[[Image:Iuda primind plata pentru trădarea lui Iisus.jpg|rightthumb|200px|leftright|Viaţa Viața lui Iisus, Iuda primind plata pentru trădarea sa- , de Giotto di Bondone, sec 13-14, Cappella Scrovegni a Padova ]]'''Diavolul''' (gr. διάβολος - sl. ''dijavolu'') este un duh (spirit) rău, un [[Îngeri|înger]] căzut<ref>Lc10Lc 10.18</ref><ref>Am : „Am văzut pe Satana căzând satana ca un fulger căzând din cer , spune Iisus.”</ref>, . El este izgonit din [[rai ]] din pricina [[mândria|trufiei ]] sale şi <ref>Iuda 1.6</ref> și aruncat pe pământ.<ref>Apoc12Apoc 12.9</ref> Sub forma şarpelui şiretșarpelui șiret<ref>Fac3Fac 3.1</ref> o ispiteşte [[ispita|ispitește]] pe [[Adam și Eva|Eva şi ]] și aceasta mănâncă din pomul cunoaşterii [[cercetarea|cunoașterii]] binelui şi și răului şi și apoi îi dă şi și lui [[Adam și Eva|Adam ]] care mănâncă şi și el.<ref>Fac, cap3Cap3</ref> Puterea sa Celui rău este permanent controlată de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], fapt vădit de istoria lui [[Iov]]<ref>Iov1Iov 1.12, 2.6</ref> şi și de episodul demonizatului din ţinutul ținutul Gadarei.<ref>Mc5Mc 5.1-20, Lc8Lc 8.26-39</ref>. Dumnezeu nu permite diavolului Celui rău să -l ispitească pe om peste puterile sale oferindu-i totdeauna și mijlocul de a-i rezistaispitei, aşa așa cum spune [[apostolul Pavel]].<ref>1 Cor 10, 13</ref> [[Iisus Hristos|Iisus ]] a scos duhurile necurate de nenumărate ori în timpul vieţii vieții sale.<ref>Lc4Lc 4.40-41, Lc4Lc 4.31-37, Lc6Lc 6.18,Mc5Mc 5.1-20, Lc8Lc 8.26-39</ref>Apostolii [[Apostol]]ii au avut şi și ei această putere încă de pe vremea când Iisus era cu ei.<ref>Mt17Mt 17.14-21, Mc9Mc 9.14-29, Lc9Lc 9.37-43</ref> După [[Înviere|înviere ]] apostolilor le-a fost dată puterea deplină de a scoate toate duhurile necurate<ref>Mc 6.7</ref> putându-se folosi şi și de [[Postul|post]].<ref>căci în În timpul vieţii vieții Mântuitorului apostolii nu posteau căci mirele era cu ei-Mc2(Mc 2.19)</ref><ref>FA5FA 5.16, 8.7</ref>Diavolul Cel rău poate vorbi prin gura celui posedat, evangheliile înregistrând multe discuții între Iisus și demonii din oameni.<ref>Mc 5.9,15, Lc 8.30</ref> Cel rău este prin esenţa esența lui şiretșiret<ref>Fac3Fac 3.1</ref> trufaştrufaș, ucigaşucigaș<ref>(,,el putând El poate să arunce şi și trupul şi și sufletul în gheenă, cum spune Iisus-Mt10(Mt 10.28, Lc12Lc 12.4), pentru uciderea trupului vezi şi declaraţia și declarația tatălui unui demonizat, care spunea că duhul cel rău vroia să-l omoare, aruncându-l când în foc când în apă-Mc9(Mc 9.22)</ref> , ,,mincinos şi „mincinos și tatăl minciunii"minciunii”, cum spune apostolul Ioan<ref>Ioan 8.44</ref> Şi Și diavolii cred în Dumnezeu şi și se cutremură, cum spune [[apostolul Iacov]]<ref>Iac2Iac 2.9</ref>, având o simplă credinţă credință dar însoţită însoțită numai de fapte rele. Oamenii pot fi posedaţi posedați de unul, cum se întâmplă cel mai adesea dar şi și de mai mulţi mulți demoni, cum a fost cazul demonizatului din ţinutul ținutul Gadarei, stăpânit de o legiune de demoni<ref>Mc5Mc 5.9,15, Lc8Lc 8.30</ref> sau al [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena ]] din care Mântuitorul scosese şapte șapte draci.<ref>Mc16Mc 16.9</ref>Diavolul Cel Rău cutreieră pâmântul şi ispiteşte pământul și ispitește pe oameni, aşa precum este arătat în [[Cartea lui Iov]].<ref>Iov1Iov 1.7,2.2</ref> El este Dumnezeul „Dumnezeul veacului acestuiaacestuia”, așa cum spune apostolul Pavel<ref>2Cor 4.4</ref>, puterea sa fiind îngăduită de Dumnezeu. La sfărşitul sfârșitul veacurilor toţi toți demonii vor fi aruncaţi aruncați în iazul de foc şi de pucioasă şi focul cel veșnic gătit lor, așa cum ne spune Iisus<ref>Mt 25.41</ref> unde vor fi chinuiţi chinuiți zi şi și noapte în vecii vecilor, așa cum ne încredințează [[apostolul Ioan]]<ref>Apoc 20. 10</ref>Apoc20[[Apostolul Petru]] ne spune să veghem căci „potrivnicul nostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită”.<ref>1Pet 5.108</ref> Veghea și rugăciunea sunt armele creștinului împotriva Celui Rău, împotriva căderii în ispită, precum reiese din vorbele Mântuitorului.<ref>Mt 26.41</ref>

[[Image:Adam şi Eva 3.jpg|thumb|100px|right|Adam şi și Eva- , de Lucas Cranach Bătrânul, sec 16, Bode-Museum, Berlin]]În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).

Alte numiri în [[limba română]]: drac, demon, "necuratul"„necuratul”, "aghiuţă"„aghiuță”, "cel rău" „cel rău”, mamona etc.

Mai ales începând cu Evul Mediu, un alt nume sub care diavolul este cunoscut, dar care [[Teologie|teologic]] trebuie nuanţatnuanțat, este cel de [[Lucifer]]. În Noul Testament este numit și Beelzebul. ===Beelzebul==='''Beelzebul''' este unul din numele date lui [[Satan]], „căpetenia demonilor” sau „domnul demonilor” în [[Noul Testament]]<ref>[[Evanghelia după Matei|Matei]] 10,25; 12,24 (= [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 3,22 = [[Evanghelia după Luca|Luca]] 11,15); 12,27 (= Luca 11,18). -cf. Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 141.</ref> și în [[teologia]] și tradiția creștină (dar și în iudaism și în islam). În [[Vechiul Testament]] numele apare ca Baal-Zebub în [[Cartea a IV-a a Regilor|IV Regi]] 1, 2-16, în vremea lui [[prooroc]]ului [[Ilie Tesviteanul]] (sec. IX î.Hr.), unde este identificat cu un „dumnezeul Ecronului”, adică cu o divinitate filisteană sau feniciană<ref>Cf. Catholic Encyclopedia: https://www.newadvent.org/cathen/02388c.htm</ref>. Termenul provine probabil de ebraicul ''Baal-z^ebûl'', „domn înalt”, Baal Prințul, o altă zeitate feniciană. În unele locuri apare sub numele deformat Baalzebub<ref>[[Septuaginta]] - traducerea în limba greacă, din secolul al III-lea î.Hr., a Scripturilor ebraice - redă numele ebraic ca ''Baalzebub'' (Βααλζεβούβ) și ca ''Baal muian'' (Βααλ μυῗαν, "Baal-ul muștelor"). Totuși, traducerea lui Symmachus din sec. al II-lea d.Hr. redă numele în forma mai apropiată de tradiția ebraică, și anume Beelzebul. - cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Beelzebub</ref>, care s-ar traduce cu „domnul muștelor”. În traducerile [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] în limbile moderne termenul apare fie ca Beelzebul, fie ca Beelzebut, fie ca Beelzebub. ===Mamona==='''Mamona''' este o altă denumire pentru Satana, subliniind trăsătura lăcomiei de bani, setea de înavuțire. Mamona, ca simbol general al răului, este opusul și vrăjmașul lui Dumnezeu. În acest sens, Iisus atrage atenția ascultătorilor, într-una din cuvântările Sale, spre a-i face să înțeleagă opoziția netă dintre cele două forțe: binele și răul, Dumnezeu și Mamona: „Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul va urî și pe celălalt îl va iubi sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona“ (Luca 16, 13; cf. Matei 6, 24). Privind pe Mamona ca simbol al bogăției, Iisus nu condamnă bogăția în sine, ci înrobirea omului de setea nepotolită de a se îmbogăți prin orice mijloace, care-l face să uite pe Dumnezeu și respectarea poruncilor Lui.

[[TradiţiaSfânta Tradiție|Tradiția]] Bisericii Ortodoxe reţine reține două motive ale căderii demonilor din starea îngerească:

*[[mândria]] sau orgoliul împotriva lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]]

[[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți]] învaţă învață că diavolul nu poate face nimic fără îngăduinţa îngăduința lui Dumnezeu. Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] înţelege înțelege aceasta din istoria demonizaţilor demonizaților din ţinutul ținutul Gadarei şi și din istoria lui [[Iov]].

Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte ispitește pe om, şi și încearcă să-l dezbine de semeni şi și de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi și minciună între oameni. TotuşiTotuși, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" omenească”. (1 Cor 10, 13).

*[[ÎngerÎngeri]]

Image:Iadul 2.jpg|Très Riches Heures du duc de Berry,Limbourg Brothers, sec al XV-leaImage:Iadul-Coppo di Marcovaldo.JPG|Iadul-Coppo di Marcovaldo, sec al XIII-leaImage:Iadul 4.jpg|Fra Angelico-Das Jüngste Gericht, detaliu, sec al XV-lea

Image:Adam şi Eva 3.jpg|Adam şi și Eva- Lucas Cranach Bătrânul, sec 16, Bode-Museum, BerlinImage:Iuda primind plata pentru trădarea lui Iisus.jpg|Giotto di Bondone, sec 13-14, Cappella Scrovegni a Padova, Viaţa Viața lui Iisus, Iuda primind plata pentru trădarea saImage:Diavol.5.jpg|Theodor Kittelsen, ilustraţie ilustrație carte 1936 Image:Exorcism.4.jpg|Exorcizarea-Les Très Riches Heures du duc de Berry, pagina 166r , the Musée Condé, Chantilly Image:Iov 2.png|Iov, Gravură în lemn, Nuremberg Chronicle, 1493