[[ImageImagine:Iconostasis_in_Moscow.jpg|thumb|right|300px280px| Iconostasul unei biserici din Moscova]]'''Iconostasul''', numit şi și '''catapeteasmă''' sau '''tâmplă''', se prezintă ca un perete (din zid, lemn, metal) pe care sunt agăţate agățate sau încrustate un număr de icoane, într-o ordine bine stabilită teologic. Deşi Deși unii consideră iconostasul ca un zid separator între [[altar]] şi și [[naos]], rolul lui principal a fost întotdeauna acela de dispozitiv de expunere a icoanelor. În vechime, iconostasul a putut fi foarte puţin puțin dezvoltat, uneori prezentând doar două icoane: [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] şi și [[Maica Domnului]]. El s-a dezvoltat mai ales după victoria Ortodoxiei împotriva [[iconoclasm]]ului, ajungând prin secolele XIV-XVI XIV–XVI la forma şi și structura unitară pe care le cunoaştem cunoaștem astăzi, cu mai multe rânduri de [[Icoană|icoane]].

Iconostasul ne arată desfăşurată pe verticală imaginea [[Biserica|Bisericii]], istoria chipului creat, chipul lui Dumnezeu şi căile lui Dumnezeu în istoria mântuirii omului. Întreaga viaţa este rezumată prin iconostas sub forma mijlocirii [[sfinţi]]lor şi a [[înger]]ilor care se roagă împreună cu noi, cei ce participăm la slujbele din biserică. În forma lui clasică, din secolul al XVI-lea încoace, iconostasul are în general maximum cinci rânduri / registre de icoane (de jos în sus):

:*icoanele împărăteşti împărătești ale lui Hristos (în dreapta porţii împărăteşti porții împărătești pentru privitor) şi și [[Icoanele Maicii Domnului|Maicii Domnului cu Pruncul]] (în stânga)— se numesc cele două icoane mari așezate pe catapeteasmă, în dreapta (sud) și în stânga (nord) ușilor împărătești; spre sud este icoana împărătească a Mântuitorului, reprezentându-L ca Împărat ori Arhiereu, șezând pe tron, ori ca Prooroc și Învățător, cu [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]] deschisă și [[Binecuvântare|binecuvântând]];în stânga (la nord) împărătești stă icoana Maicii Domnului, ca Împărăteasă, șezând pe tron, cu pruncul Dumnezeiesc în brațe. Aceste două icoane, de proporții mari și zugrăvite cu grijă, se numesc împărătești, mai întâi pentru faptul că ele reprezintă icoanele principale din iconografia bisericii, în care cele două personaje sfinte, centrale, din istoria mântuirii — Mântuitorul și Maica Domnului — sunt înfățișate singure, în slava lor cerească; în fața lor, credincioșii se închină la intrarea și la ieșirea din biserică. În al doilea rând, se numesc împărătești pentru că ele încadrează ușile numite împărătești. De aceea, în multe biserici, ele sunt ferecate în aur și argint și sunt împodobite cu pietre scumpe.:*porţile împărăteşti porțile împărătești cu icoana [[Bunavestire|Bunei-Vestiri]] şi și cei patru [[Evanghelist|EvangheliştiEvangheliști]] (în mijloc); pe ușile împărătești mai pot apărea, în locul Evangheliștilor, Sf. [[Vasile cel Mare]] și Sf. [[Ioan HrisostomGură de Aur]], cu Liturghiile scrise.:*două uşi uși laterale diaconeşti diaconești ce au zugrăvite chipurile [[arhanghelarhangheli]]ilor lor [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] şi și [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] sau pe [[diacon]]ii [[Apostolul Ştefan Ștefan (Întâiul-mucenic)|ŞtefanȘtefan]], [[Apostolul Filip (din cei ŞaptezeciȘaptezeci)|Filip]] sau [[LaurenţiuLaurențiu]]; pe ușa dinspre Sud mai poate fi reprezentat uneori Sf. [[Dismas]], tâlharul cel bun.:*icoana hramului bisericii (în dreapta) şi și Sfântul [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]] sau Sfântul [[Ioan Botezătorul]] (în stânga);:*în tradiţia tradiția rusă, se poate întâmpla să mai existe încă un rând de uşi uși laterale, precum şi și icoana [[hram]]ului al doilea al bisericii.[[Imagine:Stavropoleos_215.jpg|thumb|300pxleft|280px|Iconostasul [[Biserica Stavropoleos (BucureştiBucurești)|Bisericii Stavropoleos, București]]]]

3. '''Rândul al treilea:''' [[chip]]urile celor 12 [[apostoliapostol]] şi i și la mijloc icoana [[Deisis]] (cu Hristos Judecător șezând pe tron, însoțit de Maica Domnului și de Sf. [[Ioan Botezătorul]]) sau [[Sfânta Treime]]; uneori pot apărea aici și îngeri sau sfinți episcopi, monahi sau [[mucenic]]i, acest rând simbolizând roadele Întrupării și ale [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]], precum și rugăciunea Bisericii pentru lume. Ordinea rândurilor al doilea și al treilea este variabilă: uneori apar mai întâi Praznicele, alteori Apostolii.

4. '''Rândul al patrulea:''' 12 [[prorocprooroc]]i mari şi și mici ai [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Orantă). Acest rând închipuie lumea aflată sub [[Legea lui Moise|Legea Veche]], Legea lui [[Proorocul Moise|Moise]], având-o în centru pe Maica Domnului, întrucât Aceasta este centrul tuturor proorociilor.

5. '''Rândul al cincilea:''' foarte rar, apare acest al cincilea rând, cel al Patriarhilor din Vechiul Testament, până la Patriarhul [[Avraam]], având în centru prima arătare a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] de la Stejarul lui Mamvri. Acest rând închipuie lumea de la [[Adam și Eva|Adam]] și până înainte de instituirea Legii lui [[Moise]].

6. '''Sus''' de tot, în mijlocul iconostasului, se înalţă înalță [[CruceaCruce]] a Domnului, având de o parte și de cealaltă Icoana Maicii Domnului şi și pe cea a Sf. Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]]. Acesta nu e considerat un registru de sine stătător.

[[Imagine:ManastireaBistritaVL_(26).jpg|leftright|thumb|280 px|Iconostasul [[Mănăstirea Bistriţa Bistrița (județul Vâlcea, România)|Mănăstirii Bistriţa Bistrița (Vâlcea, România)]]]]Trebuie să observăm observat că fiecare rând reprezintă o perioadă de timp bine definită din istoria mântuirii omului, rânduri străjuite de o parte, jos, de icoana Bunei-Vestiri, "începutul „începutul mântuirii noastre" noastre” iar de altă parte, sus, de [[CruceaCruce]] a lui Hristos. Nu avem de a face cu este vorba despre un simplu perete despărţitor despărțitor dintre [[altar]] şi și [[naos]] sau care desparte pe preoţi preoți de enoriaşienoriași. Iconostasul nu este un element decorativ, ci are un profund sens liturgic şi și [[teologie|teologic]]. El vine să întrunească, prin imagine, conţinutul conținutul rugăciunii euharistice, rostite cu voce tare de către [[preot]]. Ca imagine a Bisericii, [[Trupul lui Hristos]], iconostasul arată creşterea creșterea Bisericii în timp şi viaţa și viața ei. Astfel că el devine nu un element despărţirede despărțire, ci unul de unire, de întrepătrundere între [[altar]] şi și [[naos]], între [[veşnicieveșnicie]] şi și vremelnicie, este o punte prin care se poate privi spre care privim (înspre [[viaţa veşnicăviața veșnică]]).

==Legături interneA se vedea și==*(en) [[:en:Category:Iconostasis|imagini de iconostase]]

* [[Dionisie din Furna]], ''Erminia picturii bizantine'', editura Sophia, București, 2000, ISBN 973-99692-0-8.*Preot Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], ''Liturgica generală'', [[Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române]], BucureştiBucurești, 1993.*[[Pavel Florenski]], ''Iconostasul'', [[Fundaţia Fundația Anastasia]], BucureştiBucurești, 1994.*[[Leonid Uspensky]], ''Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă'', Editura Anastasia, BucurestiBucurești, 1994. O puteți descărca de [http://www.angelfire.com/space2/carti/detalii/1107.htm aici].* [[Ene Braniște]] și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2