{{TOC dreapta}}{{OrtodoxiaînRomânia}}La [[20 iunie]] 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât ca „''de acum şi și până la sfârşitul sfârșitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinţii şi sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială şi și cu acatist toţi toți '''sfinţii sfinții din neamul românesc''', ştiuţi şi neştiuţiștiuți și neștiuți, pentru a căror cinstire se instituie „[[Duminica Sfinţilor Sfinților Români]]”, care va fi aşezată așezată în calendarul Bisericii noastre, în fiecare an, a doua Duminică după [[Pogorârea Duhului Sfânt]], arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor''”.<ref>Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea unor sfinţi sfinți români, 20 iunie 1992</ref>

S-a hotărât atunci ca, în această duminică, să fie amintiţi şi cinstiţi amintiți și cinstiți cu evlavie: sfinţii sfinții [[ierarh]]i, [[preot|preoţipreoți]] şi și [[diacon]]i slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, care s-au săvârşit muceniceşte şi săvârșit mucenicește și au mărturisit şi și au apărat cu jertfelnicie credinţa credința ortodoxă, neamul şi ţara și țara noastră; sfinţii cuvioşi şi sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârşit săvârșit trăind deplin viaţa viața călugărească şi și care, prin pilda vieţii vieții lor şi și prin rugăciune, au hrănit duhovniceşte duhovnicește pe toţi toți drept-credincioşiicredincioșii; sfinţii sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obştească şi toţi obștească și toți aceia care prin pătimirile şi și sângele lor martiric au primit cununa sfinţenieisfințeniei; sfinţii sfinții români ucişi uciși de oştile oștile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum şi și cei care au căzut în luptă cu aceştia aceștia sau în amară robie pentru credinţăcredință, Biserică şi și neam; sfinţii sfinții care s-au săvârşit săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinţeicredinței, a Bisericii Ortodoxe şi și a bine-credincioşilor credincioșilor ei fii şi toţi ceilalţi sfinţi creştini ortodocşi și toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile şi și de pretutindeni, ştiuţi şi neştiuţiștiuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, fapte bune, rugăciune şi virtuţi creştineși virtuți creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea VieţiiVieții. == Despre titlurile sfinților ==''A se vedea articolul complet: '''[[Titlurile sfinților]]'''.'' Lista folosește titlurile limbajului bisericesc pentru a comunica informații despre fiecare sfânt din titlul său. Astfel, un nume precum „Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul al Țării Românești” comunică următoarele informații: * ''Sfântul'' - a fost [[proslăvire|proslăvit]] de Biserică.* ''Sfințit Mucenic'' - această e o construcție compusă din doi termeni:** ''Sfințit'' indică faptul că a fost [[hirotonire|hirotonit]], deci a făcut parte din [[cler|clerul]] bisericesc. Poate fi deci, din punct de vedere sacramental, un diacon, un preot, sau un episcop.** ''Mucenic'' indică faptul că a fost martirizat pentru credință.*''Antim Ivireanul'' - Acesta este numele în sine, dar chiar și în nume, „Ivireanul” este adăugat pentru a-i desemna originea, iviriții fiind georgienii.*''al Țării Românești'' - desemnează [[scaun]]ul episcopal, în cazul acesta a fost [[mitropolit]] al [[Mitropolia Munteniei și Dobrogei|Țării Românești]]. Așadar, din titlu se poate ști imediat faptul că a fost canonizat („sfântul”), cleric („sfințit”), martirizat („mucenic”), episop („al (...)”), și mitropolit (Țara Românească se referă la Mitropolia Ungrovlahiei). În această listă se folosește în general „de (...)” pentru episcopi și „al (...)” pentru [[arhiepiscop]]i, mitropoliți, și [[patriarh]]i. În schimb, „de la (...)” indică locul de unde este sfântul respectiv, fără a indica atribuții ierarhice. Acestea sunt, însă, numai orientative. Titlurile sfinților de multe ori se nasc din evlavia poporului și nu trebuie neapărat să respecte reguli stricte. Spre exemplu, Leontie de la Rădăuți a fost episcop de Rădăuți, deci ar putea fi de așteptat să fie numit „Leontie de Rădăuți”, însă fiind și monah din Rădăuți, numele său folosește sintagma „de la”. Pe deasupra, au fost perioade în istoria noastră în care nu s-a folosit o terminologie precisă în privința episcopiilor și mitropoliilor, deci unele nume s-au dezvoltat organic, fără a urma reguli algoritmice.

Date Biograficebiografice: [[Apostol]]ul Românilor, era originar din Betsaida, Galileea, a propovăduit Evanghelia lui [[Hristos]] în Dobrogea, părţile părțile cele ce ajung până la fluviul Dunărea. A fost martirizat în anul 65 în Patras, Grecia, fiind răstignit pe o cruce în formă de X.

==[[Ierarh]]i şi preoţi=====[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[Martir]] [[Antim Ivireanul]]===

Date Biograficebiografice: Născut în Iviria, Georgia de azi, în 1650. A fost [[egumen]] la mânăstirea Snagov din 1696, la 16 martie 1705 este ales [[Episcop]] de Valcea Vâlcea iar la 28 ianuarie 1708 este ales [[Mitropolit]] al Unglovlahiei (Tara Românească) pana 1716, când a fost exilat de către Domnitor [[Muntele Sinai]]. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostaşii ostașii ce-l însoţeauînsoțeau. ===Sfântul Ierarh [[Atanasie Patelarie]] al Constantinopolului===

===[[Sfânt]]ul [[Bretanion Date biografice: Născut în 1597 în Creta, s-a retras de mic în mănăstirile din Muntele Sinai și mai târziu s-a dus în Sfântul Munte. În 1626, Sf. Atanasie se afla în Țara Românească ca dascal, traducând Psaltirea în greaca populară. În 1631, a fost hirotonit episcop, devenind mitropolit al Tesalonicului și apoi patriarh al Constantinopolului în 1634 înainte de a fi alungat și apoi întemnițat de turci. În 1642, este iar în Țara Românească în Galați sub purtarea de grijă a lui Vasile Lupu, el scriind astfel: „nemaifiind în stare să sufar, am pribegit cu mare nadejde la binecredinciosul și de Dumnezeu păzitul domn al Tomisului|Bretanion]]Moldovei, Ioan Vasile voievod... la îndurarea și milostivirea sa.” Voievodul moldovean îl pune la cârma Mănăstirii Sfântul Nicolae din Galați pentru 11 ani. În 1653, cu ajutorul lui Vasile Lupu, Sf. Atanasie este ales patriarh în Constantinopol. În final, din cauza amenințărilor, [[Episcop]]ul Tomisului===s-a retras în Galați și apoi în Rusia unde s-a dus la Domnul în 1654.

Date Biograficebiografice: Era originar din Capadocia, a fost numit episcop al Tomisului în anul 360. A participat la [[Primul Sinod Ecumenic]] de la Niceea. A fost un aprig aparător apărător al ortodoxiei din eparhia sa, contra ereziei ariene . Bretanion a condus [[biserica]] Tomisului până aproape de anul 381 când s-a mutat către Domnul, în ziua de [[25 ianuarie]]

===Sfântul Ierarh Prăznuire: [[Calinic de la Cernica11 aprilie]]===

===Sfântul Ierarh [[Dionisie Erhan]] de Cetațea-Albă-Ismail=== Prăznuire: [[17 septembrie]] Date biografice: Născut în 1868 în apropiere de Chișinău, Sf. Dionisie intră în Mănăstirea Suruceni la numai 15 ani. În 1899 este tuns în monahism, iar în 1904 este hirotonit ieromonah. Patru ani mai târziu devine stareț, iar în 1918 este hirotesit arhimandrit, devenind arhiereu al Ismailului în același an. De asemenea, devine Senator al județelor Cetatea-Albă și Ismail în cadrul României Întregite. În 1934 P.S. Dionisie devine episcop titular al Episcopiei Cetății-Albe-Ismail, iar în 1940 slujește ca locțiitor al Episcopiei Argeșului. În 1941 demisionează din funcția de episcop, retrăgându-se la mănăstire, ducându-se la Domnul în 1943. Conform Basilica, „Episcopul Dionisie Erhan reprezintă una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut, fiind unul dintre luptătorii pentru realizarea statului național unitar român.” ===Sfântul Ierarh [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]] al Moldovei=== Prăznuire: [[11 aprilie13 decembrie]] Date biografice: Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava. S-a dedicat vieții monahale la Mânăstirea Probota (1648). În 1658, devine episcop de [[Episcopia Hușilor‎|Huși]] și apoi de [[Arhiepiscopia Romanului și Bacăului|Roman]]. În anul 1671 devine Mitropolit al Moldovei, până la 1686, când a luat drumul greu al pribegiei pe pământ străin, în Polonia, până la trecerea sa la viața cea veșnică, în 1693. Principala operă a mitropolitului Dosoftei este “Psaltirea în viersuri”, și tipărește o Liturghie, Psaltirea slavo-romană și alte cărți.

S-a născut în data de 7 octombrie 1787, în Bucureşti, în suburbia Sântul Visarion, uliţa Lefterescu......Ştiindu-şi sfârşitul apropiat, în Joia Mare, la 28 martie 1868, ===Sfântul a chemat la sine 7 preoţi care i-au slujit Sf. Maslu, iar în ziua de Paşti s-a împărtăşit cu Sfintele Taine. In zorii zilei de joi, 11 aprilie, după ce un preot îi citise Utrenia, s-a făcut sănătos definitiv, s-a sculat şi s-a îmbrăcat cu toate hainele de îngropare, i-a binecuvântat pe cei de faţă, şi şi-a dat duhul în mâinile Domnului, rezemat cu capul pe pieptul părintelui Ghermano.S-a născut în data de 7 octombrie 1787, în Bucureşti, în suburbia Sântul Visarion, uliţa Lefterescu. Părinţii săi erau de condiţie mijlocie, pe nume Antonie şi Floarea Antonescu. Din Botez, pruncul a primit numele de Constantin, naşă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soţia Banului Barbu Văcărescu şi mama poetului Enăchiţă Văcărescu. Mai târziu, mama Sfântului ierarh se va călugări la mânăstirea Pasărea, devenind schimonahia Filofteia, mutându-se la Domnul în data de 8 noiembrie 1833.Constantin a fost astfel de mic crescut într-un mediu creştin, sub ochiul veghetor al unei mame evlavioase şi iubitoare de copii, în cinstirea şi dragostea de Dumnezeu şi de oameni. La vârsta potrivită, el a fost dat de către părinţi la şcolile române ce se aflau atunci în Bucureşti, unde a învăţat şi limba greacă.Sfințit Mucenic [2]Urmând unei chemări lăuntrice, tânărul Constantin îşi va lăsa casa şi părinţii şi va intra, la vârsta de 20 de ani, ca frate la mânăstirea Cernica. Aici era fusese dus de mic de mama sa, care preţuia în mod deosebit pe stareţul Gheorghe şi ucenicii săi. La intrarea în mânăstire, Constantin va fi primit de stareţul Timotei, care l-a încredinţat spre ascultare încercatului duhovnic Pimen. În scurt timp, el va câştiga iubirea şi admiraţia călugărilor, prin virtuţile sale duhovniceşti.La data de 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin va fi tuns călugăr, sub numele de Calinic, iar după o lună va fi hirotonit ierodiacon în biserica Sfântul Nicolae de la cernica de către mitropolitul cărturar bulgar Sofronie al Vraţei, care era atunci refugiat la Bucureşti. Astfel, tânărul ierodiacon a adăugat nevoinţe peste nevoinţe, încât se spunea despre el că nu dormea întins pe pat, ci aţipea puţin, aşezat rezemat cu mâinile pe un scaun, îmbrăcat şi cu mijlocul încins cu o curea lată.În 1812, împreună cu duhovnicul său, Pimen, Sfântul Calinic a fost trimis în Moldova pentru strângerea de ajutoare în vederea reparării bisericii Sfântul Nicolae, care se stricase la cutremurul din 1802. Cu acest prilej el a putut cerceta mânăstirile care aveau rânduiala Cuviosului Paisie. La scurtă vreme după aceasta, duhovnicul său va pleca la Athos, iar Sfântul Calinic va rămâne sub îndrumarea Părintelui Dorotei.În anul 1813, când mulţi preoţi muriseră de ciumă, Sfântul Calinic a fost hirotonit preot, împotriva voinţei lui, în biserica din mahalaua Batiştei, şi a primit sarcina de a fi duhovnicul şi marele ecleziarh al mânăstirii Cernica.[3] În calitatea sa de duhovnic el era cercetat pentru sfat şi mângâiere de mai toţi părinţii şi fraţii, dar şi de lume din afara mânăstirii, chiar şi mitropolitul de la acea dată, Nectarie. În acest fel, deşi tânăr, Sfântul Calinic ajunsese, de fapt, cârmuitor peste mănăstire şi povăţuitor sufletesc Efrem al vieţuitorilor ei, deoarece bătrânul stareţ, Dorotei, îi încredinţase conducerea tuturor treburilor mânăstirii.Îmbătrânind, stareţul Dorotei dorea să-l lase în locul său pe Pimen. De aceea îl va trimite pe Sfântul Calinic la Athos, împreună cu un alt monah, Dionisie, care cunoştea limba turcă, pentru a-l aduce pe Pimen la Cernica. Obştea mânăstirii însă nu l-a privit cu ochi buni pe Pimen, deoarece silise pe călugări la o viaţă prea aspră. În această situaţie, a trebuit să se facă alegere de stareţ, iar întreaga obşte l-a ales pe Calinic. Astfel, la o vârstă de nici 30 de ani, în 1818, la numai 11 ani de la intrarea în mânăstire, Sfântul Calinic va deveni stareţul marii mânăstiri bucureştene, având asupra sa o grea povară de purtat. Însă el s-a dovedit a fi nu numai un bun povăţuitor sufletesc, ci şi un neîntrecut organizator, deoarece în mai puţin de doi ani a reuşit să ducă la bun sfârşit lucrările de restaurare şi pictură ale bisericii Sfântul Nicolae, din ostrovul cel mare de la Cernica, înzestrând-o cu toate cele de trebuinţă. Pentru aceste mari calităţi ale sale, mitropolitul Dionisie Lupu îl va cinsti pe Sfântul Calinic, în 9 aprilie 1820, cu vrednicia de arhimandrit.Cum conducerea mânăstirii punea diferite probleme, Sfântul Calinic a încercat de la început să impună ordine şi disciplină duhovnicească, alcătuind în scris povăţuiri clare şi cuprinzătoare; totodată el s-a îngrijit de înfiinţarea unei biblioteci, care să cuprindă cele mai însemnate cărţi de cultură teologică şi zidire sufletească, iniţiind un curent cărturăresc printre monahii cernicani. Dar cea mai însemnată lucrare a sa a fost zidirea bisericii cu hramul Sfântului Gheorghe-Purtătorul de Biruinţă, între anii 1831-1832, refăcută tot de Sfântul Calinic în anul 1838, în urma cutremurului de atunci. În 1846, neobositul stareţ a început să construiască biserica mânăstirii Pasărea, iar un an mai târziu aceasta va fi sfinţită. Tot prin grija lui s-a mai ctitorit şi mânăstirea Ghighiu, da lângă Ploieşti. Astfel, Sfântul Calinic dădea dovadă şi de o rară măiestrie de constructor, el singur întocmind planurile bisericilor pe care le construia. Oriunde ajungea, în jurul lui răsăreau cu repeziciune biserici şi mânăstiri, astfel că timp de 31 de ani, cât a condus mânăstirea Cernica, a făcut din aceasta un colţ de Rai, o mică grădină a Maicii Domnului, strălucind de lumină şi pace, de rugăciune în smerenie şi în muncă, de milostenie. Ucenicii săi mărturiseau că Sfântul era înzestrat cu daruri divine, spunând despre acesta că era capabil să desluşească cu uşurinţă gândurile oamenilor şi că nu era cu putinţă să fie minţit. De aceea, mânăstirea Cernica va deveni treptat o şcoală model a întregului monahism românesc, iar Sfântul Calinic cel care a dezvoltat în gradul suprem cele trei însuşiri ale spiritualităţii cernicane: ascetismul, milostenia şi preocuparea practic-gospodărească.[4Tomisului|Efrem]Activitatea de realizări pe plan administrativ nu a exclus viaţa lui de taină, de trăire în Hristos, prin posturi, privegheri şi îndelungi osteneli. Adeseori el postea aproape de limita puterilor omeneşti, iar chiar şi după alegerea sa de episcop, el a continuat să poarte aceeaşi haină groasă de şiac, postind şi priveghind ca şi înainte. Pe lângă darul citirii în sufletele şi gândurile oamenilor, Sfântul Calinic primise şi harisma dumnezeiască a facerii de minuni. În 1821, cu puterea rugăciuni, el a izbăvit obştea mânăstirii şi mulţimea de bucureşteni ce se refugiaseră acolo, de furia turcilor, care înconjuraseră mânăstirea şi erau hotărâţi să omoare pe toţi cei de acolo. Tot Sfântul Calinic a tămăduit o femeie stăpânită de un duh necurat, iar citind rugăciunile de dezlegare din slujba înmormântării, la căpătâiul unui mort rămas neputrezit, trupul acestuia s-a prefăcut în ţărână. meşterul Costache, care a lucrat la clădirea catedralei din Râmnic, istoriseşte cum Sfântul l-a tămăduit pe fiul său, bolnav de epilepsie.Toate acestea însă au determinat pe unii ambiţioşi să încerce omorârea Sfântului, prin otrăvire. Dar, cu puterea Sfântului Duh, a rămas nevătămat, fiind chemat de Dumnezeu pentru a păstori episcopia de la Râmnic, ceea ce s-a şi întâmplat la 15 septembrie 1850, la vârsta de 63 de ani. La 26 octombrie 1850 va fi hirotonit arhiereu, după care se va despărţi cu greu de Cernica, luând cu sine totuşi, câţiva monahi, ca să-i slujească în eparhie, printre care şi ucenicii săi apropiaţi, fraţii Orest şi Anastasie Baldovin.Sosind la Craiova, unde se mutase scaunul episcopiei din pricina incendiului de la Râmnic, din primăvara lui 1847, el a căutat să-şi cunoască eparhia sa, prin dese vizite canonice. În urma acestora, Sfântul a văzut starea jalnică în care se afla eparhia, şi de aceea a căutat să ia imediat măsurile necesare pentru întărirea vieţii bisericeşti de aici. Astfel, va redeschide Seminarul teologic de la Râmnic concomitent cu refacerea catedralei episcopale de la Râmnic, distrusă în urma incendiului, pe care o va termina în 1856. O altă mare realizare a vestitului ierarh o va reprezenta schitul Frăsinei, construit în 1763 şi văduvit de petrecerea monahilor. În 1863, Sfântul Calinic va construi acolo o nouă biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum şi chilii şi clopotniţă. În vieţuirea acestui schit, Sfântul va introduce rânduiala atonită, şi este celebru „blestemul” pe care acesta l-a făcut cu privire la hotarele acestui schit, ca nici o femeie să nu calce acolo. De altfel , el va vindeca pe fiica unui sătean al Frăsineiului, deoarece aceasta se îmbolnăvise pentru că trecuse din greşeală hotarul schitului, alergând după un animal.Pentru ca bisericile să aibă cărţile necesare pentru cult şi pentru pregătirea clerului, Sfântul Calinic va înfiinţa, cu mijloace proprii tipografia „Kallinik Rîmnik”, care va începe să lucreze din 1861. La această tipografie, printre alte lucrări, va apare şi marea lucrare a epocii, colecţia de Minee, precum şi Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet şi Învăţătură pentru duhovnici. O importantă lucrare tipărită aici, şi care are ca autor pe Sfântul Calinic este şi Pravila mânăstirească, pravilă după care s-a condus obştea mânăstirii Cernica şi a schitului de la Frăsinei. Astfel, prin înfiinţarea acestei tipografii, Sfântul Calinic va reînvia trecutul de glorie culturală şi artistică a înaintaşilor săi, episcopii Antim Ivireanul, Damaschin, Climent, Chesarie şi Filaret, fiind apreciat de personalităţile vremii, ca patriarhul Chiril al Ierusalimului, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ţarul Rusiei, Nicolae I, care îi va şi acorda, în ianuarie 1854, Crucea Sfântul Vladimir, clasa a 3-a.Anii bătrâneţii începuseră să-i bată pe umeri însă, drept pentru care, la 18 septembrie 1857, Sfântul Calinic îşi va scrie testamentul (diata), care îi oglindeşte întreaga viaţă ca fiind o sfântă dăruire în smerenie, întru dragostea ui Dumnezeu şi a semenilor. Suferind de dureri de cap, pe care le căpătase din cauza efortului ascetic extraordinar, precum si de dureri de stomac, el va pleca din scaunul de la Râmnic, la 24 mai 1867, fără să primească aprobare pentru aceasta, la Cernica, de care rămăsese legat tot timpul, şi pe care nu o va mai părăsi niciodată. Din respect pentru Sfântul Calinic, guvernul nu i-a retras titulatura, astfel că el a rămas până la sfârşitul zilelor tot în funcţia de episcop titular al Râmnicului.Ştiindu-şi sfârşitul apropiat, în Joia Mare, la 28 martie 1868, Sfântul a chemat la sine 7 preoţi care i-au slujit Sf. Maslu, iar în ziua de Paşti s-a împărtăşit cu Sfintele Taine. In zorii zilei de joi, 11 aprilie, după ce un preot îi citise Utrenia, s-a făcut sănătos definitiv, s-a sculat şi s-a îmbrăcat cu toate hainele de îngropare, i-a binecuvântat pe cei de faţă, şi şi-a dat duhul în mâinile Domnului, rezemat cu capul pe pieptul părintelui Ghermano. Înmormântarea a avut loc sâmbătă, 13 aprilie 1868, la care a participat mitropolitul primat al României, Nifon, împreună cu un numeros sobor de ierarhi şi preoţi, însoţiţi fiind de un numeros public, sosit din împrejurimi. Sfântul Calinic a fost îngropat în biserica Sfântul Gheorghe, ctitoria sa.Pentru curăţia vieţii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinţilor. Festivităţile proclamării solemne a canonizării au avut loc tot la Cernica în zilele de 21 şi 23 octombrie 1955, când tot atunci au fost dezgropate şi moaştele sale, care au fost aşezate într-o raclă şi păstrate până azi în biserica ctitorită de el. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite şi slujbele de pomenire ale Sfântului, precum şi viaţa sa şi felul zugrăvirii chipului său. [5]Prin faptele sale, Sfântul Calinic a strălucit ca o stea luminoasă pe firmamentul întregii Biserici Ortodoxe Ecumenice, fiind şi o podoabă aleasă a Bisericii Româneşti şi un ocrotitor puternic al poporului român. De aceea şi Însuşi Dumnezeu l-a proslăvit, dăruind sfintelor sale moaşte puterea săvârşirii de minuni.Tomisului===

Prăznuire: [1] Pr. Prof. Ion Ionescu, „Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul”, în vol.„Sfinţi români şi apărători…”, ed. cit. , p.520.[2] Pr. Prof. Ene Branişte, Aspecte şi momente din activitatea Sfântului ierarh Calinic de la Cernica, în G. B. , XXVIII (1969), nr 1-2, p. 69.[3] Ibidem, p. 70-71.[47 martie] Pr. Prof. D. Stănioae, Predică rostită la 24 octombrie 1955, cu ocazia canonizării Sfântului ierarh Calinic, la mânăstirea Cernica, în B. O. R. LXXIII (1955), nr. 11-12, p. 1164.[5] Vezi B. O. R. , LXXIII, (1955), nr. 11-12, p. 1137-1172.

===Sfântul Ierarh Date biografice: Născut la sud de Dunăre, călătorește în [[Țara Sfântă]] unde este și hirotonit preot înainte ca Patriarhul Hermon să îl trimită în Dacia Pontică în secolul al IV-lea. Devenind al doilea [[Listă a episcopilor Tomisului|episcop al Tomisului]], Sf. Efrem convertește numeroși daco-romani, goți, și sciți, mulți dintre ei devenind martiri. Este întemnițat, torturat, și ucis în timpul [[Ghelasie de la RâmeţPersecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuției lui Dioclețian]]===.

Date Biograficebiografice: A vieţuit viețuit în secolul al XIV-lea.A pustnicit pe valea pârâului RâmeţRâmeț. În 1377 Sfântul Ghelasie era arhiepiscop în Transilvania. ===Sfântul Sfințit Mucenic [[Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului#Gordian, episcopul Tomisului|Gordian]] al Tomisului=== Prăznuire: [[13 septembrie]] Date biografice: Născut pe teritoriul Asiei Mici, Sf. Gordian a fost exilat în [[Sciția Mică]] (Dobrogea) împreuna cu Sf. Macrovie după ce s-a alfat că erau creștini și nu au mai fost lăsați să slujească la curtea împăratului Liciniu. Ajuns în Sciția Mică, a fost martor la execuția Sfinților Zotic, Lucian, și Ilie. Acolo, a devenit episcop al Tomisului, urmându-l la scaun pe Sfântul Sfințit Mucenic [[Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului|Tit al Tomisului]]. Reluând eforturile de propovăduire către daco-romani și goți, activitatea Sf. Gordian l-a motivat pe împăratul Liciniu să-l întemnițeze și apoi să-l decapiteze în jurul anilor 320-323.

===Sfântul Ierarh [[Irineu de SirmiumGrigorie Dascălul]]al Țării Românești===

Date Biograficebiografice: A fost Episcop de Smirnum (azi MitroviţaMitrovița) începutul sec. al IV-lea. El a fost dus la judecată în faţa fața guvernatorului provinciei, care i-a poruncit Sfântului să să jertfească zeilor. Sfântul s-a împotrivit iar guvernatorului a poruncit ca să i se taie acestuia capul cu sabia în anul 304. ===Sfântul Ierarh Mărturisitor [[Ilie Iorest]] al Transilvaniei=== Prăznuire: [[24 aprilie]]

===Date biografice: Sfântul Ierarh [[și Mărturisitor Ilie Iorest]]===, a păstorit la Alba-Iulia între anii 1640-1643. A depus eforturi intense pentru păstrarea credinței străbune, în fața tendinței de calvinizare și catolicizare a zonei.Acestea au atras asupra sa uneltirile cârmuitorilor politici calvini ai Transilvaniei. Potrivit unor informații, în 1655 ar fi fost ales episcop al Hușilor, unde ar fi păstorit până în anul 1657.

Date Biograficebiografice: Acest sfânt a fost episcop al Maramureșului. S-a născut în secolul al XVII-lea, în anul 1690 este ales episcop al Maramureșului. Sfântul Ierarh şi Mărturisitor Ilie IorestÎn anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a păstorit propus renunțarea la Alba-Iulia între anii 1640-1643ortodoxie, în schimbul unor avantaje materiale. A depus eforturi intense pentru păstrarea credinţei străbunerefuzat categoric, în faţa tendinţei ceea ce a dus la iscarea unui val de calvinizare şi catolicizare a zonei.Acestea acuze injuste și calomnii ce i s-au atras asupra sa uneltirile cârmuitorilor politici calvini ai Transilvanieiadus. În 1655 anul 1711 va fi ales episcop al Huşilorreveni însă în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferințe, unde va păstori până își dă viața în anul 1657mâinile Domnului, aproape de sfârşitul vieţii salela scurtă vreme după aceea. datat la 12 martie 1678

===Sfântul [[Date biografice: S-a născut în 1818 în satul Răzălăi din Basarabia. Unchiul lui, eclesiarh la Episcopia Buzăului, îl aduce pe Iosif Mărturisitorul|în Țara Românească unde este călugărit și hirotonit diacon. În 1849, Iosif]] [[Mărturisitor]]ul din Maramureş===devine egumen la Mănăstirea Șerbăneștii Morunglavului și în 1861 este înaintat la rangul de arhimandrit de către mitropolitul primat Nifon. În 1872, Arhim. Iosif a fost hirotonit arhiereu, devenind episcop de Argeș, ca apoi în 1875 să devină Mitropolit al Moldovei. Timp de 27 de ani venerabilul mitropolit Iosif Naniescu a păstorit cu o rară blândețe și înțelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată a sa activitate duhovnicească, teologică, pastorală și socială, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat. La 26 ianuarie 1902, mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt și milostiv” i-a părăsit pe fiii săi duhovnicești și s-a strămutat la cereștile lăcașuri, pentru a sta în fața marelui Arhiereu Iisus Hristos.

PrăznuireDate biografice: S-a născut în 1568, în orașul Raguza Dalmației. La 15 ani intră în viața monahală, la mânăstirea din Ohrida, unde rămâne timp de 5 ani, după care merge la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator, unde devine schimonah, cu numele Iosif. În anul 1650, [[24 aprilieCuvios]]ul Iosif este hirotonit arhiereu și instalat Mitropolit al Timișoarei. Rămâne în scaunul mitropolitan timp de 3 ani, după care se retrage la mânăstirea Partoș. În acest loc, în 1656, Sfântul Iosif, în vârstă de 88 de ani și-a încredințat sufletul în Mâinile Domnului.

Date Biografice: Acest sfânt a fost episcop al Maramureşului. S-a născut în secolul al XVII-lea, în anul 1690 este ales episcop al Maramureşului. În anul 1701 a fost chemat ===Sfântul Ierarh [[Pahomie de la Viena, unde i s-a propus renunţarea la ortodoxie, în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val Gledin]] de acuze injuste şi calomnii ce i s-au adus. În anul 1711 va reveni însă în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferinţe, îşi dă viaţa în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea.Roman===

===Sfântul Ierarh Prăznuire: [[Iosif cel Nou|Iosif cel Nou de la Partoş14 aprilie]]===

Prăznuire: ===Sfântul Ierarh Mărturisitor [[15 septembrieSava Brancovici]]al Transilvaniei===

Date BiograficePrăznuire: S-a născut în 1568, în oraşul Raguza Dalmaţiei. La 15 ani intră în viaţa monahală, la mânăstirea din Ohrida, unde rămâne timp de 5 ani, după care merge la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator, unde devine schimonah, cu numele Iosif. În anul 1650, [[Cuvios24 aprilie]]ul Iosif este hirotonit arhiereu şi instalat Mitropolit al Timişoarei. Rămâne în scaunul mitropolitan timp de 3 ani, după care se retrage la mânăstirea Partoş. În acest loc, în 1656, Sfântul Iosif, în vârstă de 88 de ani şi-a încredinţat sufletul în Mâinile Domnului.

===Sfântul [[Teotim Date biografice: Între vlădicii care s-au ridicat împotriva încercărilor de calvinizare a credincioșilor din Transilvania este și mitropolitul Sava Brancovici. În 1656 protopopul-văduv din Ineu, Simeon Brancovici a fost ales mitropolit al Tomisului|Teotim]]Transilvaniei. După trei ani de întemnițare, mitropolitul a fost eliberat din rațiuni politice, de principele Mihail Apaffi. Bătrân și bolnav, vrednicul ierarh va trece în curând la cele veșnice, episcopul Tomisului===prin aprilie 1683.

Date Biograficebiografice: şiși-a desfăşurat desfășurat activitatea la sfârşitul sfârșitul sec. al IV-lea şi și începutul sec. al V-lea. Era de neam scit. Sfântul Teotim a fost ales Episcop al Tomisului în jurul anilor 380-395. A participat în anul 400, la un sinod local de la Constantinopol.

===Sfântul Ierarh Prăznuire: [[Sava Brancovici24 iunie]]===

===Sfântul Ierarh [[Leontie de la Rădăuți|Leontie de la Rădăuți]]=== Prăznuire: [[1 iulie]] Date biografice: Sfântul Leontie s-a născut la începutul sec. al XIV-lea. Călugăr la mânăstirea Bogdana se va retrage în sihăstrie, în codrii Rădăuților, pe valea Putnei. Unde după un timp înființează un schit.Este apoi numit Episcop al nou înființatei eparhii a Rădăuților. ===Sfântul Ierarh Martir [[Neofit Cretanul]] ===Prăznuire: [[16 iunie]] Date biografice: Născut în 1690 în Creta, Sf. Neofit a devenit mitropolit al Țării Românești în 1738. „Spirit progresist, pătruns de învățătura timpului, mitropolitul Neofit a fost un bun cărturar, care a sprijinit curentul de traduceri în limba română și a lăsat prețioase însemnări de călătorie cu felurite date istorice. S-a identificat cu năzuințele poporului pe care-l păstorea, luând poziție împotriva exploatării fanariote, contribuind la desființarea rumâniei și la răspândirea cunoștințelor de carte în mediul sătesc. Toate acestea fac din el o figură reprezentativă a ierarhiei muntene în secolul al XVIII-lea.” (Pr. [[Mircea Păcurariu|Păcurariu]]) ===Sfântul Ierarh [[Nifon II al Constantinopolului|Nifon]] al Constantinopolului=== Prăznuire: [[11 august]] Date biografice: Sfântul Nifon, s-a născut în jurul anilor 1435-1440, la Moreea, Grecia. Sfântul Nifon a fost păstorul Tesalonicului între anii 1483-1486. A fost patriarh al Constantinopolului între 1486-1488 și 1496-1498. Intre 1498 și 1505 este mitropolit al Unglovlahiei. A murit la 11 august 1508, la vârsta de 90 de ani. ===Sfântul Ierarh [[Petru Movilă]] al Kievului=== Prăznuire: [[22 decembrie]] Date biografice: S-a născut la Suceava, probabil în anul 1596. A fost tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. La 28 aprilie 1633 va fi hirotonit arhiereu, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Lvov în urma alegerii sale ca mitropolit „al Kievului, Haliciului și a toată Rusia”. După o păstorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movilă a trecut la cele veșnice, în ziua de 1 ianuarie 1647, fiind îngropat în biserica cea mare a mânăstirii Pecerska. ===Sfântul Ierarh [[Simion Ștefan]] al Transilvaniei=== Prăznuire: [[24 aprilie]] Date biografice: A fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. Ierarh cărturar, traducător, editor al ''[[Noul Testament de la Alba Iulia|Noului Testament de la Bălgrad]]'' (1648), prima traducere a Noului Testament în [[limba română]]. ===Sfântul Sfințit Mucenic [[Teodosie al Moldovei|Teodosie]] al Moldovei=== Prăznuire: [[22 septembrie]] Date biografice: S-a născut în ținutul Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al Mânăstirii Bogdana, episcop de Rădăuți (1670), episcop al Romanului (1671) și mitropolit al Moldovei (1674). Din cauza prigonirilor turcilor si tătarilor, tolerate de domnitorul Moldovei, Dumitrașcu Voda, va lua atitudine, motiv pentru care este judecat, silit să se retragă din scaunul de mitropolit și exilat la Mânăstirea „Sfântul Sava” din Iași. Ulterior se va retrage în zona de sud a Moldovei, îngrijindu-se de reconstruirea schitului Brazi. In 1688 a fost din nou arestat si chinuit din ordinul lui Dumitrașcu Voda. În 1694, în timpul unei invazii, un grup de tătari au atacat schitul Brazi, chinuindu-l pe Mitropolitul Teodosie și cerându-i să le predea odoarele sfinte ale mânăstirii. Mitropolitul Teodosie s-a opus, motiv pentru care tătării i-au tăiat capul. ===Sfântul Sfințit Mucenic [[Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului|Tit]] al Tomisului=== Prăznuire: [[3 ianuarie]] Date biografice: După ce primii doi episcoi cunoscuți ai Tomisului au fost martirizați, Sfinții [[Evanghelicus al Tomisului|Evanghelicus]] și [[Efrem al Tomisului|Efrem]], Tit a urmat la scaunul episcopal în anul 304, probabil venit din Capadocia. A păstorit turma lui Hristos în Dobrogea, răspândind credința, botezând daco-romani, goți, și huni, și adăpostind creștinii prigoniți din regiune. În 323, în timpul persecuției lui Liciniu, Episcopul Tit a fost prins, chinuit, și inecat în Marea Neagră.  ===Sfântul Ierarh [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]] al Moldovei=== Prăznuire: [[30 august]]

Date Biograficebiografice: Între vlădicii care sS-au ridicat a născut în jurul anului 1590, în satul Borcești. A intrat în monahism la schitul Zosim, pe valea pârâului Secu, unde a învățat greaca și slavona. Unul din întemeietorii limbii române literare, a tradus ''[[Scara dumnezeiescului urcuș|Scara]]'' Sf. [[Ioan Scărarul|Sf. Ioan din Sinai]]; a fost sfetnic al domnitorului Miron Barnovski al Moldovei apoi mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653. A înființat prima tipografie românească. A publicat în română lucrările ''Cazania'', ''Cele șapte taine'', ''Răspunsul împotriva încercărilor catehismului calvinesc'', ''Pravila'', ''Paraclisul Născătoarei de calvinizare Dumnezeu'' etc. S-a credincioşilor ocupat de organizarea [[Sinodul de la Iași]] din Transilvania este şi mitropolitul Sava Brancovici1642. În 1656 protopopulS-văduv a îngrijit de construcția bisericii Sf. Trei Ierarhi din IneuIași, Simeon Brancovici unde a fost ales mitropolit al Transilvanieiașezat moaștele Sf. [[Parascheva de la Iași|Parascheva]]. După trei ani A contribuit la înființarea Academiei domnești de întemniţarela Iași. S-a retras la Mănăstirea Secu în 1653, mitropolitul unde a fost eliberat din raţiuni politicerămas până la moartea sa, de principele Mihail Apaffiîn 1657. Bătrân şi bolnavPe [[12 februarie]] 2007, vrednicul ierarh va trece Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în curând la cele veşnicerândul sfinților, prin aprilie 1683rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de [[30 august]].

===Preotul [[mărturisitorPreot|Preoți de mir]] [[Ioan din Galeş]]===

Prăznuire: [[21 octombrieaugust]]

Date Biograficebiografice: A trăit în Transilvania, pe Donat era diacon la mijlocul secbiserica din Singidunum. al XVIIIa pătimit pe vremea împăratului Dioclețian (284-lea. În luna mai 1756, a fost arestat şi dus în lanţuri la Sibiu305). In anul următor (1757), el 304 Donat a fost transferat de la Deva pus în Banatlanțuri, iar de acolo la Graz21 august i s-a taie capul. Se pare că de acolo, după un lung şir de aniSfântul Mucenic Venust era frate al Sfântului Donat, a fost mutat la închisoarea din Kufstein, unde îşi sfârşiseră viaţa şi alţi mucenici ai Ortodoxiei transilvanemartirizat prin tăierea capului.

===Sfântul Sfinții Sfințiți Mucenici [[Niceta de RemesianaEpictet și Astion din Halmyris]]===

PrăznuireDate biografice: Au pătimit în anul 290 din porunca împăratului [[24 iunieDioclețian]]în cetatea Halmyris (astăzi Murighiol, în Dobrogea). În ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi [[monah]]ului Astion, după care [[preot]]ului Epictet.

Date Biografice: A fost Episcop de Remesiana, între anii 366-414.===Sfântul Niceta era originar Sfințit Mărturisitor [[Ioan din Dacia MediteraneeaGaleș]]===

===Sfântul Ierarh [[Leontie Date biografice: A trăit în Transilvania, pe la mijlocul sec. al XVIII-lea. În luna mai 1756, a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. In anul următor (1757), el a fost transferat de la Deva în Banat, iar de acolo la Graz. Se pare că de acolo, după un lung șir de ani, a fost mutat la Rădăuţi]]===închisoarea din Kufstein, unde își sfârșiseră viața și alți mucenici ai Ortodoxiei transilvane.

Prăznuire: [[1 iulie21 octombrie]]

Date Biograficebiografice: Sfântul Leontie s-a născut la începutul secEra originar din satul Sibiel. al XIV-lea. Călugăr la mânăstirea Bogdana se va retrage Datorită împotrivirii sale față de uniatie, în sihăstrie1752, el si preotul Moise Macinic au arestați și aruncați în codrii Rădăuţilorînchisoarea de la Kufstein. Preotul Moise Măcinic, pe valea Putnei. Unde după un timp înfiinţează un schit.Este apoi numit Episcop al nou infiinţate eparhii și-a Rădăutilorsfârșit viața în fioroasa temniță de la Kufstein.

===Preotul Sfinții Mucenici [[mărturisitor]] [[Moise MăcinicMontanus și Maxima din Singidunum|Montanus preotul și soția sa Maxima]] din SibielSingidunum===

PrăznuireUluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: [[21 octombrie]]“Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus HristosEdictele de persecuție ale creștinilor, de la începutul sec. al IV-lea, prevedea dărâmarea locașurilor de cult, interzicerea adunărilor, arderea cărților sfinte și distrugerea arhivelor, pierderea averii și funcțiilor în stat pe care le deținuseră credincioșii, exilul și pedeapsa aspră a clericilor care nu apostaziau de la credința în Hristos.Dintre toate edictele de persecuție, cel dat de Dioclețian era cel mai aspru, semănând cu edictul împăratului Deciu, care declarase război general creștinismului, până la nimicirea lui totală. Prevederile acestui edict s-au aplicat cu cea mai mare strictețe și în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, numeroși creștini și clerici căzând martiri în greaua prigoană dezlănțuită împotriva lor.Printre cetățile prigonite se afla și cetatea Singidunum (Belgradul de azi), iar printre martirii acestei cetăți s-au aflat și preotul Montanus, împreună cu soția sa, Maxima. Martiriul lor s-a petrecut astfel: văzând preotul Montanus prigoana ce se pornise împotriva creștinilor, a plecat din Singidunum la Smirnum, reședința provinciei în care locuia, unde a fost prins de prigonitori și adus în fața lui Probus, guvernatorul Pannoniei Inferior. Acesta l-a judecat pe preotul Montanus, îndemnându-l să se supună poruncilor împăratului și să aducă jertfă zeilor. Montanus a răspuns că cel ce cinstește pe zei și nu pe Dumnezeu va fi smuls din rădăcină, după cuvântul Scripturii. Amenințat cu chinuirea, Montanus a stat și mai curajos în fața guvernatorului, spunându-i că se bucură de chinuiri, deoarece îl fac părtaș la Patimile Domnului Iisus Hristos.Probius a poruncit deci ca Montanus să fie pus numaidecât la cazne, iar în timpul acestora îl întreba dacă va aduce jertfă zeilor. Răspunsul a fost dat cu bărbăție: “Mă aduc jertfă, prin chinurile acestea, Dumnezeului meu, Căruia mereu I-am jertfit”. Văzând această îndârjire, Probus a chemat pe maxima, soția preotului, crezând că femeia, mai slabă de fire fiind, se va înduioșa de chinurile soțului, și-l va îndemna să jertfească zeilor. Spre uimirea păgânului însă, Maxima a cerut și ea dusă la chinuiri, spre a fi și ea părtașă Patimilor Mântuitorului.Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos

Date Biografice: Era originar din satul SibielPr. Datorită împotrivirii sale faţă de uniatieProf Dr. Ioan I. Rămureanu, în1752Sfântul Montanus, el si preotul Moise Macinic au arestati şi aruncaţi , și soția sa, Maxima, în închisoarea de la Kufsteinvol. Preotul Moise Măcinic„Sfinți români și apărători…”, şi-a sfârşit viaţa în fioroasa temniţă de la Kufsteined. cit. , p.141

===Sfântul Ierarh Mare Mucenic [[Nifon de Constantinopol|NifonNichita Romanul]], Patriarhul Constantinopolului===

PrăznuireDate biografice: Născut la nord de Dunăre în veacul al IV-lea când pământul românesc era sub stăpânirea goților, Sfântul Nichita a fost botezat și hirotonit de episcopul goților și al sciților, Teofil, participant și semnatar la [[11 augustSinodul I Ecumenic|primul Sinod Ecumenic]]. Sf. Nichita pornește o activitate misionară în satele din împrejurimi în ciuda represaliilor din partea regelui păgân Atanaric. În 372, Mucenicul Nichita este prins de goți în biserică și este ars de viu în fața Sfântului Altar, dându-și viața pentru Hristos.

Date Biografice: Sfântul Nifon===Sfinții Sfințiți Mucenici [[Donat, s-a născut în jurul anilor 1435-1440Romul, la Moreea, Grecia. Sfântul Nifon a fost păstorul Tesalonicului între anii 1483-1486. A fost patriarh al Constantinopolului între 1486-1488 şi 1496-1498. Intre 1498 şi 1505 este mitropolit al Unglovlahieia. A murit la 11 august 1508, la vârsta de 90 de ani.Silvan și Venust din Smirnum|Romul și Silvan]]===

===Date biografice: Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, și slujea ca preot în cetatea Smirnum. Pornindu-se însă prigoana împotriva creștinilor, preotul Romul a fost prins și dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat și osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabiaSfântul Ierarh [[Petru Movilă]]Silvan slujea ca diacon în aceeași biserică unde slujea și Romul preotul. El a fost prins odată cu Romul, mitropolitul Kievului===și Prăznuire: [[22 decembrie]]dus la Cibales, unde a primit aceeași soartă ca și Romul preotul în anul 304

===Sfântul Cuvios [[CuvioşiAmfilohie de la Pângărați]]===

===Date biografice: Născut în 1487, Cuviosul Amfilohie își începe viața monahală la [[CuviosMănăstirea Moldovița]]ul , de unde se duce la [[Antipa Mănăstirea Pângărați (județul Neamț)|Mănăstirea Pângărați]] în 1508. Acolo, devine [[egumen]] pentru următorii 56 de ani, unde, cu ajutorul voievodului Alexandru Lăpușneanu, îmbogățește mănăstirea cu două biserici supraetajate, cea de jos servind ca trezonerie voievodală. În 1566, Cuviosul Amfilohie, cunoscând că i se apropie sfârșitul, se retrage la Mănăstirea Moldovița, ducându-se la Calapodeşti]]=== Domnul în 1570.

PrăznuireDate despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși [[10 IanuarieSimeon și Amfilohie de la Pângărați]], împreună cu primul ctitor și egumen al Mănăstirii Pângărați, Cuviosul [[Simeon de la Pângărați]].

Date Biografice: S-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, din judeţul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca ===Sfântul Cuvios [[frate]] în obştea mânăstirii Căldăruşani. Aici va rămâne timp Antipa de 2 ani, după care va pleca la [[Sfântul MunteCalapodești]]. In 1865 va poposi la mânăstirea Valaam, Rusia, unde îşi va da viaţa în mâinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani.===

===Date biografice: S-a născut în anul 1816, în satul Calapodești, din județul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca [[Cuviosfrate]]ul în obștea mânăstirii Căldărușani. Aici va rămâne timp de 2 ani, după care va pleca la [[Antonie Sfântul Munte]]. In 1865 va poposi la mânăstirea Valaam, Rusia, unde își va da viața în mâinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, la Iezeru]]-Vâlcea===vârsta de 66 de ani.

Date Biograficebiografice: S-a născut într-unul din satele subcarpatice ale judeţului județului Vâlcea. Este tuns [[călugăr]] în schitul Iezeru-Vâlcea. In 1690 se va retrage, în muntele Iezeru unde va găsi o peşteră peșteră mică, unde îşi își va petrece în nevoinţe nevoințe îndelungate până la sfârşitul vieţii sfârșitul vieții sale. Cuviosul Antonie şiși-a dat viaţa viața în mâinile Domnului, înainte de anul 1714.

===Sfântul Cuvios [[Gheorghe Chiriac de la CernicaBisericani]]=== Prăznuire: [[1 octombrie]]

PrăznuireDate biografice: După ce Sfântul [[3 decembrieIosif de la Bisericani]]a înființat Schitul Bisericani la începutul secolului XVI, Cuviosul Chiriac s-a alăturat obștii un secol mai târziu la începutul secolului al XVII-lea. După o vreme, Cuviosul s-a retras într-o peșteră din muntele lui Simon pentru 60 de ani, petrecând iarna pe munte „cu trupul gol, în rugăciune curată, biruind, cu puterea lui Hristos, neputințele firii și ispitele diavolului.” A devenit unul dintre cei mai mari sihaștri din Carpați, apreciat și de Sfântul Ierarh [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]] și cinstit de popor. Moaștele lui au fost așezate în peștera în care a trăit, peșteră ce se poate vedea și astăzi și în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Mai târziu, din cauza deselor tulburări din țară, sfintele moaștele au fost împărțite.

Date Biograficedespre prăznuire: În același praznic este sărbătorit și [[Iosif de la Bisericani]], Cuviosul Gheorghe (1730 – 1806) - ardelean din Sălistea Sibiului – ce a intrat în monahism la Sfântul Munte Athos în 1752, la mânăstirea Vatopedînființat Schitul Bisericani. In anul 1763 vine la Mânăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 se mută la Mânăstirea Secu. In 1781 Mitropolitul Tării Româneşti Grigorie al II-lea îi încredinţează schitul Cernica, părăsit de 30 de ani. Roadele cârmuirii sale la Cernica au făcut ca în 1793 Mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă şi mânăstirea Căldăruşani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 şi până la moartea sa în 3 decembrie 1806

===Sfântul ierarh Cuvios [[Grigorie DascălulChiriac de la Tazlău]]===

Prăznuire: [[22 iunie9 septembrie]]

Date Biograficebiografice: SNăscut la sfârșitul secolului al XVI-lea într-un sat din Botoșani, Cuviosul Chiriac a născut intrat de tânăr în Bucuresti la 1765, a studiat la Şcoala Sfântul Savaobștea Mănăstirii Tazlău din Neamț. S-a închinoviat la Mânăstirea Neamţ în anul 1790 şi apoi a fost După ce este hirotonit ierodiacon şi ieromonah, Cuviosul se retrage în pustnicie într-o peșteră din apropiere, răbdând frig cumplit și ispite diavolești. In ianuarie 1823 este ales Mitropolit al UnglovlahieiAcolo, devine un renumit duhovnic făcător de minuni, vizitat de mulți și apărând Neamțul de influențele calvine venite din vest. În ianuarie 1829 După ce a fost înlăturat din scaun, fiind exilat trecut la Chişinău (până Domnul în ianuarie 1832)1660, apoi la Buzău (februarie 1832 Sfântul [[Dosoftei al Moldovei]] i- aprilie 1833) şi Căldăruşani (apriliea sărutat moaștele, arătându- august 1833). In 1833 îşi reia activitatea ca mitropolit până la 22 iunie 1834, când trece la Domnul. A fost un mare cărturar şi mitropolitși cinstea pentru sfințenia Cuviosului.

===Cuviosul Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi și [[Daniil SihastrulOnufrie de la Vorona]]===, un alt sihastru iubit din nordul Moldovei care a viețuit în secolul următor.

Date Biograficebiografice: S-a născut pe la începutul sec. al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţiorașului Rădăuți. Se călugareste călugarește cu numele de David apoi pleca de la RădăuţiRădăuți, poposind la schitul Sfântul Lavrentie. După o vreme va îmbrăca schima cea mare, primind numele de Daniil, şi și se va retrage în munte, într-un loc tainic, pe o stâncă de pe malul pârâului ViţeulVițeul. Aici va dăltui, cu multă trudă, un paraclis, iar dedesubt, o chilie.

===Cuviosul Date biografice: În secolul al XVII-lea, viața pustnicească înflorea în Țara Românească. În acest timp, mai mulți pustnici au trecut Oltul din Mănăstirea Cozia pentru a sihăstri în Muntele Cozia la vest. Duhovnicul Daniil împreună cu ucenicul său Misail și-au săpat peșteri în stâncă în preajma Sihăstriei Turnu. Acolo, Daniil a devenit duhovnicul tuturor sihaștrilor din Muntele Cozia, inclusiv al Cuvioșilor [[Dimitrie cel Nou Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stânişoara]] care se nevoiau în Muntele Sălbaticul puțin mai la vest. După trecerea la Domnul a duhovnicului Daniil, egumenul (numit și „nacealnic”) Misail a devenit duhovnicul sihaștrilor din Basarabitoată regiunea. După ce au trecut la cele veșnice, Mitropolitul [[Varlaam al Țării Românești]]===a construit o biserică la schitul Turnu, așezând sfintele moaşte ale celor doi Cuvioși la temelia noului altar.

===Sfântul ierarh Prăznuire: [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei1 septembrie]]===

Date biografice: A fost un teolog al Bisericii din secolul al VI-lea, originar din Scythia Minor (Dobrogea). A fixat cronologia erei creștine, stabilind ca punct de plecare pentru calcularea anilor data nașterii lui Hristos (cu o eroare de doar câțiva ani). A tradus mai multe lucrări cu caracter dogmatic, canonic sau de spiritualitate din limba greacă în latină. ===Sfântul Cuvios [[Gheorghe de la Cernica]]=== Prăznuire: [[13 3 decembrie]]

Date Biograficebiografice: Mitropolitul Dosoftei sCuviosul Gheorghe (1730 – 1806) -ardelean din Sălistea Sibiului – a născut intrat în monahism la Sfântul Munte Athos în anul 1624 1752, la Suceavamânăstirea Vatoped. S-a dedicat vieţii monahale In anul 1763 vine la Mânăstirea Probota (1648). În 1658Dragomirna, eparhiile Huşi şi Romaniar din anul 1775 se mută la Mânăstirea Secu. În anul 1671 devine Mitropolit In 1781 Mitropolitul Tării Românești Grigorie al MoldoveiII-lea îi încredințează schitul Cernica, până părăsit de 30 de ani. Roadele cârmuirii sale la 1686, când a luat drumul greu Cernica au făcut ca în 1793 Mitropolitul Filaret al pribegiei pe pământ strain, II-lea să-i dea în Poloniaseamă și mânăstirea Căldărușani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 și până la trecerea moartea sa la viaţa cea veşnică, în 1693.Principala operă a mitropolitului Dosoftei “Psaltirea în viersuri” apoi tipăreşte o Liturghie, Psaltirea slavo-romană şi alte cărţi3 decembrie 1806

PrăznuireDate biografice: Originar din [[20 noiembrieSciția Mică]](Dobrogea de azi), s-a născut în jurul anului 368. El l-a însoțit pe Sfântul [[Ioan Casian]] în toate călătoriile sale duhovnicești, până la Roma, străbătând astfel Palestina, pustia Egiptului și Siria. Revenit la Constantinopol, în anul 400 este [[hirotonire|hirotonit]] ieromonah de către Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]. Ajunge din nou la Roma în jurul anului 405, împreună cu Sf. Ioan Casian, și rămâne acolo până la trecerea sa spre cele veșnice, în jurul anului 415.

Date Biografice: ===Sfântul Grigorie s-a născut la Irinopolis, oraş în Decapolea Isauriei Asiei mici, către anii 780-790. Se stabileşte la o mânăstire din jurul Decapolei apoi se retrage ca sihastru într-o pestera. Sfântul a suferit asupriri din cauza iconoclaştilor . Sfântul Grigorie va trece în cămările cereşti, după cum prezisese, la data de 20 noiembrie 842 în Constantinopol.Cuvios [[Ioan Iacob Hozevitul]]===

===Cuviosul Sfântul Cuvios [[Gherman din DobrogeaIoan Casian]]Romanul===

Date Biograficebiografice:<br>Originar tot din Sciţia Minor [[Sciția Mică]] (Dobrogea de azi), s-a născut în jurul anului 368360. Se călugărește la o mânăstire Dobrogeana. El l-a însoţit pe Sfântul [[Ioan Casian]] În anul 380 el își începe lungile călătorii în toate călătoriile sale duhovniceştiRăsărit, până la RomaPalestina și pustiul Egiptului, străbătând astfel Palestinapentru a cunoaște viețuirea părinților, pustia Egiptului şi Siriastabilindu-se la o mănăstire din Sketis. Revenit la Constantinopol, în anul 400 este [[hirotonire|hirotonit]] ieromonah de către Sfântul [[Ioan Gură Aici va sta timp de Aur]]7 ani. Ajunge din nou la Roma Cunoștințele și experiențele care le va dobândi aici le va folosi pentru a fonda monahismul apusean, stabilindu-se în jurul anului 405Galia, împreună cu Sfla Marsilia. Ioan Casian, şi rămâne acolo până la trecerea sa spre cele veşnice, Sfântul daco-roman și-a încetat viața pământească în jurul anului 415anul 435.

Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi cu prietenul său apropoiat, [[Gherman din Dobrogea]]. ===Sfântul Cuvios [[Ioan Iacob Hozevitulde la Prislop]]===

PrăznuireDate biografice: [[5 august]]a fost monah la Mânăstirea Prislop, de unde se retrage mai târziu in sihăstrie pe malul râului Silvut. Aici el și-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni și ajunări.

Date Biografice: Născut în Crainiceni, lângă Botosani, călugărit în aprilie 1936 ===Sfântul Cuvios [[Ioanichie cel Nou de la Mânăstirea Neamţ, a vieţuit în pustiul Hozeva, Palestina, între 1938 şi 1960.Muscel]]===

===Cuviosul Prăznuire: [[Ioan Casian26 iulie]] Romanul===

Prăznuire: ===Sfântul Cuvios [[29 februarieIosif de la Bisericani]]===

Date BiograficePrăznuire: Originar din Sciţia Minor (Dobrogea), s-a născut în jurul anului 360. Se călugăreste la o mânăstire Dobrogeana. În anul 380 el îşi începe lungile călătorii în Răsărit, Palestina şi pustiul Egiptului, pentru a cunoaşte vieţuirea părinţilor, stabilindu-se la o mănăstire din Sketis. Aici va sta timp de 7 ani. Cunostinţele şi experienţele care le va dobândi aici le va folosi pentru a fonda monahismul apusean, stabilindu-se în Galia, la Marsilia. Sfântul daco-roman şi-a încetat viaţa pământească în anul 435.[[1 octombrie]]

===Sfântul Cuvios Date despre prăznuire: În același praznic este sărbătorit și [[Ioan Chiriac de la PrislopBisericani]]===, Cuviosul ce s-a nevoit în Bisericani un secol mai târziu.

Prăznuire: [[13 septembrie16 august]]

Date Biograficebiografice: Născut în jurul anului 1750 în Transilvania, familia lui Iosif se mută în Moldova pentru a fost monah scăpa de persecuțiile religioase împotriva ortodoșilor. Acolo, devine ucenic al Cuviosului [[Paisie de la Neamț]] la Mânăstirea Prislop[[Mănăstirea Dragomirna]], de înainte ca amandoi să se mute la Mănăstirile [[Mănăstirea Secu (județul Neamț)|Secu]] și [[Mănăstirea Neamț|Neamț]] unde se retrage este hirotonit ieromonah, devenind mai târziu in sihăstrie pe malul râului Silvutsihastru ieroschimonah în Muntii Neamțului. După anul 1785, Iosif pune bazele [[Mănăstirea Văratec|Mănăstirii Văratec]], devenind ctitor al celor două biserici de la mănăstire. Aici el şi-În următorii ani, a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi ajunăricontribuit la organizarea mai multor mănăstiri, devenind un duhovnic iubit, având discipoli cunoscuți precum Arhimandritul Irinarh Roseti. În 1828, Cuviosul Iosif trece la Domnul.

Date Biograficebiografice: A fost un cuvios călugăr care a trăit în secolul al XIX-lea, monah la mănăstirea Cernica, apoi stareţ stareț vreme de 41 de ani (1854-1900) al Mănăstirii Lainici. ===Sfinții Cuvioși [[Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stânișoara]]=== Prăznuire: [[3 septembrie]]

===Cuviosul La fel ca Sfinții Cuvioși [[Nicodim Daniil şi Misail de la TismanaMănăstirea Turnu]]===, schimonahii Neofit și Meletie au viețuit la începutul veacului al XVII-lea, călugărindu-se în [[Mănăstirea Cozia]] înainte de a trece Oltul pentru a sihăstri în Muntele Sălbatic în peșteri săpate de ei. Acolo, au fost preamăriți de Duhul Sfânt, purtând daruri duhovnicești precum darul mijlocirii pentru întreaga lume prin lacrimi. După ce s-au dus la Domnul, ucenicii lor au înființat [[Mănăstirea Stânișoara]], iar sfintele moaște ale Sfântului Neofit sunt încă păstrate în biserica Mănăstirii Stânișoara.

Date Biograficebiografice: Se naşte naște în anul 1320 în satul Prislep din Serbia. Vieţuieste Viețuiește în Sfântul Munte la mânăstirea Hilandar. De la Athos, Cuviosul Nicodim va petrece o vreme lângă Vidin, în Bulgaria. În anul 1364, vine în Ţara Țara Românească şi și se va stabili pe malul râului VodiţaVodița, unde va întemeia o mânăstire, cu acelaşi același nume. În 1400, va ctitori mânăstirea Prislop. În ziua de 26 decembrie 1406 va trece la cele veşniceveșnice.

Date Biograficebiografice: S-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. In 1749, vine în ţinuturile ținuturile Moldovei . În anul 1764 intră în obştea obștea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştireliniștire. Timp de 25 de ani va vieţui viețui într-o peşteră peșteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţănevoință, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi și neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind ațipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte mărturisește Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi viețuia și el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, stareţul starețul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoinţelor nevoințelor sale, la peştera peștera din preajma Sihăstriei Voronei. A adormit întru Domnul, la 29 martie

===Sfânta Cuvioasă Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi și Cuviosul [[Paraschiva Chiriac de la IaşiTazlău]]===, un sihastru iubit din nordul Moldovei care a viețuit în secolul precedent.

Date Biograficebiografice: S-a născut în prima jumătate a sec al XI-lea. După ce a petrecut în pustie a mers la Ierusalim, la Locurile Sfinte, apoi în pustia Iordanului, unde a intrat într-o mănăstire de călugăriţecălugărițe, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani. A adormit întru Domnul în anul 1050. ===Sfântul Cuvios [[Partenie de la Agapia Veche]]=== Prăznuire: [[21 iulie]] Date biografice: Născut în secolul XVII în Moldova, Cuviosul Partenie a devenit de tânăr ucenic al starețului Eufrosin, ctitorul mănăstirii din Livada Părinților. Mai târziu, s-a nevoit în muntele Scaunele în imprejurimile Schitului Agapia Veche după tradiția părinților de acolo: ziua se rugau în singurătate cu Psaltirea, pe care o știau pe dinafară, iar seara gustau puțin din pâine și legume fierte, după care toată noaptea se nevoiau rugându-se și împletind coșuri. Ațipeau doar câte puțin când oboseau, în lavițe (scaune), așezate între trunchiurile de brazi. Această nevoință continua fără întrerupere până dimineața. Ucenicii duceau coșurile la târg, unde le vindeau, iar cu banii astfel câștigați, cumpărau hrană și cele necesare traiului pustnicesc. Cuviosul a devenit egumen al Agapiei și mulți călugări și pustnici s-au mântuit prin rugăciunea și povățuirea sa blândă. După trecerea la Domnul, sfintele moaște ale Cuviosului Partenie au fost tăinuite. Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși [[Rafail și Partenie de la Agapia Veche]], împreună cu egumenul de la Agapa Veche din secolul precedent.

===Sfântul Cuvios [[Paisie Pârvu Mutu|Pafnutie - Pârvu Zugravul de la NeamţMănăstirea Robaia]]===

PrăznuireDate biografice: Născut în 1657 la Câmpulung, Pârvu Mutu a demonstrat de mic talent artistic, fiind trimis în Bucovina pentru a deprinde meșteșugul zugrăvirii icoanelor de la călugării din mănăstirile de acolo. Întors în Țara Românească, a devenit cel mai mare pictor din epoca Brâncovenilor și a Cantacuzinilor, întemeind chiar și o școală pentru pictori bisericești. Spre sfârșitul vieții, a fost tuns în monahism la [[15 noiembrieMănăstirea Robaia]], primind numele de Pafnutie.

Date Biografice: Se naşte la 21 decembrie 1722, la vârsta ===Sfântul Cuvios [[Paisie de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon. Pleacă în Athos la Mânăstirea Pantocrator în 1746. Apoi vine în Moldova unde se stabileşte la Mânăstirea Poiana Mărului, unde va fi călugărit cu numele de Paisie. In 1763 se stabileşte la Mânăstirea Dragomirna iar după 4 ani va ajunge starţ al Mânăstirii Neamt. A adormit la 15 noiembrie 1794.Neamț]]===

===Sfântul ierarh Prăznuire: [[Pahomie de la Gledin15 noiembrie]]===

PrăznuireDate biografice: [[14 aprilie]]Se naște la 21 decembrie 1722, la vârsta de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon. Pleacă în Athos la Mânăstirea Pantocrator în 1746. Apoi vine în Moldova unde se stabilește la Mânăstirea Poiana Mărului, unde va fi călugărit cu numele de Paisie. In 1763 se stabilește la Mânăstirea Dragomirna iar după 4 ani va ajunge stareț al Mânăstirii Neamț. A adormit la 15 noiembrie 1794.

Date Biografice: Episcopul Pahomie (Penciu) s-a născut în satul Gledin, judeţul Bistriţa-Năsăud în anul 1671. In 1697 a primit tunderea monahală în obştea Mănăstirii Neamţ, iar între anii 1702-1704 a fost stareţ al acestei mânăstiriDupă ce vizitează Mănăstirea Pecersca şi pe ===Sfântul Dimitrie al Rostovului, se întoarce la metanie şi se face sihastru în Muntele Chiriacu. La 15 ianuarie, 1707, este ales episcop Cuvios [[Rafail de Roman, iar după şapte ani se retrage din nou în pustie şi întemeiază Schitul Pocrov, cu hramul „Acoperămânul Maicii Domnului". Din cauza vitregiei vremurilor, în anul 1717 pribegeşte în Transilvania, apoi se stabileşte la Mănăstirea Pecersca. Moare în anul 1724 şi este înmormântat în paraclisul Sfântul Ştefan din această lavră.Agapia Veche]]===

===Cuviosul Mărturisitor Prăznuire: [[Sofronie de la Cioara21 iulie]]===

PrăznuireDate despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși [[21 octombrieRafail și Partenie de la Agapia Veche]], împreună cu egumenul de la Agapia Veche din secolul următor.

===Sfânta Cuvioasă Prăznuire: [[Teodora de la Sihla16 mai]]===

PrăznuireDate biografice: Născuți în 1697, 1701, și 1717, acești trei sfinți ieroschimonahi au îngrijit Sihăstria Putna în veacul al XVIII-lea. Sfinții Sila și Natan au fost amanândoi stareți ai schitului, al doilea fiind părintele duhovnicesc al Sfântului Ierarh [[7 augustIacob Putneanul]]. Cuviosul Paisie a fost egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, dar s-a mutat mai târziu la Sihăstria Putnei unde a sprijinit toți viețuitorii cu rugăciuni înfocate și sfaturi pline de înțelepciune. Toți trei au rămas în Sihăstria Putna chiar și după ocupația austriacă din 1775, trăind vremuri foarte grele, lipsite de sprijin material. Cei trei au trecut la Domnul între 1783 și 1784, iar moaștele acestor 3 Cuvioși au fost găsite în 1990 când schitul de la Sihăstria Putnei era în proces de refacere.

Date Biograficedespre prăznuire: S-a născut în satul Vânători, jud. NeamţÎn ziua anterioară, pe la anul 1650. Sfânta Teodora va intra în monahism la schitul Vărzăreşti-Vrancea. După 15 mai bine de un deceniu se retrage ca pustnică în Munţii Neamţului unde va rămâne până la sfârşitul vieţii, este prăznuit Sfântul Ierarh [[Iacob Putneanul]] al Moldovei, mitropolitul cu care au lucrat împreună pentru dezvoltarea culturii românești.

===Sfântul Cuvios [[Vasile Simeon de la Poiana MăruluiPângărați]]===

Prăznuire: [[15 aprilie7 septembrie]]

Date Biograficebiografice: Sfântul Vasile, stareţul Mânâstirii Poiana Mărului (1692-1767) s-a născut în Rusia. Refugiat Născut în Ţările Românesecolul XV, se stabileşte la nevoia de mic în [[Mănăstirea DălhăuţiBistrița (județul Neamț)|Mănăstirea Bistrița]], unde până s-a fost stareţ timp retras cu doi ucenici pe valea pârâului Pângăraţi. După 29 de 20 ani de ani. Dupa aceeaviață duhovnicească harică, împreuna cu 12 ucenicii s-a răspândit numele, se retrage la Schitul Poiana Măruluimotivându-l pe Sf. A fost duhovnicul Sfântului [[Paisie de la NeamţȘtefan cel Mare]]să-i facă o mănăstire, Cuviosul fiind unul din cei mai mari rugători ai Sfântului Voievod. În 1476, Cuviosul Stareţ Vasile este autorul a numeroase scrieri. A trecut Simeon adoarme la Domnul la 25 aprilie 1767, iar Ștefan cel Mare îi găsește sfintele moaște, îngropându-le în cetatea Sucevei.

===Cuviosul Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși [[Visarion MărturisitorulSimeon și Amfilohie de la Pângărați]]===, împreună cu egumenul [[Amfilohie de la Pângărați]] care a îngrijit mănăstirea 30 de ani după adormirea Cuviosului Simeon.

Date Biograficebiografice: S-a născut în districtul Maidan satul Cioara din Bosnia, În 1738 este tuns în monahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarionjudețul Alba. Ajunge la Athos, şi după un oarecare timp, Fiind preot în 1742 se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakratimpul uniației a călătorit prin satele transilvănene propovăduind păstrarea credinței strămoșești. În 26 aprilie 1744 a fost arestat şi închis  ===Sfânta Cuvioasă [[Teodora de la Sibiu pentru protest faţă de catolicizarea forţată Transilvaniei.Sihla]]===

===Sfinţii Prăznuire: [[Mucenic28 octombrie]]i [[Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat]]===

PrăznuireDate despre prăznuire: În aceeași zi este prăznuit Sfântul Ierarh [[9 noiembrieIachint de Vicina]], primul mitropolit al Țării Românești, contemporan cu Cuvioasa Teofana.

Date Biografice: Aceşti 4 ===Sfântul Cuvios [[mucenicVasile de la Poiana Mărului]]i au pătimit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Aceştia au fost în sicrie de plumb şi aruncaţi în apele fluviului Sava.===

===Date biografice: Sfântul Vasile, starețul Mănăstirii Poiana Mărului (1692-1767) s-a născut în Rusia. Refugiat în Țările Române, se stabilește la [[MucenicMănăstirea Dălhăuți]] , unde a fost stareț timp de 20 de ani. După aceea, împreună cu 12 ucenici, se retrage la Schitul Poiana Mărului. A fost duhovnicul Sfântului [[DasiePaisie de la Neamț]]===. Cuviosul Stareț Vasile este autorul a numeroase scrieri. A trecut la Domnul la 25 aprilie 1767.

Prăznuire: [[20 noiembrie21 octombrie]]

Date Biograficebiografice: Acesta era soldat S-a născut în districtul Maidan din Bosnia, În 1738 este tuns în armata romanămonahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarion. El a fost arestat şi condamnat Ajunge la moarteAthos, iar martiriul și după un oarecare timp, în 1742 se pare că l-reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakra. În 26 aprilie 1744 a suferit fost arestat și închis la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu alţi doi martiriSibiu pentru protest față de catolicizarea forțată Transilvaniei.

===Sfinţii Mucenic Prăznuire: [[Donat12 noiembrie]] şi Sfântul Mucenic [[Venust]]===

PrăznuireDate despre prăznuire: [[21 august]]Acest paznic se mai numește și „Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni”, prăznuind astfel și ceilalți țărani maltratați alături de cei patru mucenici în Țara Năsăudului (azi în jud. Bistrița-Năsăud).

Date Biografice: Donat era diacon la biserica ===Sfinții Mucenici [[Chiril, Chindeu și Tasie din Singidunum. a pătimit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). In anul 304 Donat a fost pus în lanţuri, iar la 21 august i s-a taie capul.Sfântul Mucenic Venust era frate al Sfântului Donat, a fost martirizat prin tăierea capului.Axiopolis]]===

===Sfinţii Mucenici Prăznuire: [[Ermil şi Stratonic26 aprilie]]===

Prăznuire: ===Sfinții Mucenici [[13 ianuarieClaudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat]]===

Date BiograficePrăznuire: Aceştia au trăit în ţinutul Iliricului şi al Dunării de mijloc, pe vremea împăratului Liciniu. Nevrând sa jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârţit cu cuţitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării. Sfântul Stratonic s-a săvârsit in inchisoare dupa trei zile de la moartea Sfântului Ermil[[9 noiembrie]]

===Sfinţii Mucenici Sfântul Mucenic [[Epictet şi Astion din HalmyrisDasie]]===

Prăznuire: [[8 iulie20 noiembrie]]

Date biografice: Au pătimit Acesta era soldat în anul 290 din porunca împăratului [[Diocleţian]] în cetatea Halmyris (astăzi Murighiolarmata romană. El a fost arestat și condamnat la moarte, în Dobrogea). În ziua de 8 iulie i siar martiriul se pare că l-a tăiat capul mai întâi [[monah]]ului Astionsuferit la Axiopolis (Cernavodă), după care [[preot]]ului Epictet.împreună cu alți doi martiri

===Sfântul Mucenic Sfinții Mucenici [[Emilian de la DurostorErmil și Stratonic]]===

PrăznuireDate biografice: [[18 iulie]]Aceștia au trăit în ținutul Iliricului și al Dunării de mijloc, pe vremea împăratului Liciniu. Nevrând sa jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârțit cu cuțitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării. Sfântul Stratonic s-a săvârsit în închisoare după trei zile de la moartea Sfântului Ermil

Date Biografice: Oştean în armata romană, a pătimit în timpul persecuţiei lui Iulian Apostatul (361-363). Mărturisind pe Hristos ===Sfântul a fost aruncat în foc, dar a ieşit nevătămat. După care s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, Mucenic [[Emilian de la data de 18 iulie 362.Durostor]]===

===Sfânta Muceniţă [[Filofteia]] de Date biografice: Oștean în armata romană, a pătimit în timpul persecuției lui Iulian Apostatul (361-363). Mărturisind pe Hristos Sfântul a fost aruncat în foc, dar a ieșit nevătămat. După care s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la Curtea data de Argeş===18 iulie 362.

Date Biograficebiografice: S-a născut pe la 1206 în cetatea Târnovo, din sudul Dunării. A fost ucisă de către tatăl sau cu barda pentru că dădea mâncare la săraci la numai 12 ani 

Date Biograficebiografice: Sfântul Mucenic Hermes a slujit în biserica cetăţii cetății Bononia, fiind exorcist. I s-a tăiat capul, în ziua de 31 decembrie în vremea lui DiocleţianDioclețian.

Date Biograficebiografice: El s-a născut în Ţara Țara Românească în anul 1644. A fost robit de către turci şi și dus la Constantinopol. Pentru că nu a vrut să lepede credinţa şi credința și să se facă mahomedan a fost aruncat în temnitătemniță. Acolo mucenicul a fost supus la multe, cumplite şi înfricoşătoare și înfricoșătoare chinuri. A fost dus la spânzurătoare, în data de 12 mai 1662. 

Date Biograficebiografice: S-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300. Ocupaţia Ocupația lui de bază era negoţulnegoțul. A fost martirizat de către eparhul Cetatea Albe, care era mahomedan.  

Date Biograficebiografice: Acesta a pătimit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu. Astfel, la Durostor, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată în faţa fața dregătorului locului, Maxim, şi și acest soldat veteran, pe nume Iuliu, care a fost acuzat că nu vrea să asculte de poruncile împăraţilor şi împăraților și să jertfească zeilor. Astfel, în anul 304, i s-a tăiat capul.  

Date Biograficebiografice: Sfântul Isihie era ostaş creştin şi ostaș creștin și făcea parte din legiunea armatei romane. Sfântul Isihie s-a încununat cu moartea martirică la 15 iunie, prin tăierea capului, şi și astfel şiși-a dat viaţa viața în mâinile Domnului. 

Date Biograficebiografice: Acesta a trăit în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos (actualmente oraşul Siştov orașul Siștov din Bulgaria), ca sclav. A fost străpuns de ascuţişul ascuțișul sabiei păgâneştipăgânești, datorită credinţei credinței sale creştinecreștine, în data de 23 august, anul 304.  ===Sfântul Mucenic [[Montanus şi Maxima|Montanus]], preotul, şi soţia sa, Maxima===  Prăznuire: [[26 martie]]

Uluit de curajul celor doi===Sfinții Mucenici [[Maxim, Probus a afirmat că: “Voi, creştinii, sunteţi nebuni, nu preţuiţi viaţa”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi” (I Cor. 1, 27). Înfuriat şi mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soţia sa. Auzind aceasta, fericiţii mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o aşa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgâneşti i-au dus pe cei doi neînfricaţi fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, şi i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioşii le-au ridicat, în ascuns, şi le-au păstrat cu scumpătate, ca pe nişte odoare de mare preţ, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus HristosEdictele de persecuţie ale creştinilor, de la începutul sec. al IV-lea, prevedea dărâmarea locaşurilor de cult, interzicerea adunărilor, arderea cărţilor sfinte şi distrugerea arhivelor, pierderea averii şi funcţiilor în stat pe care le deţinuseră credincioşii, exilul şi pedeapsa aspră a clericilor care nu apostaziau de la credinţa în Hristos.Dintre toate edictele de persecuţie, cel dat de Diocleţian era cel mai aspru, semănând cu edictul împăratului Deciu, care declarase război general creştinismului, până la nimicirea lui totală. Prevederile acestui edict s-au aplicat cu cea mai mare stricteţe şi în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, numeroşi creştini şi clerici căzând martiri în greaua prigoană dezlănţuită împotriva lor.Printre cetăţile prigonite se afla şi cetatea Singidunum (Belgradul de azi), iar printre martirii acestei cetăţi s-au aflat şi preotul Montanus, împreună cu soţia sa, Maxima. Martiriul lor s-a petrecut astfel: văzând preotul Montanus prigoana ce se pornise împotriva creştinilor, a plecat Cvintilian și Dadas din Singidunum la Smirnum, reşedinţa provinciei în care locuia, unde a fost prins de prigonitori şi adus în faţa lui Probus, guvernatorul Pannoniei Inferior. Acesta l-a judecat pe preotul Montanus, îndemnându-l să se supună poruncilor împăratului şi să aducă jertfă zeilor. Montanus a răspuns că cel ce cinsteşte pe zei şi nu pe Dumnezeu va fi smuls din rădăcină, după cuvântul Scripturii. Ameninţat cu chinuirea, Montanus a stat şi mai curajos în faţa guvernatorului, spunându-i că se bucură de chinuiri, deoarece îl fac părtaş la Patimile Domnului Iisus Hristos.Probius a poruncit deci ca Montanus să fie pus numaidecât la cazne, iar în timpul acestora îl întreba dacă va aduce jertfă zeilor. Răspunsul a fost dat cu bărbăţie: “Mă aduc jertfă, prin chinurile acestea, Dnmnezeului meu, Căruia mereu I-am jertfit”. Văzân această îndârjire, Probus a chemat pe maxima, soţia preotului, crezând că femeia, mai slabă de fire fiind, se va înduioşa de chinurile soţului, şi-l va îndemna să jertfească zeilor. Spre uimirea păgânului însă, Maxima a cerut şi ea dusă la chinuiri, spre a fi şi ea părtaşă Patimilor Mântuitorului.Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creştinii, sunteţi nebuni, nu preţuiţi viaţa”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi” (I Cor. 1, 27). Înfuriat şi mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soţia sa. Auzind aceasta, fericiţii mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o aşa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgâneşti i-au dus pe cei doi neînfricaţi fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, şi i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioşii le-au ridicat, în ascuns, şi le-au păstrat cu scumpătate, ca pe nişte odoare de mare preţ, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus HristosOzovia]]===

Date Biograficebiografice: Aceştia Aceștia erau ostaşi creştini ostași creștini în armata romană de la Dunăre. Au fost aruncaţi aruncați în închisoare din porunca împăratului, după care au fost daţi dați la chinuri, înţepaţi înțepați cu suliţasulița, pârjoliţi pârjoliți în foc, aruncaţi aruncați pe cărbuni aprinşi şi bătuţi aprinși și bătuți cu toiege. Ei însă au rămas statornici în credinţăcredință. S-au săvârşit săvârșit prin tăierea capului.  ===Sfântul Mucenic [[Oprea (Miclăuş) din Sălişte|Oprea]] Nicolae din Sălişte===

Date Biograficebiografice: Acesta a fost ţăranțăran, contemporan preoţii preoții Ioan din Galeş şi Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, cu acesta din urmă fiind şi tovarăş și tovarăș de suferinţă suferință în închisoare. Mergând la Viena, la Curtea Împărăteasca au fost arestaţi şi aruncaţi arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein, în care îşi își vor găsi sfârşitulsfârșitul. ===Sfinţii Mucenici [[Pasicrat şi Valentin]]===

Date Biograficebiografice: Au pătimit în cetatea Durostor aceşti acești doi fraţifrați, sfinţi sfinți mucenici, Pasicrat şi și Valentin. În 298 ei au fost arestaţi şi arestați și au fost duşi duși la comandantul legiunii. Nevrând să jertfească zeulu Appolo au fost condamnaţi condamnați la moarte, prin tăierea capului.

===Sfântul Mucenic Prăznuire: [[Romul12 aprilie]] şi Sfântul Mucenic [[Silvan]]===  

PrăznuireDate biografice: [[21 august]]Sfântul Sava s-a născut pe la anul 334 într-un sat din zona Buzăului. Prin anii 369-372, regele got Atanaric a dezlănțuit o cumplită prigoană asupra creștinilor. A fost martirizat in 372

Date Biografice: Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul===Sfinții Mucenici [[Zotic, şi slujea ca preot în cetatea Smirnum. Pornindu-se însă prigoana împotriva creştinilorAtal, preotul Romul a fost prins şi dus în localitatea Cibales, aproape Camasis și Filip]] de Smirnum, unde a fost judecat şi osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabiaSfântul Silvan slujea ca diacon în aceeaşi biserică unde slujea şi Romul preotul. El a fost prins odată cu Romul, şi dus la Cibales, unde a primit aceeaşi soartă ca şi Romul preotul în anul 304Niculițel===

===Sfântul Mucenic Prăznuire: [[Sava de la Buzău4 iunie]]===

==Voievozi=====Sfinții Martiri [[Constantin Brâncoveanu|Brâncoveni]]===Prăznuire: [[12 aprilie16 august]]

Date Biograficebiografice: Sfântul Sava s-a născut pe la anul 334 într-un sat din zona BuzăuluiSfinții Brâncoveni au fost martirizați de către turci. Prin anii 369-372Ei sunt Constantin Vodă Brâncoveanu, cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, regele got Atanaric a dezlănţuit o cumplită prigoană asupra creştinilorRadu și Matei) și sfetnicul Ianache. A fost martirizat in 372

===Sfântul sfinţit mucenic Voievod [[Teodosie al Moldovei|Teodosie de la BraziNeagoe Basarab]]===Prăznuire: [[26 septembrie]]

Prăznuire: Neagoe Basarab a fost voievod al Țării Românești între anii 1512-1521. În timpul domniei sale, spiritualitatea ortodoxă a cunoscut o perioadă de înflorire. A fost ctitorul [[22 septembrieMănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]].

Date Biografice===Dreptcredinciosul Voievod [[Ștefan cel Mare și Sfânt]]===Prăznuire: Sfântul Ierarh Martir Teodosie al II-lea, Mitropolitul Moldovei. S-a născut în ţinutul Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al Mânăstirii Bogdana, episcop de Rădăuţi (1670), episcop al Romanului (1671) şi mitropolit al Moldovei (1674). Din cauza prigonirilor turcilor si tătarilor, tolerate de domnitorul Moldovei, Dumitraşcu Voda, va lua atitudine, motiv pentru care este judecat, silit să se retragă din scaunul de mitropolit şi exilat la Mânăstirea „Sfântul Sava” din Iaşi. Ulterior se va retrage în zona de sud a Moldovei, îngrijindu-se de reconstruirea schitului Brazi. In 1688 a fost din nou arestat si chinuit din ordinul lui Dumitraşcu Voda. In 1694, în timpul unei invazii, un grup de tătari au atacat schitul Brazi, chinuindu-l pe Mitropolitul Teodosie şi cerându-i să le predea odoarele sfinte ale mânăstirii. Mitropolitul Teodosie s-a opus, motiv pentru care tatarii i-au taiat capul.[[2 iulie]]

===Sfinţii Mucenici Date biografice: A fost cel mai de seamă voievod al Moldovei, domnind între 14 aprilie 1457 și 2 iulie 1504. A avut o strălucită domnie de 47 de ani și a [[Zoticctitor]]it un mare număr de mănăstiri și biserici atât în Moldova, Atalcât și în Țara Românească, Camasis şi FilipTransilvania și la [[Muntele Athos]] de la Niculiţel=== .

Date Biografice===Sfântul [[Gheorghe Pelerinul]]===Prăznuire: Este posibil ca aceşti patru mucenici să fi pătimit în aşezarea urbană de la Noviodunum.[[17 august]]

==Domnitori=====Sfinţii Martiri [[Constantin Brâncoveanu|Brâncoveni]]===PrăznuireDate biografice: [[16 august]]Născut în 1846 în Șugag (Transilvania), Sf. Gheorghe Lazăr a iubit viața bisericească de mic. La 24 de ani s-a căsătorit și a avut cinci copii, dar în 1884 s-a dus în pelerinaj mai întâi în Ierusalim, apoi în Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor, și în Sfântul Munte. Deși s-a întors în satul său după 3 ani, și-a continuat viața de pelerin prin țară până s-a stabilit la biserica Sfântul Ioan Domnesc. Cu toate astea, în fiecare zi străbătea străzile orașului, recitând toată Psaltirea, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. S-a dus la Domnul în 1916 în timpul războiului după cum a proorocit.

{| class===Dreptcredinciosul Voievod [[Ştefan cel Mare şi Sfânt]]==="wikitable"|-! Titlu !! Mucenici !! Mărturisitori !! Propovăduitori !! Total|-| '''Sfinți''' || 62 || 7 || 61 || 130|-| – '''Clerici''' || 13 || 5 || 22 || 40|-| –– '''Ierarhi''' || 7 || 3 || 22 || 32|-| ––– '''Apostoli''' || 1 || 0 || 0 || 1 |-| ––– '''Patriarhi''' || 0 || 0 || 2 || 2|-| ––– '''Mitropoliți''' || 2 || 2 || 12 || 16|-| ––– '''Episcopi''' || 4 || 1 || 8 || 13|-| –– '''Preoți''' || 4 || 2 || 0 || 6|-| –– '''Diaconi''' || 2 || 0 || 0 || 2|-| – '''Voievozi''' || 1 || 0 || 2 || 3|-Prăznuire: [[| – '''Cuvioși''' || 1 || 2 iulie]]|| 36 || 39|-| – '''Mireni''' || 47 || 0 || 1 || 48|}''* Unii dintre Cuvioși au fost de asemenea clerici (ierodiaconi sau ieromonahi) dar nu sunt trecuți sub cler.''

Date biografice: A ''** Tot la fel, ierarhii au fost cel mai de seamă Domnitor al Moldoveiadesea călugări, domnind între 14 aprilie 1457 şi 2 iulie 1504. A avut o strălucită domnie de 47 multe ori întorcându-se la mănăstirea de ani si a ridicat tot atâtea biserici si mânăstirimetanie spre sfârșitul vieții, dar sunt trecuți la ierarhi.''

==Articole înrudite==''***[[Sfinţi români (cronologie)]] (lista cronologică a Sfinţilor români) *Neofit Cretanul este pus la „propovăduitori” deși este un sfânt martir. Pentru o discuție despre posibilele nuanțe dintre mucenic și martir, vedeți [[Acatistul Sfinţilor RomâniDiscuție:Neofit_Cretanul|această discuție]] (text).''

*[http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfintii_canonizati_de_catre_biserica_ortodoxa_romana.html Sfinţii canonizaţi Sfinții canonizați de Biserica Ortodoxă Română]

[[Categorie:Sfinţi Sfinți români|*]][[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Hagiografie]][[Categorie:Ortodoxia în România]]