au aplicat cu cea mai mare strictețe și în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, numeroși creștini și clerici căzând martiri în greaua prigoană dezlănțuită împotriva lor.Printre cetățile prigonite se afla și cetatea Singidunum (Belgradul de azi), iar printre martirii acestei cetăți s-au aflat și preotul Montanus, împreună cu soția sa, Maxima. Martiriul lor s-a petrecut astfel: văzând preotul Montanus prigoana ce se pornise împotriva creștinilor, a plecat din Singidunum la Smirnum, reședința provinciei în care locuia, unde a fost prins de prigonitori și adus în fața lui Probus, guvernatorul Pannoniei Inferior. Acesta l-a judecat pe preotul Montanus, îndemnându-l să se supună poruncilor împăratului și să aducă jertfă zeilor. Montanus a răspuns că cel ce cinstește pe zei și nu pe Dumnezeu va fi smuls din rădăcină, după cuvântul Scripturii. Amenințat cu chinuirea, Montanus a stat și mai curajos în fața guvernatorului, spunându-i că se bucură de chinuiri, deoarece îl fac părtaș la Patimile Domnului Iisus Hristos.Probius a poruncit deci ca Montanus să fie pus numaidecât la cazne, iar în timpul acestora îl întreba dacă va aduce jertfă zeilor. Răspunsul a fost dat cu bărbăție: “Mă aduc jertfă, prin chinurile acestea, Dumnezeului meu, Căruia mereu I-am jertfit”. Văzând această îndârjire, Probus a chemat pe maxima, soția preotului, crezând că femeia, mai slabă de fire fiind, se va înduioșa de chinurile soțului, și-l va îndemna să jertfească zeilor. Spre uimirea păgânului însă, Maxima a cerut și ea dusă la chinuiri, spre a fi și ea părtașă Patimilor Mântuitorului.Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos[[28 aprilie]]
Pr. Prof Dr. Ioan I. RămureanuDate biografice: După dispoziția dată de Dioclețian în 286 ce obliga toți cetățenii imperiului roman să se închine zeilor romani, Sfântul Montanustinerii Maxim, preotulCvintilian și Dadas din Ozovia (din provincia ''Moesia Secunda'') au fost întemnițați în Durostorum pentru sfidarea noii legi. La judecată, Cvintilian și soția saDadas au spus: „Noi ținem ceea ce a zis fratele nostru Maxim, Maximadeoarece acesta este citeț al bisericii sobornicești și înțelege foarte bine dumnezeiasca Scriptură și știe ce ne este nouă de folos”. Drept urmare, au fost martirizați în volsatul Ozovia pentru a intimida și alți creștini locali. „Sfinți români și apărători…”Înainte să le taie capetele pe 28 aprilie 304, cei 3 sfinți s-au rugat astfel: „Doamne, Iisuse Hristoase, ed. cit. Cel ce ne-ai izbăvit de acest veac rău de acum, pprimește-ne în odihna Ta și ne învrednicește Împărăției Tale celei cerești!” Moaștele lor au fost descoperite și duse în Constantinopol.141
===Sfinții Mucenici [[Nicandru și Marcian]]===
Prăznuire: [[8 iunie]]
Date Biograficebiografice: Aceștia erau ostași creștini în armata romană de la Dunăre. Au fost aruncați în închisoare din porunca împăratului, după care au fost dați la chinuri, înțepați cu sulița, pârjoliți în foc, aruncați pe cărbuni aprinși și bătuți cu toiege. Ei însă au rămas statornici în credință. S-au săvârșit prin tăierea capului. ===Sfântul Mare Mucenic [[Nichita Romanul]]=== Prăznuire: [[15 septembrie]] Date Biografice: Născut la nord de Dunăre în veacul al IV-lea când pământul românesc era sub stăpânirea goților, Sfântul Nichita a fost botezat și hirotonit de episcopul goților și al sciților, Teofil, participant și semnatar la [[Sinodul I Ecumenic|primul Sinod Ecumenic]]. Sf. Nichita pornește o activitate misionară în satele din împrejurimi în ciuda represaliilor din partea regelui păgân Atanaric. În 372, Mucenicul Nichita este prins de goți în biserică și este ars de viu în fața Sfântului Altar, dându-și viața pentru Hristos.
===Sfântul Mucenic [[Oprea (Miclăuș) din Săliște|Oprea]] Nicolae din Săliște===
Prăznuire: [[21 octombrie]]
Date Biograficebiografice: Acesta a fost țăran, contemporan preoții Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, cu acesta din urmă fiind și tovarăș de suferință în închisoare. Mergând la Viena, la Curtea Împărăteasca au fost arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein, în care își vor găsi sfârșitul.
===Sfinții Mucenici [[Pasicrat și Valentin]]===
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Date Biograficebiografice: Au pătimit în cetatea Durostor acești doi frați, sfinți mucenici, Pasicrat și Valentin. În 298 ei au fost arestați și au fost duși la comandantul legiunii. Nevrând să jertfească zeulu Appolo au fost condamnați la moarte, prin tăierea capului. ===Sfântul Mucenic [[Romul]] și Sfântul Mucenic [[Silvan]]=== Prăznuire: [[21 august]] Date Biografice: Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, și slujea ca preot în cetatea Smirnum. Pornindu-se însă prigoana împotriva creștinilor, preotul Romul a fost prins și dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat și osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabiaSfântul Silvan slujea ca diacon în aceeași biserică unde slujea și Romul preotul. El a fost prins odată cu Romul, și dus la Cibales, unde a primit aceeași soartă ca și Romul preotul în anul 304
===Sfântul Mucenic [[Sava de la Buzău]]===
Prăznuire: [[12 aprilie]]
Date Biograficebiografice: Sfântul Sava s-a născut pe la anul 334 într-un sat din zona Buzăului. Prin anii 369-372, regele got Atanaric a dezlănțuit o cumplită prigoană asupra creștinilor. A fost martirizat in 372
===Sfinții Mucenici [[Zotic, Atal, Camasis și Filip]] de la Niculițel===
Prăznuire: [[4 iunie]]
Date Biograficebiografice: Este posibil ca acești patru mucenici să fi pătimit în așezarea urbană de la Noviodunum.
==Voievozi==
Date biografice: Născut în 1846 în Șugag (Transilvania), Sf. Gheorghe Lazăr a iubit viața bisericească de mic. La 24 de ani s-a căsătorit și a avut cinci copii, dar în 1884 s-a dus în pelerinaj mai întâi în Ierusalim, apoi în Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor, și în Sfântul Munte. Deși s-a întors în satul său după 3 ani, și-a continuat viața de pelerin prin țară până s-a stabilit la biserica Sfântul Ioan Domnesc. Cu toate astea, în fiecare zi străbătea străzile orașului, recitând toată Psaltirea, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. S-a dus la Domnul în 1916 în timpul războiului după cum a proorocit.
 
==Statistici==
 
{| class="wikitable"
|-
! Titlu !! Mucenici !! Mărturisitori !! Propovăduitori !! Total
|-
| '''Sfinți''' || 62 || 7 || 61 || 130
|-
| – '''Clerici''' || 13 || 5 || 22 || 40
|-
| –– '''Ierarhi''' || 7 || 3 || 22 || 32
|-
| ––– '''Apostoli''' || 1 || 0 || 0 || 1
|-
| ––– '''Patriarhi''' || 0 || 0 || 2 || 2
|-
| ––– '''Mitropoliți''' || 2 || 2 || 12 || 16
|-
| ––– '''Episcopi''' || 4 || 1 || 8 || 13
|-
| –– '''Preoți''' || 4 || 2 || 0 || 6
|-
| –– '''Diaconi''' || 2 || 0 || 0 || 2
|-
| – '''Voievozi''' || 1 || 0 || 2 || 3
|-
| – '''Cuvioși''' || 1 || 2 || 36 || 39
|-
| – '''Mireni''' || 47 || 0 || 1 || 48
|}
''* Unii dintre Cuvioși au fost de asemenea clerici (ierodiaconi sau ieromonahi) dar nu sunt trecuți sub cler.''
 
''** Tot la fel, ierarhii au fost adesea călugări, de multe ori întorcându-se la mănăstirea de metanie spre sfârșitul vieții, dar sunt trecuți la ierarhi.''
 
''*** Maxim din Ozovia a fost citeț, adică parte din [[ordinele mici]], însă este trecut la „mireni”, clerul deci referindu-se la cei ce au fost hirotoniți.''
 
''**** Neofit Cretanul este pus la „propovăduitori” deși este un sfânt martir. Pentru o discuție despre posibilele nuanțe dintre mucenic și martir, vedeți [[Discuție:Neofit_Cretanul|această discuție]].''
==Note==
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Hagiografie]]
[[Categorie:Ortodoxia în România]]
[[en:List of Romanian Saints]]
2.188 de modificări