{{Articol de calitate}}[[ImageImagine:PatmosBell.JPG|right|thumb|200px|Clopotele bizantine ale Mănăstirii Sfântul Ioan Teologul, Patmos, Grecia]]

'''Clopotele mari''' (așezate în [[clopotniță|clopotnița ]] bisericii) cheamă pe credincioși la [[Rugăciunea|rugăciune]] și anunță, tot pentru cei care nu sunt la biserică, diferite momente diferite momente liturgice (cum ar fi: începerea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], prefacerea Darurilor), dar au și funcții de utilitate publică (anunță evenimente triste sau fericite de interes comunitar, diferite pericole publice cum ar fi incendii, apropierea puhoaielor de apă, atacul în timp de război etc.). În [[Mănăstire|mănăstiri]], clopotele sună în plus pentru a-i trezi pe [[călugăr]]i la rugăciune sau pentru a-i preveni de apropierea momentului începerii slujbei.

'''Clopotele mici''' sau '''clopoțelele''' se folosesc în biserică la slujbe pentru a anunța anumite momente, cum ar fi [[procesiune]]a cu Darurilor la [[Liturghia Darurilor mai înainte sfinţitesfințite|Liturghia Darurilor mai înainte sfințite]], iar în unele biserici, mai ales în Banat și Ardeal, sub influență apuseană, anunță credincioșilor prezenți la slujbă momentele mai importante.

'''Clopoțeii''' sau '''zurgălăii''' se găsesc cusuți pe [[VeşminteVeșminte|veșmintele liturgice]] ale [[episcop]]ilor<ref>În [[Vechiul Testament]] sunt amintiți clopoțeii atârnați de haina arhiereului. Cei 360 de clopoței, atârnați până la călcâie de haina arhiereului (Ieșire 28, 29-31), arată timpul unui an, „anul Domnului primit" primit” ([[Isaia]] 61, 2; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 4, 19); ei predică și vestesc măreața arătare a Mântuitorului (Cf. [[Clement Alexandrinulal Alexandriei]], ''Stromate'', V, 37.4).</ref>.

După ''Dicționarul etimologic român'' <ref>''Dicționarul etimologic român'', Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966</ref> în [[limba română ]] cuvântul '''clópot''' este înrudit cu diferite cuvinte din limbile popoarelor înconjurătoare: Mr. ''cloput''. Sl. ''klopotŭ'' „zgomot”, de la ''klepati'' „a bate, a trage”, cf. clipi (Miklosich, Slaw Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 64; Conev 57). Sensul de „clopot” nu este cert pentru sl., dar cf. bg. klopot „clopot”, sb. klepet „sunet de talangă”, sb. klepetuša „talangă”.

Considerându-le legate de religiile de mistere și de cultele păgâne, creștinii au respins într-o primă fază utilizarea clopotele pentru ei și cultul creștin. Până în secolul al IV-lea anunțurile importante cu privire la serviciile religioase erau făcute de diaconi, așa cum ne relatează pelerina creștină [[Egeria]] în secolul al IV-lea, dar și alte surse patristice. Actele [[martirMucenic|martirice]]ice din Africa Proconsulară din vremea împăratului Dioclețian menționează folosirea trompetei pentru a chema poporul creștin la rugăciune, la fel ca în Vechiul Testament. Una din ''Viețile'' sfântului [[Pahomie cel Mare]] atestă folosirea toacei pentru a-i chema pe frați la rugăciune.

TraditionZona în care clopotele au căpătat o largă utilizare, although probably inaccurateîncepând cu veacul al VI-lea, ascribes the invention of bells in the late fourth century to Sta fost Apusul Europei. PaulinusClopotele au fost folosite de călugării irlandezi, the care în misiunile lor din secolul al Vl-lea le-au adus pe continentul european. în Italia, de exemplu, se crede că ele au fost folosite pentru prima dată în Campania, iar cel care le-a introdus în biserică ar fi fost [[Paulin de Nola]], deşi nu există dovezi certe în acest sens. [[bishopGrigorie de Tours]] of Nola in Campaniași [[Benedict al Nursiei]] se referă în operele lor nu numai la folosirea clopotelor în mănăstiri, ci și la întrebuințarea lor în parohii, pentru anunțarea serviciului religios de [[Ziua Domnului|duminică]]. Din secolul al VII-lea, clopotele apar tot mai des în inventarele bisericilor, Italyiar sacramentarele apusene din secolul al VIII-lea cuprind rugăciuni speciale pentru binecuvântarea acestora. HoweverÎn timpul împăratului Carol cel Mare, turnarea clopotelor a cunoscut un adevărat avânt, there is no record in Europe of the use of bells religiously until the early seventh centurycălugării benedictini devenind renumiți pentru clopotele realizate în timpul Evului Mediu.

Zona în care Începând cu secolul al IX-lea clopotele au căpătat cunoscut o largă utilizaremare răspândire și în Orient. În anul 865 dogele Veneției, începând cu veacul al VI-leaUrsus, a fost Apusul Europei. Clopotele au fost folosite de călugării irlandezi, care trimis în misiunile lor din secolul dar împăratului bizantin Mihail al VlIII-lea le(842-au adus 867) douăsprezece clopote, pe continentul european. în Italia, de exemplu, se crede că ele au fost folosite pentru prima dată în Campaniala anul 857, iar cel care acesta le-a introdus în biserică ar fi fost așezat într-o [[Paulin de Nolaclopotniță]]. ridicată alături de biserica [[Grigorie de ToursSfânta Sofia (Constantinopol)]] şi . La scurt timp, au fost înzestrate cu clopote biserica Sfinților Apostoli și alte biserici din Constantinopol. De aici au fost preluate în [[Benedict de NursiaMuntele Athos]] se referă , în Peninsula Balcanică, precum și în operele lor nu numai întregul Răsărit ortodox. Clopotele au fost folosite intens până la folosirea clopotelor în mănăstiricăderea Constantinopolului sub turci, ci şi la întrebuinţarea lor în parohiicare au interzis creștinilor tragerea acestora, pentru anunţarea serviciului religios permițându-le totuși baterea toacei. Așa se explică bucuria [[diacon]]ului Pavel de duminica. Din secolul Alep, care venind la jumătatea veacului al VIIXVII-leadin Orient în Țările Române, a auzit pentru prima oară clopotele apar tot mai des în inventarele bisericilorbătând la Galați, iar sacramentarele apusene din secolul al VIIIlucru ce l-lea cuprind rugăciuni speciale pentru binecuvântarea acestora, în timpul împăratului Carol cel Mare, turnarea clopotelor a cunoscut un adevărat avântumplut de bucurie, călugării benedictini devenind renumiţi pentru clopotele realizate în timpul Evului Mediumișcându-l până la lacrimi.

Începând cu secolul al IX-lea clopotele au cunoscut o mare răspândire şi în Orient[[Imagine: St_Tikhons_Belltower. În anul 865 dogele Veneţiei, Ursus, a trimis în dar împăratului bizantin Mihail al III-lea (842-867) 12 clopote, pe la anul 857, iar acesta le-a aşezat într-o clopotniţă ridicată alături de biserica Sfânta Sofia din Constantinopol. La scurt timp, au fost înzestrate cu clopote biserica Sfinţilor Apostoli şi alte biserici din Constantinopol. De aici au fost preluate în Muntele Athos, în Peninsula Balcanică, precum şi în întregul Răsărit ortodoxjpg‎|left|thumb|200px|Clopotnița Mănăstirii St. Clopotele au fost folosite intens până la căderea Constantinopolului sub turci, care au interzis creştinilor tragerea acestora, permiţându-le totuşi baterea toacei. Aşa se explică bucuria diaconului Pavel de Alep, care venind la jumătatea veacului al XVII-lea Tikhon din Orient în Ţările Române, a auzit pentru prima oară clopotele bătând la Galaţi, lucru ce l-a umplut de bucurieSouth Canaan, mişcându-l până la lacrimi.Pennsylvania]]

[[Image: St_Tikhons_Belltower.jpg‎|left|thumb|200px|Bell tower at St Tikhon's MonasteryÎn Rusia, South Canaan, Pennsylvania]]Bells were introduced in Russia almost simultaneously with the clopotele au fost introduse aproape simultan cu „[[Baptism of Rus'|Baptism of the RusBotezul rușilor]] in ” din 988, coming to the eastern Slavs through western Europeprovenind din Europa de Vest. These bells were generally small and used in small sets of only two or three bellsLa început, clopotele erau în general mici și utilizate în grupuri de doar două sau trei clopote. By the fourteenth centuryÎncepând din secolul al XIV-lea, howeverau apărut turnătorii de clopote care au reușit să realizeze și clopote mari, bell foundries had come into existence that produced very large bells. Large bells in Russia weighed up to 144sau chiar foarte mari,000 poundsde până la 70 tone. The largest bell then cast is the Dar cel mai mare clopot turnat în Rusia a fost „''Clopotul Țarului''” (sau „''Tsar BellȚarul clopotelor'' which stands at the base of the bell tower of ”), care poate fi văzut și acum, la baza turnului-clopotniță din Kremlinul Moscovei ridicat de către țarul Ivan al III Vasilevich (Ivan the Great) in the Moscow Kremlin-lea ''cel Mare''. This bell weighs 288Acest clopot circa 130 tone,000 poundsdar nu a fost niciodată folosit, but was never useddeoarece a crăpat într-un incendiu, because it cracked in când au ars schelele folosite pentru a fire when the scaffolding used to hang the bell burnedfi atârnat.

Rugăciunea rostită în taină la slujba sfințirii clopotului spune: „Umple clopotul acesta de binecuvântarea Ta cea cerească, ca, glasul sunării lui auzindu-l puterile cele potrivnice ale văzduhului, să se depărteze de la curțile credincioșilor Tăi și toate săgețile lor cele aprinse, pornite asupra noastră, să se stingă; asemenea, trăsnetul fulgerelor, căderea grindinii grindinei și toată tulburarea cea vătămătoare a văzduhului fiind alungate şi și gonite de dreapta Ta cea atotputernică și tare, să se domolească, să se liniștească și să se depărteze.”

*''Semnificația clopotului în viața Bisericii'', Editura Cuvântul Vieții, Mitropolia Munteniei și Dobrogei, București, 2008. Lucrare redactată la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de către pr. conf. dr. Daniel Benga, în colaborare cu pr. consilier Mihai Hau, pr. consilier Gheorghe Ispas, dl. Gheorghe Vasilescu şi și dl. ing. Corneliu Revencu.

[[Categorie:Viaţa Viața Bisericii]][[Categorie:Articole de calitate]]