[[Image:Disc.jpg|thumb|leftright|Cinstitele Daruri pe sfântul disc, cu miridele împrejur.]]'''Miridele''' (gr. μερίδα, ἡ — ''merida, i'' = parte, porţie) sunt părticele mărunte de pâine, scoase de către [[preot]] din celelalte [[Prescură|prescuri]] folosite la [[Proscomidia|Proscomidie]] şi aşezate și așezate pe [[disc]], alături de [[Agneț|Sfântul AgneţAgneț]], în cinstea [[sfinţisfinți]]lor şi și pentru pomenirea căpeteniei bisericeşti bisericești (arhiereul locului), a cârmuirii ţăriițării, a [[ctitor]]ilor şi și a credincioşilor credincioșilor vii şi morţi și morți ale căror nume sunt scrise pe [[pomelnic]]ele aduse de creştinicreștini.

În secolul al IX-lea apare şiși, mai apoi, ia o mare amploare ritualul scoaterii miridelor. În Biserica primară, participarea credincioşilor credincioșilor la Sfânta Jertfă consta în împărtăşirea împărtășirea cu Trupul şi și Sângele Domnului. În condiţiile condițiile în care împărtăşania împărtășania a devenit tot mai rară s-a simţit simțit nevoia unei participări mai intime la Sfânta Jertfă. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credincioşi credincioși ca o substituire a împărtăşanieiîmpărtășaniei. Venind la slujbă, credincioşii credincioșii aduceau câte o prescură pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o miridă. Cu timpul s-a îngăduit să fie adusă o prescură pentru mai multe nume.

Din secolul al XI-lea avem primele menţiuni mențiuni despre scoaterea miridelor în cinstea Maicii Domnului şi și a sfinţilor sfinților ca expresie a simbolismului eclesial eclezial al Proscomidiei. Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult în secolele următoare ajungându-se chiar la exagerări şi și la diferenţe diferențe importante de la o regiune la alta în principal în legătură cu sfinţii pomeniţi sfinții pomeniți impunându-se intervenţia autorităţii bisericeştiintervenția autorității bisericești.

Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul Filotei al Constantinopolului redactează o ''Diataxă'' (rânduială) liturgică (tradusă în acelaşi același secol în slavonă şi și răspândită în Bisericile bulgară, sârbă, română şi și rusă) în care sistematizează şi și fixează rânduiala Proscomidiei, eliminând exagerările şi reuşind și reușind să stabilească ordinea în acest domeniu.

* nouă miride în stânga Agnețului: una pentru cetele [[îngerÎngeri|îngerești]]ești, șase pentru diferite cete ale [[sfinți]]lorsfinților, una pentru sfinţii sfinții [[Ioachim şi și Ana]] și pentru sfinții zilei, una pentru sfântul a cărui Liturghie se săvârșește ([[Ioan Gură de Aur]] sau [[Vasile cel Mare]]);