2.632 de modificări
Modificări
m
[[Fișier:Curtea de Arges 2.jpg|thumb|left|300px|Biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]], principala [[ctitor]]ie a lui Neagoe Basarab]]
Adăugare legătură
{{Sfinti|nume= Sf. Voievod Neagoe Basarab|Imagine= [[ImagineFișier:Neagoe_Basarab_01Sf neagoe basarab.jpg|rightthumb|framecenter|Neagoe Basarab300 px]]|nastere= c.<br/>Frescă de la 1459|adormire= [[Mănăstirea 15 septembrie]] 1521, Curtea de Argeș|localizare= {{flag|Romania}} România|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]|etnie= română|tip= [[Voievod]]|canonizare= [[8 iulie]].2008|calendar= [[26 septembrie]]|biserici= |site=|}}[[Sfânt]]ul Voievod '''Neagoe Basarab''' a fost Domn al Țării Românești între anii 1512 - 1521. În timpul domniei sale, viața spirituală și duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. CtitorAutor al uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, „[[Învățăturile lui Neagoe Basarab|Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie]]” și ctitor, printre altele, al sfintei [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstiri Curtea de Argeș]], a rămas în istorie ca „''Domn al culturii, spiritualității și Prinț al Păcii''”.<br>
Pentru faptele sale sfinte [[Biserica Ortodoxă Română]] l-a [[Proslăvire|proslăvit]] ca sfânt (canonizat) la [[8 iulie]] 2008. [[Prăznuire]]a lui se face pe data de [[26 septembrie]].
==Viața==
[[Imagine:Neagoe_Basarab_01.jpg|left|thumb|Neagoe Basarab.<br/>Frescă de la [[Mănăstirea Curtea de Argeș]].]]
[[Imagine:Curtea de Arges 2.jpg|thumb|right|300px|Biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]], principala [[ctitor]]ie a lui Neagoe Basarab]]
După unii istorici, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, era fiul voievodului Basarab al IV-lea „cel Tânăr” (sau „Țepeluș”).
El însuși s-a autodeclarat fiu natural al lui Basarab al IV-lea și al Neagăi din Hotărani, soția marelui vornic Pârvu Craiovescu<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Ed. Cartea Românească, București, 1925</ref>.
A ajuns la ranguri înalte în structurile statale ale Țării Românești. Astfel, este numit succesiv în funcțiile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).
După ce a ajuns pe tronul Țării Românești ([[23 ianuarie]] 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de [[Ștefan cel Mare]], a încercat să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești<ref>Manole Neagoe, ''Neagoe Basarab'', București, Editura Științifică, 1971</ref>. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ștefan al IV-lea al Moldovei (''Ștefăniță Vodă'') au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia „Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la „sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>. Totuși, Țara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.
==Scrieri==
Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi: „''[[Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie]]''”. Se pare că lucrarea a fost scrisă mai întâi în slavonă, apoi tradusă în românește, iar mai târziu și în grecește. Cea mai veche copie în [[limba română]], atestată, datează din 1654.
==Note bibliografice==