Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.644 de modificări
Modificări
→Apologetice, istorice: completare la Istoria monahilor din Siria
{{Articol de calitate}}[[Fișier:Theodoret of Cyr.png|right|220px]]'''Teodoret din Cir''' (cca. 393 – cca. 457) a fost un influent scriitor, istoric și [[teolog]] creștin, [[episcop]] de Cir (Siria) în anii 423-457. A jucat un rol de seamă în disputele teologice din secolul al V-lea.
==Viața==
Potrivit istoricului [Tillemont<ref>v. http://www.newadvent.org/cathen/14724b.htm Tillemont]</ref>, Teodoret s-a născut la [[Antiohia ]] în anul 393 și a murit fie la [[wCir<ref>Pentru localitatea antică Cir, v. https:Cyrrus|Cir]]//en.wikipedia.org/wiki/Cyrrhus</ref>, în Siria ("cale de vreo două zile la răsărit de Antiohia" sau optzeci de mile romane) sau la o [[mănăstire]] de lângă orașul Apameea (la cincizeci și patru de mile sud-est de Antiohia), în jurul anului 457.
Informații răzlețe despre viața lui se găsesc în ''Epistolele'' sale și în ''Istoria bisericească'' (''Philotheos historia''). Părinții săi nu putuseră avea copii vreme de doisprezece ani, când un [[sihastru|eremit]] pe nume Macedonie i-a promis mamei sale că va avea un copil, care trebuia însă închinat lui Dumnezeu, de unde și numele său de Teodoret ("darul lui Dumnezeu"). A crescut sub povățuirea unor asceți și a dobândit o vastă cunoaștere clasicilor greci și, potrivit Sf. [[Fotie cel Mare|Fotie]], un stil de o puritate atică. Este improbabil că ar fi fost un ucenic direct al lui [[Teodor din de Mopsuestia]] și că ar fi auzit omiliile Sf. [[Ioan Gură de Aur]].
De când era foarte tânăr, a devenit ''[[citeț]]'', intrând în rândul [[cler]]ului din Antiohia, după care a stat o vreme într-o mănăstire, a slujit, în calitate de cleric, la Cir, iar în 423 a devenit episcop al unei [[eparhie|dioceze]] de circa patruzeci de mile pătrate și cuprinzând 800 de parohii, dar având ca [[scaun|reședință]] un oraș neînsemnat. Teodoret, sprijinit doar de pledoariile eremiților apropiați lui, punându-se el însuși în pericol fizic, a fost un zelos apărător al ortodoxiei credinței. A convertit mai mult de 1000 de [[marcionism|marcioniți]] din dioceza lui, precum și mulți [[arianism|arieni]] și [[macedonianism|macedonianiști]]; a retras peste 200 de copii ale lucrării ereticului Tațian, ''Diatessaron'' din biserici; a ridicat mai multe biserici, pe care le-a înzestrat cu [[moaște|Sfinte Moaște]].
==Scrieri==
===Exegetice===
În scrierile sale, Teodoret s-a ocupat în primul rând de [[exegeză|exegeza biblică]]. [[Sfânta Scriptură]] era pentru el singura autoritate, iar modul în care înțelege învățătura ortodoxă consta într-o alăturare de citate biblice. Autenticitatea și cronologia relativă a comentariilor sale este dovedită de trimiterile pe care le face în scrierile mai târzii la cele mai timpurii. Comentariul său la ''[[Cântarea Cântărilor]]'', scris pe când era un tânăr episcop, dar nu înainte de anul 430 este anterior celui la ''[[Psalmi]]''; comentariile sale la cărțile [[prooroc|profetice]] încep cu comentariul la ''[[Cartea lui profetului Daniel|Daniel]]'', urmat de ''[[Cartea lui Ezechiel|EzechielIezechiel]]'' și de cel la ''[[Prooroc#Profe.C5.A3ii_mici|Profeții mici]]''. După acestea, comentariul la ''Psalms'' a fost terminat înainte de anul 436, iar cele la ''[[Cartea lui Isaia|Isaia]]'', ''[[Cartea lui profetului Ieremia|Ieremia]]'' și la ''Epistolele Sf. Apostol Pavel'' (inclusiv la ''[[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei]]''), înainte de 448. Ultimele scrieri exegetice ale lui Teodoret au fost interpretări ale unor pasaje dificile din ''[[Octateuh]]'' (Cărțile lui Moise plus Cărțile lui Iosua, Judecătorilor și Rut) și ''Quaestiones'' legate de ''Cărțile Regilor'' și ''Cărțile Cronicilor'' (Paralipomena), scrise aproximativ între anii 452-453.
Cu excepția comentariului său la ''Isaia'' (din care s-au păstrat fragmente în antologia de comentarii biblice cunoscută sub numele de ''[[w:Catena (Biblical commentary)|Catenae]]'') și la ''[[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Galateni]]'' ii.6-13, scrierile exegetice ale lui Teodoret au supraviețuit până în prezent. Unele materiale exegetice referitoare la cele patru ''Evanghelii'' înscrise în ''catenae'' sub numele lui provin probabil din alte lucrări ale sale, iar în comentariile lui la ''Octateuh'' apar și interpolări scrise de alți autori.
Nu există un acord al cercetătorilor în ceea ce privește sursele folosite de Teodoret. Potrivit lui Valesius (Henri Valois), Teodoret s-ar fi folosit în principal de scrierile lui Socrate și Sozomen; cercetările minuțioase ale lui Albert Guldenpenning demonstrează că acesta ar fi făcut apel în primul rând la [[Rufin]], urmat de [[Eusebiu de Cezareea]], [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]], Sozomen, Sabinus, [[Filostorgiu]], [[Grigorie Teologul|Grigorie de Nazianz]] și doar în ultimul rând de Socrate. N. Glubokovskij îi reține doar pe Eusebiu, Rufin, Filostorgiu și poate pe Sabinus.
''Istoria religioasă'', sau ''Istoria monahilor din Siria'', cu un prolog și un epilog despre iubirea dumnezeiască, cuprinde biografiile a treizeci de [[sihastru|sihaștri]], dintre care zece erau încă în viață, pe care îi propune ca modele de viață duhovnicească<ref>Cei 30 sunt: 1. Yaʿqub of Nisibis (d. 337/8); 2. Yulyana Saba (d. 367); 3. Marcianus of Chalcis (d. 380s); 4. Eusebius of Tell ʿAda (fl. 350s); 5. Publius of Euphratesia (fl. 350s); 6. Symeon the Elder of Antioch (fl. 370s); 7. Palladius of Antioch (fl. 370s); 8. Aphrahaṭ of Antioch (d. ca. 410); 9. Peter of Mt. Silpius (d. ca. 403); 10. Theodosius of Cilicia (d. ca. 405); 11. Romanos of Mt. Silpius (d. ca. 400); 12. Zeno of Mt. Silpius (d. 410s); 13. Macedonius of Mt. Silpius (d. ca. 420); 14. Maesymas of Cyrrhus (fl. late 4th cent.); 15. Acepsimas of Cyrrhus (fl. late 4th cent.); 16. Maron of Cyrrhus (d. 410s); 17. Abraham of Cyrrhus (d. 420s); 18. Eusebius of Asikha (d. 430s); 19. Salamanes by the Euphrates; 20. Maris of Cyrrhus (d. c. 430); 21. Jacob of Cyrrhestica; 22. Linneaeus of Cyrrhus; 23. John of Cyrrhus, Moses of Rama, Antonius; 24. Zebinas, Polychronius of Cyrrhus; 25. Asclepius of Cyrrhus, John of Nimouza; 26. Shemʿun the Stylite; 27. Baradatus of Antioch; 28. Thalelaeus of Gabala; 29. Marana and Cyra of Beroea; 30. Domnina of Cyrrhus.</ref>. Este Lucrarea, scrisă în 440<ref>Cf. R. M. Price în Introducere la: Theodoret of Cyrrhus, ''A History of the Monks of Syria.'' Cistercian Studies Series: Number 88. Translated with an Introductionand Notes by R. M. Price. Cistercian Publications, 1985. Order of Saint Benedict, Collegeville, Minnesota, 2008.</ref>, este un document de o importanță remarcabilă atât pentru cunoașterea monahismului sirian cât și pentru înțelegerea complexității rolului primilor monahi în societate și în biserică; se distinge totodată și prin faptul că prezintă un model de autoritate a sihaștrilor care contrastează puternic ''Viața lui [[Antonie cel Mare|Antonie]]'' scrisă de Sf. [[Atanasie cel Mare]].
La cererea unui înalt funcționar pe nume Sporacius, Teodoret a compilat un ''Compendiu al poveștilor eretice'' (''Haereticarum fabularum compendium''), care cuprinde o parte de ereziologie (cărțile i-iv) și un "compendiu al dumnezeieștilor dogme" (cartea v) care, alături de ''De principiis'' al lui [[Origen]] și de scrierile teologice ale Sf. [[Ioan Damaschin]] este singura prezentare sistematică a teologiei [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]] de limbă greacă.
==Traduceri==
În [[limba română]], din scrierile lui Teodoret s-a tradus ''Istoria bisericească''. O traducere a fost făcută de Macarie Monahul în 1787, apoi o a doua, din 1845, făcută de mitropolitul [[Veniamin Costachi]] după ediția lui Evghenios Voulgaris, a fost editată și publicată la București de C. Erbiceanu în 1894 sub numele de ''Cinci cuvinte asupra Istoriei bisericești''. O altă traducere, după ediția din 1911 a lui L. Parmentier a fost făcută de prof. Vasile Sibiescu și a apărut în colecția „Părinți și scriitori bisericești” nr. 44 (Teodoret din Cir, ''Scrieri. Partea a doua'', ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București) în anul 1995.
==Surse==